Şcolile private, la limita falimentului, deşi ar putea primi copiii în siguranţă: „Habar n-am de când pot lucra. Cu ce plătesc?“
0
Singura grădiniţă particulară din judeţul Olt aşteaptă cu nerăbdare, presată de părinţi, dar şi de necesitatea de a ţine afacerea în viaţă, veşti despre când îşi poate redeschide porţile. „Nimeni nu ştie nimic, ceea ce mi se pare total deplasat“, spune administratorul şcolii.
Părinţii trebuie să se întoarcă la muncă, bunicii nu pot fi o soluţie pentru nepoţii lor în această perioadă, angajaţii afacerilor private care depind strict de deciziile guvernanţilor sunt cu un picior în şomaj, deşi există soluţii pentru ca cei mici să beneficieze de educaţie preşcolară în condiţii de siguranţă. Este situaţia pe care o expune directoarea unei grădiniţe din Slatina, singura din mediul privat din judeţul Olt. Aproximativ 70 de familii aşteaptă răspunsuri de la oficialii grădiniţei, pentru că au nevoie rapid de o soluţie. Deşi se vorbeşte de relaxarea restricţiilor, nimic încă nu s-a spus sigur despre cum ar putea fi rezolvate problemele părinţilor care nu pot sta la nesfârşit în concediu pentru a-i îngriji pe cei mici.
Laura Tudor, administratorul Grădiniţei cu Program Prelungit „Căsuţa Fermecată“, spune că mediul privat a căzut pur şi simplu la mijloc. Este vorba de incapacitatea autorităţilor de a recunoaşte că statul nu poate oferi educaţie în condiţii de siguranţă, având în vedere actuala situaţie, iar cei care care ar putea să o facă nu pot fi trataţi diferit.
„Este o situaţie delicată, pentru că pe mine ceea ce m-a deranjat cel mai tare a fost că nu s-a făcut departajarea aceasta, între învăţământul de stat şi cel privat. Vorbim de un sistem diferit de celălalt, dacă s-ar fi făcut această delimitare şi-ar fi pus, practic, cenuşă în cap, pentru că ar fi însemnat să-şi asume că sistemul de stat este precar, cum s-a şi spus de altfel că încă mor copiii în fose septice“, spune Laura Tudor.
„Nimeni nu ştie nimic de nimic“
In grădiniţa pe care o conduce vin în fiecare zi între 62 şi 70 copii. Părinţii au încredere în personal, iar dovadă este faptul că au fost de acord, cu trei execepţii, să achite o parte din taxa lunară şi în cele două luni de când şi această grădiniţă a fost obligată să-şi închidă porţile.
În mod normal, în grupă sunt între 12 şi 15 copii, cu mici fluctuaţii în funcţie de vârsta acestora, la grupele mici, care fac legătura între creşă şi grădiniţă, efectivele fiind mai mici. De când a lovit năpasta, se tot caută soluţii astfel încât, dacă se vor ridica restricţiile, copiii să poată fi aduşi în siguranţă. Când s-ar putea întâmpla acest lucru este o mare necunoscută.
„În momentul în care sunt întrebaţi ce se va întâmpla cu mediul privat, nimeni nu ştie nimic. Ceea ce mi se pare total deplasat. Acesta este, până la urmă, nivelul ţării, nimeni nu ştie nimic de nimic, numai că este important să discutăm despre faptul că noi avem nişte soluţii. Noi, în urmă cu o săptămână, am elaborat un plan pentru a începe activitatea. Trebuie să avem grijă, nu se ştie niciodată când o mătuşă vine, se întoarce în ţară, sau ce altceva se mai întâmplă. Am elaborat un plan, adeverinţă pe propria răspundere, zilnic sau la fiecare început de săptămână, evident, un număr mai mic de copii, dintr-o grupă facem două, discutăm de un orar, fie ne luăm angajamentul să funcţionăm pe un program scurt, şi atunci lucrăm o zi da, una ba… Soluţii sunt şi vom propune şi altele“, spune Tudor.
Şomajul tehnic, o soluţie care le periclitează angajaţilor planurile
Grădiniţa, care este în procedură de acreditare, se susţine din fonduri proprii, nu primeşte niciun leu de la stat, spune Laura Tudor. Părinţii plătesc o taxă lunară de 950 lei. De când porţile unităţii s-au închis, suma a fost limitată iniţial la 500 lei, ulterior la 300. Li s-a dat de asemenea posibilitatea părinţilor care nu mai vor să susţină grădiniţa, sau nu mai reuşesc, să renunţe la contract fără plata vreunei penalităţi. Pentru salariaţi s-au găsit însă foarte greu soluţii.
„Nu este vorba de profit, este vorba strict de a avea unde să ne întoarcem. Există femei care au întemeiat o familie, îşi doresc o locuinţă, or, în momentul în care iei un credit nu se poate intra în şomaj tehnic. Există anumite convenţii pentru care am aplicat la începutul anului şi sunt în aşteptare (n.r. – la AJOFM) şi iarăşi nu poţi face acest lucru, este o situaţie deloc plăcută, pentru că nu putem să ne batem joc de oamenii aceştia. Eu am încercat fel de fel de soluţii, să rămânem în stand-by cu aceste convenţii şi să le reluăm. Déjà (n.r. - guvernanţilor) li se pare că este prea mult ceea ce fac. Mie mi se pare că ar trebui să fie o egalitate în drepturi“, mai spune directorul unităţii.
Din fericire, doar trei dintre părinţi au renunţat la contracte, însă, este convinsă reprezentanta grădiniţei, din toamnă vor fi, cel mai probabil, şi mai mulţi părinţii care vor căuta o astfel de soluţie pentru copiii lor.
„Le-am oferit posibilitatea unei sume modice pentru cei care înţeleg situaţia, lucrează şi au posibilitatea să ne susţină. Nu pot să fiu ipocrită şi să nu-i înţeleg. Au posibilitatea de a rezilia contractul fără nicio obligaţie. Taxa este de 950 lei, am ajuns la un 500 lei, iar acum este de 300 lei.(...) Suntem singura grădiniţă particulară, oamenii, sunt convinsă, îşi vor dori mediul primar, unde sunt mai puţini copii, decât în mediul de stat, unde problemele datează de atâta vreme şi unde în 4 luni de zile nu au cum să construiască pentru a se conforma noilor realităţi“, a mai spus Tudor.
O reacţie în lanţ
Deşi părinţii care au nevoie de o soluţie pentru educaţia copiilor lor vor avea aceeaşi problemă şi de la toamnă, cum va trece următoarea perioadă este o întrebare care-i macină pe toţi cei implicaţi.
Pentru funcţionarea grădiniţei într-un spaţiu generos, cu posibilitatea organizării de activităţi şi în aer liber, administratorii grădiniţei plătesc chirie. Pe lângă chirie mai sunt şi alte cheltuieli care merg înainte şi care nu pot fi amânate, pentru că va fi şi mai greu momentul scadenţei, spune Tudor.
„Disperarea mea este de a le oferi angajaţilor posibilitatea de a câştiga un venit, sunt oameni care din asta trăiau, nu mai au timp pentru al doilea job. Chiar pe mine m-a întrebat o cunoştionţă : „De ce nu te-ai gândit să te angajezi la stat şi să ţii în paralel şi grădiniţa?». Dacă nu eşti acolo, lucrurile eşuează. Am accesat IMM Invest, de-a lungul timpului nu cred că s-a inventat ceva ce n-am accesat, şi banca a acceptat, dar n-am mai putut fi fericită. M-am luptat timp de 5 ani de zile să nu am pierderi, chiar dacă în primul an a fost foarte-foare greu. Totuşi, am luptat să fie bine. Mama este contabilul grădiniţei şi împreună am reuşit ca firma să meargă bine. Nu mai văd cu ochi buni această treabă, pentru că eu trebuie să plătesc la un moment dat banca. Dacă eu habar nu am când pot să lucrez, de unde plătesc ? Suntem în chirie, mă interesa acest IMM invest pentru a cumpăra clădirea. Chiria s-a redus la 50%, dar totuşi există. Nu pot amâna chiriile, eu nu pot rămâne cu chirii neplătite în spate. Şi proprietarul are nevoie bani.(…) Există un lanţ, suntem legaţi cu toţii, trebuie să ne înţelegem unii pe alţii. (…) Avem părinţi ale căror afaceri sunt în impas. Oamenii trăiesc din afacerile lor, trăiesc din ce muncesc şi acum nu o mai pot face. Ne spun :« Dacă noi vom munci, vom putea plăti grădiniţa şi vom fi bine cu toţii». Voi păstra oamenii cu care am avut o colaborare bună. Prefer să păstrez locul unei familii care nu mi-au plătit o lună sau două dar ştiu că sunt de bună calitate“, a mai spus Tudor.
Pregătiri pentru ce va urma
Părinţii au solicitat, chiar şi pentru această perioadă, când se organizează activitatea online, ca orele să se desfăşoare şi în a doua parte a zilei. O asmenea organizare va putea fi adoptată şi în momentul în care se va decide că micuţii se pot întoarce în grădiniţă, pe de o parte pentru a înjumătăţi numărul de copii la grupă, pe de alta pentru a-i spijini pe părinţii care lucrează în schimb de după-amiază. Cei de al grădiniţă se pregătesc şi se agaţă, practic, de orice posibilitate pentru vara care se apropie. Pot organiza activitatea sub formă de ateliere de vară, cluburi de joacă etc., cu respectarea limitei maxime de copii la grupă, indiferent care va fi aceasta.
„Aştept să recunoască, să aibă asumarea necesară, că noi suntem pregătiţi să deschidem în orice moment şi eu sunt capabilă să îmbrăţişez orice îndemn pe care îl trimit către noi, în sensul de a avea 5-6 copii, în loc de 12 într-o grupă. Sunt capabilă să-mi asum orice, pentru că déjà îmi pregătisem scenarii.
Am achiziţionat poarta de decontaminare, termometru digital cu infraroşu, materiale de protecţşie, tot ce ne este necesar. Am nevoie de 2-3 ore pentru a face o curăţenie, pentru că în momentul ăsta sunt toate suprafeţele acoperite cu dezinfectant. Personal noi totdeauna am avut mai mult decât este cazul, pentru că îmi este teamă, este o responsabiliotate, cei mici sunt precum argintul viu. Deciziaînsă nu ţine de noi“, a conchis Tudor.
Se încarcă comentariile...
