Problemele programului „Alege oaia“. Consilier: „Costă mai mult tăierea oii într-un abator decât valoarea cărnii“

Crescătorii de animale se plâng de faptul că sunt nevoiţi să vândă la preţuri de nimic FOTO. arhiva Adevărul

Sute de mii de crescători de animale, cei mai mulţi obligaţi să vândă samsarilor marfa, nu pot să livreze în magazine specializate, la preţ de producător, carne de oaie, barierele fiind multiple.

Consumatorii au ajuns să cumpere şi cu 30 lei kilogramul de carne de oaie, în timp ce din curtea fermierilor animalele pleacă la preţuri derizorii. Abatoarele, relativ puţine autorizate faţă de efectivele de animale care sunt sacrificate, oferă crescătorilor şi 5 lei/kg, în carcasă, preţuri de nimic, motiv pentru care crescătorii au privit cu speranţă recent lansatul program al ministerului Agriculturii, „Alege oaia“, destinat creşterii interesului pentru carnea de oaie. Nici cumpărătorii şi nici producătorii nu vor beneficia însă, prea curând, de avantajele acestui program, la punerea lui în aplicare fiind sesizate o mulţime de oprelişti.

„Nu ne-om fi săturat să mâncăm din mâna samsarilor?!“

Marţi, 14 noiembrie 2017, la Slatina a avut loc o întâlnire între crescătorii de animale, doi dintre consilierii ministrului Agriculturii, reprezentanţi ai primăriilor, ai DSVSA, ai asociaţiilor de crescători etc. Tema discuţiei – cum face să aducem carnea de oaie, direct de la producători, în magazinele din pieţe.

Conform statisticii prezentate de consilierului ministrului Petre Daea, Florin Ciobanu, la finele lunii iulie a acestui an în România efectivul de ovine era de 13 milioane de capete, 8,73 milioane fiind ovine mari. Dintre acestea, 4 milioane ovine erau destinate consumului - 1,46 milioane pentru consum familial şi restul pentru piaţă. Din cele destinate pieţei în schimb, a spus oficialul Ministerului Agriculturii, nici 500.000 nu trec prin abatoare, peste 2 milioane fiind sacrificate şi valorificate la negru.

Cei care pierd în cele din urmă ar fi, pe de o parte, producătorii, care vând animalele pe preţuri de nimic, dar şi consumatorii, care ajung să cumpere după ce marfa a trecut prin mai multe mâini, iar preţul s -a mărit şi de şase ori. Toate se întâmplă pentru că fermierii nu au reuşit, în zeci de ani, să se asocieze, să-şi înfiinţeze puncte de sacrificare şi să negocieze, la rândul lor, pentru intrarea în reţelele de supermarket-uri. „Nu ne-om fi săturat să mâncăm din mâna samsarilor?!“, a reacţionat, la un moment dat, un fermier, concluzia fiind în schimb că, da, crescătorii sunt sătui, dar şi cu mâinile legate.

Producătorii s-au întâlnit cu reprezentanţii diverselor instituţii, pentru a găsi soluţii pentru implementarea programului „Alege Oaia“

Legislaţia ar fi principalul obstacol, au concluzionat o bună parte dintre participanţii la întâlnire. Astăzi, această legislaţie îi împiedică, pur şi simplu, pe producători să poată sacrifica animalele şi să le vândă direct, legal, către consumatori. Punctele de sacrificare sunt tratate în legislaţie ca abatoare de mici dimensiuni, condiţiile sanitar-veterinare sunt relativ greu de îndeplinit, prin urmare, de zeci de ani, aproape la mica înţelegere, doar în marile târguri se mai sacrifică animale şi se vinde carne, deşi punctele respective de sacrificare sunt autorizate, cu derogare, doar în perioada sărbătorilor, cea de Paşte în special.

„Suntem la mâna abatoarelor şi a samsarilor, pentru că nu ştim să ne asociem, nu ştim să negociem“

În judeţul Olt, judeţ în care creşterea animalelor nu este un sector foarte dezvoltat, sunt 630 de crescători de ovine, iar efectivul de ovine atinge 88.000 capete. Sunt câteva asociaţii, absolut necesare îndeosebi pentru derularea relaţiei cu APIA, însă în continuare lipsesc structurile asociative puternice, care să permită realizarea de centre de sacrificare, o bună negociere cu lanţurile de magazine etc. Aşa s-a ajuns ca producătorii să aştepte ca în sat să vină samsarii, în timp ce preţul cărnii de oaie a crescut şi continuă să crească. În târgurile în care punctele de sacrificare funcţionează ilegal, ciobanii îşi vând oile cu 10 lei kilogramul de carne în carcasă. Cei care nu au nici această posibilitate, au fie varianta predării animalelor către samsari, fie acceptarea ofertei puţinelor abatoare (sunt trei autorizate în judeţul Olt), care oferă cel mult 7 lei/kg. „Suntem la mâna abatoarelor şi a samsarilor, pentru că nu ştim să ne asociem, nu ştim să negociem şi nu ştim să discutăm de la egal la egal pentru a fi recunoscute şi drepturile micului producător.  800.000 de producători din România nu reuşesc să-şi valorifice marfa pentru că au, pur şi simplu, legislaţia împotriva lor“, a spus consilierului ministrului, Florin Ciobanu.

Puncte de sacrificare mobile, o variantă care funcţionează în Occident

Existenţa punctelor autorizate de sacrificare, dar şi dreptul de a valorifica direct carnea către consumator, fără a mai livra marfa unui comerciant specializat, sunt principalele cerinţe ale producătorilor. Pentru acest deziderat este, însă, nevoie pe de o parte de modificarea legislaţiei, iar pe de alta, de investiţii pentru realizarea abatoarelor, de mici sau mari dimensiuni, după necesităţi, dar care să respecte condiţiile impuse de legislaţia sanitar-veterinară. O soluţie rapidă ar fi, a fost de părere primarul comunei Crâmpoia, Ionel Mirea, care este şi crescător de animale, apelarea la punctele de sacrificare mobile, folosite în Occident. Acestea sunt containere dotate standard pentru sacrificare, cu toate avizele necesare, care pot fi instalate în diverse locuri, după nevoi. O astfel de soluţie costă însă, concret, aproximativ 80.000 euro/bucată, dar i-ar scuti pe producători de costurile uriaşe pe care le au la acest moment, dacă aleg varianta abatorizării. „Costă mai mult tăierea oii decât valoarea cărnii“, a constatat consilierul Florin Ciobanu.

La finalul întâlnirii s-a stabilit constituirea unui grup de lucru care să identifice soluţiile pentru a putea pune în aplicare programul de susţinere a consumului de carne de oaie.