Şi adulţii speră la o minune de Crăciun. Trei olteni îşi caută familia naturală. „Cum arată, oare, mama mea?“
0
O listă cu sute de nume, tineri şi adulţi aflaţi în căutarea părinţilor, a fost recent publicată pe pagina „Copiii niciodată uitaţi ai României“. Trei dintre ei sunt din Olt şi îşi doresc o minune de Crăciun.
Sute de copii adoptaţi sau plasaţi la asistenţi maternali au pus capul pe pernă, poate de mii de ori, întrebându-se „Cine sunt părinţii mei?“.
Ajunşi adulţi, au pornit pe un drum greu cu speranţa că într-o zi vor afla cine le-a dat viaţa, se vor reuni, poate, cu fraţii etc.. Aproape minuni au reuşit să facă, de-a lungul ultimilor ani, voluntarii care se ocupă de pagina de Facebook „Never forgotten children – Copiii niciodată uitaţi ai României“. Recent, voluntarii au publicat o listă cu sute de nume, fiind tot atâţia orfani care încă aşteaptă să-şi cunoască rădăcinile.
„Sute de COPII ADOPTAŢI din România sunt aici, în căutarea familiilor lor biologice! Fiecare aşteaptă cu nerăbdare să-şi cunoască mama care i-a dat viaţă, tatăl, fraţii şi surorile, pentru că aşa cum spune o dulce vorbă românească, „sângele apă nu se face”. Cu toţii au acelaşi vis: să afle de unde au plecat, să-şi cunoască rădăcinile româneşti. Este datoria noastră, a fiecăruia să le fim alături, să îi susţinem şi să-i ajutăm. Vă rugăm să DISTRIBUIŢI în număr cât mai mare acest anunţ. Mulţumim foarte mult!!“, este mesajul acre însoţeşte lunga listă. Trei dintre cei aflaţi în căutarea părinţilor sunt din Olt, toţi din Caracal sau zona Caracal. Iată poveştile lor, aşa cum au fost acestea aşternute în pagina „Copiii niciodată uitaţi ai României“:
„Poate undeva, într-un colt de lume, există şi mama mea sau cineva care să o cunoască“
Ultimul anunţ postat este cel al lui Florin Gheorghe Stana. Are 37 ani şi a crescut alături de tatăl său. Divorţul părinţilor l-a despărţit de mama. Între timp tatăl său a murit, iar acuym bărbatul şi-a luat inima-n dinţi şi vrea să o găsească pe cea care i-a dat viaţă.
„SALUTĂRI TUTUROR! Mă numesc GHEORGHE FLORIN STANA şi sunt născut la data de 18.01.1984 în comuna DOBROSLOVENI, sat POTOPINU, judetul OLT. Sunt aici în căutarea mamei mele PÎRVU DANIELA născută în DEVA, judetul HUNEDOARA si ştiu cā are vârsta de 55 de ani. De la tatăl meu am aflat că atunci când s-au căsătorit a luat-o din comuna STOIENEŞTI, judeţul OLT. Când aveam vârsta de 6 luni, mama m-a luat şi a plecat cu mine în judeţul VRANCEA, după scurt timp tatăl meu a venit şi m-a luat înapoi cu el acasă. De atunci nu am mai ştiut nimic de mama mea până în anul 1997 când actualul ei soţ a venit la noi la primărie să ia nişte acte care îi trebuiau mamei mele pentru a cere divorţul tatălui meu. Atunci am aflat că mama mea ar fi avut un accident împreună cu soţul ei rămânând fără ambele picioare, iar soţul ei fără un picior, şi am mai aflat de existenţa a trei fraţi cred că doi fraţi şi o soră”, este unul dintre mesaje.
„Menţionez că divorţul a avut loc în oraşul ADJUD, judeţul VRANCEA acolo unde avea şi domiciliul în oraşul ADJUD, strada ISLAZ, numărul 17, judeţul VRANCEA. Zi de zi curiozitatea mă impinge să o caut, să ştiu şi eu măcar cum arată oare mama mea? Mi-aş fi dorit de mult să o găsesc, dar niciodată nu am avut posibilitatea să o fac. Acum când tatăl meu nu mai este printre noi îmi doresc mai mult ca oricând să o cunosc, de aceea vă rog pe toţi, oameni minunaţi, să mă ajutaţi, să DISTRIBUIŢI cu toţii anunţul meu, poate undeva într-un colţ de lume există şi mama mea sau cineva care o cunoaşte să-i spună despre mine. Vă mulţumesc tuturor!”, continuă mesajul.
„Poate cineva o sā îşi aducā aminte şi de mine sau de povestea mea“
Alexandra Aurelia Stana are 18 ani şi a fost adoptată de o familie „minunată, care mi-a dăruit toată dragostea, nemărginită, m-au alintat şi m-au iubit cum nimeni altul ar fi putut să o facă în locul lor“, spune tânăra. Cu toate acestea, fata îşi doreşte să afle cine este, dacă mai are fraţi, vrea să întregească povestea despre copila abandonată şi crescută până al 6 ani în plasament, iar ulterior adoptată.
„SALUTĂRI TUTUROR! Numele meu la naştere a fost STANA ALEXANDRA AURELIA, sunt născută la data de 22 aprilie 2003 în CARACAL. Sunt aici în căutarea familiei mele naturale, în mod deosebit îmi doresc să îmi găsesc mama. Despre ea ştiu că se numea STANA OANA IOANA atunci când m-am născut, iar când am fost adoptată se numea DUMITRESCU OANA IOANA, şi că ar fi de statură mică. Mai ştiu că aş avea un frate şi o soră, despre care nu ştiu nimic mai mult.
Până la vârsta de 6 ani am fost într-o familie maternală în BALŞ, după care am fost adoptată de o familie minunată care mi-a dăruit toată dragostea nemărginită, m-au alintat şi m-au iubit cum nimeni altul ar fi putut să o facă în locul lor. Îmi doresc enorm de mult sā aflu cine sunt, sā ştiu şì eu aceastā parte din trecutul meu, sā îmi cunosc rādācinile. Poate cineva o sā îşi aducā aminte şi de mine sau de povestea mea numai aşa sper sā reusesc sā îi cunosc pe cei care mi-au dat viaţă. Vă rog DISTRIBUIŢI anunţul meu, sper cu ajutorul vostru să reuşesc să îmi îndeplinesc această dorinţă.
VĂ MULŢUMESC TUTUROR!“.

„Am fost luată în plasament la numai 6 luni“
Casandra Sali are tot 18 ani. A fost abandonată la 6 luni, fiind crescută în plasament. Tânăra spune că a avut parte cu adevărat de o familie, „o familie cu suflet mare, o familie care mi-a dăruit totul şi care m-a iubit ca pe fiica lor“, însă îşi doreşte cu ardoare să-I cunoască pe cei care i-au dat viaţă.
„Mă numesc SALI CASANDRA, sunt născută la data de 4 februarie 2003 în CARACAL, judeţul OLT. Sunt aici în căutarea familiei mele biologice, despre care ştiu prea puţine amănunte. Despre mama ştiu că se numea SALI LENUŢA, despre tata nu ştiu nimic. Mai ştiu că aş avea un frate care se numeşte IONUŢ CERCEL şi o soră, iar de bunicii mei ştiu că stăteau în CARACAL. Am fost luată în plasament la numai 6 luni şi crescută până la 18 ani de către o familie cu suflet mare, o familie care mi-a dăruit totul şi care m-a iubit ca pe fiica lor. Vă scriu aici în speranţa că voi reuşi să cunosc şi eu, în sfârşit pe cei care mi-au dat viaţă. DISTRIBUITI cu toţii anunţul meu, poate cineva îşi aminteşte de povestea mea.
Cu drag şi multă recunoştinţă!“.

Vă recomandăm să citiţi şi: