Profesoara de la țară premiată pentru leadership: „Copiii noștri nu cunosc România. Mi-aș dori să-i duc într-o tabără“
0Iulia Mihalache este învățătoare de peste 25 de ani într-o școală din Drăgănești-Olt, iar în luna februarie 2023 a fost premiată în cadrul Galei „Profesorul Anului din mediul rural“, pentru implicarea profesională, dar și sufletească pe care le-a demonstrat celor mici.
Teoretic, școala gimnazială unde Iulia Mihalache (45 de ani) predă de peste 25 de ani se află în mediul urban. Practic, este o structură a Liceului Tehnologic Drăgănești-Olt (un orășel din județul Olt) situată în satul Comani.
Și aici, ca peste tot, numărul elevilor a scăzut de-a lungul anilor, ajungând la mai puțin de 250, școala și-a pierdut astfel personalitatea juridică, însă pe lângă această provocare, dascălii au multe altele.
Copiii vin dintr-o comunitate defavorizată, șomajul în zonă fiind mare încă de la căderea comunismului, iar mulți dintre elevi au fie unul, fie ambii părinți plecați la muncă în străinătate. Riscul de abandon școlar crește odată cu vârsta, așa că dascălii și-au dorit să facă din școală oaza de bine pe care cei mici să o caute.
Pe drumul modernizării
Iulia Mihalache, profesor pentru învățământ primar, „doamna învățătoare“ pentru elevii săi din clasa a IV-a, a condus o vreme școala gimnazială. Încă din acea perioadă, lucrurile au pornit pe calea cea bună, iar astăzi sunt continuate în echipă, în parteneriate cu diverse ONG-uri cu experiență dovedită în domeniul educației.
„Noi suntem deja într-un program EDU Networks, o rețea de școli care a deschis drumul spre progres în școala noastră. A început acum patru ani și prin acest proiect am avut deschiderea asta către lume. Este un program care duce nivelul de învățământ spre standarde înalte. La testele PISA, România este undeva la coada clasamentului. În acest program, noi pe asta batem monedă, pentru că au venit oameni bine pregătiți, ne-au asigurat cursuri, am implicat copiii și implicit acestea s-au răsfrânt asupra educației copiilor“, spune învățătoarea pentru „Weekend Adevărul“.
Profesorii au beneficiat de programe de formare pe literație și digitalizare, elevii au fost evaluați cu teste BRIO, lucrurile au început să se întâmple așa cum, de obicei, se întâmplă în școli de top, sau în școli-pilot în diverse programe. Schimbarea au simțit-o și elevii. „Copiii de aici văd că se poate și într-un mediu defavorizat să se pună accent pe educație. Ei sunt atrași, vin la școală. Avem table interactive, sunt conectate la internet, iar lecțiile se fac modern“, explică Iulia Mihalache de unde a început totul.
O parte din finanțarea necesară achiziționării echipamentelor au asigurat-o ONG-urile partenere, o altă parte a fost asigurată prin proiectul ROSE menit să scadă riscul abandonului școlar, implementat de școală.
Finanțarea va continua și de acum înainte, prin noul proiect PNRAS destinat școlilor din mediile defavorizate, finanțat din bani europeni și aflat la debut. Ce oferă, însă, rețeaua Edu Networks, de la care a pornit totul, este o colaborare permanentă între școlile din rețea, profesorii se întâlnesc, învață unii de la alții.
Bucuria de a veni la școală
Progresul deja se observă, spune învățătoarea, și este vorba nu doar de nivelul de cunoștințe, cât de starea de bine pe care o au copiii.
„Vedem bucuria de a veni la școală. Copilul se simte fericit când este aici. Să știți că marea majoritate vin din familii dezorganizate, familii cu o condiție materială precară, sunt copii cărora părinții le-au plecat în străinătate sau lucrează în alte părți. Și atunci, noi suntem familia lor, noi, cei de la școală. Simțim bucurie atunci când vin la școală și drag, asta e datorită a ceea ce facem noi aici“, completează învățătoarea.
Deși fiecare copil plecat din școală înseamnă că scade finanțarea, profesorii se bucură atunci când părinții decid să-și ia copiii în țările în care au plecat pentru un trai mai bun. Pentru cei rămași, pe de altă parte, sunt deseori mult mai mult decât învățătoarea sau profesorul care le predă o disciplină.
„Copilul care rămâne în țară rămâne nefericit, duce dorul părintelui plecat. Și dacă pleacă împreună cu familia e un caz fericit. Într-adevăr, noi pierdem, pentru că suntem școli de țară și ne-am pierdut personalitatea juridică pentru asta, dar e un caz fericit pentru ei. Ei se simt iubiți, protejați. Rămânând în țară, s-ar putea un bunic, o mătușă să nu-i stăpânească așa cum trebuie sau să nu gestioneze anumite situații“, mai spune învățătoarea.
Și din acest motiv, pe dascăli îi interesează cât și cum învață elevii lor, dar și mai mult cum se simt, ce nevoi au.
Profesori pentru o oră
Iulia Mihalache s-a clasat pe primul loc la secțiunea „Dezvoltarea leadershipului la elevi“, „Teach for Romania“ considerând că ceea ce reușește cu elevii săi la clasă merită să fie împărtășit și altora.
Întrebată cum a reușit să construiască o echipă, învățătoarea recunoaște că a „exploatat“ toate ocaziile de a urma cusuri organizate de diverse ONG-uri, pentru că resimțea nevoia de a veni cu o altă abordare, adaptată noilor generații de elevi. A învățat să-i apropie pe copii prin joc, să se folosească de tehnologie, să le ceară sprijinul și opinia, să-i facă să plece la sfârșitul zilei bucuroși de la școală.
Astăzi, Iulia Mihalache le împărtășește și colegilor săi, în calitate de „facilitator de comunitate“, metodele deja testate și care funcționează.
„Știm că fac parte din generația Alfa și ei funcționează altfel, atunci trebuie să le facem predarea așa cum funcționează ei. Și noi trebuie să ne adaptăm lor“, susține învățătoarea.
Deși mulți profesori se feresc să facă asta, Iulia Mihalache spune că nu se teme să le ceară elevilor părerea, să învețe de la ei. Le cere uneori ajutorul și împreună duc la bun sfârșit un obiectiv. Până la un punct, este un proces pe care l-a deprins în urma cursurilor, însă e vorba de mai mult, de a face lucrurile cu suflet. S-a bucurat enorm ca pentru gala organizată de „Teach for Romania“, în cadrul căreia a și fost premiată, să pregătească împreună cu elevii un film de prezentare a școlii din care vine. Colegii din toată țara au lăudat inițiativa ca fiind un exemplu concret de lucru în echipă.
„Facem echipele aleatoriu, le descoperim valorile și-i punem pe ei să facă lucruri. Am momente când îi pun pe ei să predea o lecție, să fie profesor pentru o oră. Și văd cum ar vedea ei lucrurile astea, cum ar pune problema, cum le-ar plăcea. Îi las pe ei să fie acolo, în centrul atenției, pentru că soluții ne vin de foarte multe ori de la cei de lângă noi. Sunt lucruri care poate uneori mă depășesc și atunci le expun problema și le zic: «Cum ați vedea voi lucrurile astea? Uite, voi puteți să mă ajutați aici, eu vă ajut aici». Și asta cred că face parte din ledearship. Colaborăm și, chiar dacă sunt mici, eu las lucrurile să le observe. Și e bine să ne lăsăm vulnerabili, asta arătând nu o slăbiciune, ci o calitate. Copiii văd sinceritatea noastră și atunci se deschid și sunt la rândul lor sinceri“, explică învățătoarea.
Digitalizare pentru cei mici și cei mari
Modul interactiv în care se desfășoară orele îi face să uite până și de pauze, și își doresc să continue ce au început în oră. „Avem tablele interactive și-i lăsăm în timpul pauzelor să se joace jocuri interactive de geografie, de istorie, și sunt tare bucuroasă când cer chiar ei să intre în jocurile astea, nu pe cele pe care le folosesc uneori acasă. Într-adevăr, îmi fac aplicații în RO Blocks, în ce fac ei, eu cer teme și în domeniul acesta, pentru că este viitorul. Așa că îi informăm și spre așa ceva. În școala noastră cam toți facem asta – la învățământ primar cel puțin, suntem numai lângă ei. Cei mici sunt imprevizibili, mai au și problemele lor emoționale și atunci trebuie să fim mereu lângă ei, să-i sprijinim cu câte ceva“, adaugă Iulia Mihalache.
Cel mai mult își dorește ca tot ceea ce face alături de colegii săi la școala primară să se continue și la gimnaziu. Astfel, periodic, profesorii de la învățământul primar și cei din gimnaziu se întâlnesc și-și împărtășesc experiențele.
Mai sunt, recunoaște Iulia Mihalache, și colegi care nu au adoptat din primul moment noile tendințe, digitalizarea rămânând o provocare, însă mai mulți sunt cei care vor să-și ajute cât pot de mult elevii.
„La unii dintre colegi există rezistența la schimbare, dar sunt mulți care au adoptat-o și este un semn bun. Cu asta ne luptăm în momentul de față: să îi convingem și pe ceilalți. Dar motivația trebuie să vină din interior și noi le dăm curaj că pot. Facem întâlnirile acestea ca să arătăm că dacă unii am reușit, vor reuși și ceilalți. Reticența nu ține de vârstă. Am întâlnit oameni la final de carieră care chiar păreau niște tineri în abordare. E o problemă de mentalitate a unora“, a explicat învățătoarea.
În excursie, doar virtual
La clasa Iuliei Mihalache elevii citesc, învață, explorează, își pun întrebări și, foarte important, își construiesc visuri. Pandemia i-a învățat și pe ei, ca pe noi toți, că experiențe care altădată păreau greu de atins sunt la un click distanță.
„Tehnologia ne-a facilitat niște lucruri utile. Am avut întâlniri pe Zoom cu diverse asociații – de exemplu, cu BCR România am avut «Școala de bani» pe roți și cei mici au învățat cum să gestioneze banii, finanțele. Au văzut că de acolo, din comunitatea noastră mică, am ajuns la București. Pentru ei a fost o realizare că au putut să se vadă cu doamna de la bancă în direct. Sau, am avut întâlnire cu Ambasada Greciei, la fel, facilitată la școală. Am văzut astfel că am putut să trecem niște bariere“, spune Iulia.
Printre ultimele experiențe trăite la clasă a fost descoperirea locurilor aproape ireal de frumoase din România. Așa s-a născut, văzându-le reacția, și dorința învățătoarei de a le putea oferi o tabără partenerilor săi de drum din cei cinci ani petrecuți împreună.
„Dacă mi-aș dori ceva, mi-aș dori pentru ei să-i duc undeva într-o tabără. Pentru că, dacă stau să mă gândesc, ei nici nu știu cum arată în realitate muntele. Dar am încercat să le aduc, tot așa, prin aplicații. Le-am prezentat, de exemplu, documentarul «România Sălbatică» și le-am spus: «Astăzi facem o călătorie imaginară. Când veți fi voi mai mari, s-ar putea prin locurile astea să ajungeți». Unii dintre ei au fost fascinați de ceea ce au văzut și se întrebau cum de există asta în țara noastră. E trist. Într-o zi, eu zic că vor reuși să ajungă, pentru că așa e în firea noastră, să fim optimiști, și dacă ne dorim cu adevărat, se întâmplă“, a conchis învățătoarea Iulia Mihalache.
Se încarcă comentariile...
