Pedo, agresorul sexual al unor fete de școală, greu de dovedit. Dosarul deschis și închis de patru ori, de procurorii din Olt
0De peste patru ani, o familie simplă se luptă să demonstreze că șoferul microbuzului școlar le-a agresat sexual fata și, mai mult, că acest comportament era obișnuință, același lucru petrecându-se și cu alte fete de gimnaziu care erau transportate cu microbuzul școlar la și de la școală. Dosarul a fost deschis și închis de patru ori până acum.

„Nu rezultă cu certitudine săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală” este din nou concluzia procurorilor care au efectuat cercetări într-un dosar deschis cu mai bine de patru ani în urmă.
În 1 aprilie 2019, mama unei copile din localitatea Dobrun, județul Olt, depunea o plângere la poliție, reclamând că șoferul microbuzului școlar (astăzi pensionar) a pipăit-o pe fiica sa (pe atunci fata avea 13 ani) în repetate rânduri și i s-a adresat cu apelative care, deși considerate la început nevinovate, ascundeau de fapt un interes de naturală sexuală.
Mama adolescentei, încă șocată de cele descoperite atunci când fiica sa a prins curaj să-i spună adevărul, a indicat că și alte fete, de vârste apropiate, ar fi fost la rândul lor victimele bărbatului de peste 60 de ani.
Cert este că s-au adunat cinci plângeri și au fost deschise tot atâtea dosare de cercetare penală, reunite în cele din urmă în unul singur.
Mărturiile fetelor, consemnate de către polițiști și amintite ulterior și de procurori în ordonanțele succesive de clasare a cauzei, sunt greu și de citit.
Cu toate acestea, în acest caz Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a dat, cu doar câteva zile în urmă, o nouă soluție de clasare.
Închis pentru lipsă de probe, de patru ori
Dosarul a avut un parcurs aiuritor. Deschis la începutul lunii aprilie 2019, a fost clasat pe 1 august 2019.
Femeia care a făcut reclamația, Laura Barbu, a sesizat atunci presa, totul în contextul în care țara fierbea pe subiectul răpirii Alexandrei Măceșanu. Așa se face că la începutul lunii septembrie 2019 se infirmă soluția de clasare dispusă de un procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal și dosarul se redeschide.
În decembrie 2019, dosarul este preluat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, iar un an și trei luni mai târziu se decide din nou clasarea cauzei. Mama nu renunță, deși cheltuielile de reprezentare și astăzi sunt, și au fost dintotdeauna, o cheltuială susținută cu greu de familia cu venituri modeste.
În 8 iulie 2021, Judecătoria Caracal admite plângerea Laurei Barbu împotriva ordonanței de clasare și cauza se întoarce la procuror, pentru refacerea urmăririi penale. În penultima zi a anului, dosarul este, însă, din nou clasat.
Din nou, în mai 2022, Judecătoria Caracal admite plângerea mamei și desființează ordonanța de clasare, dispunând reluarea cercetărilor, respectiv reaudierea persoanei vătămate, expertizarea psihologică a minorei, o evaluare tehnică pentru a se stabili dacă în cazul victimei sau în cazul agresorului se poate vorbi de un comportament simulat. Aceeași instanță mai cere să se stabilească dacă fostul șofer este cunoscut drept „Pedo”, porecla pe care copiii i-o puseseră șoferului, și din ce motiv.
Victima, evaluată psihologic după patru ani. Presupusul agresor nu poate fi testat cu poligraful
Fata care, susținută de familie, a avut curajul să meargă până la capăt, a fost reaudiată în cursul anului 2022. A menționat că își păstrează toate declarațiile date anterior și le-a povestit din nou polițiștilor ceea ce și-a amintit, precizând că trecuseră deja mai bine de trei ani (la momentul reaudierii) și că nu mai poate reda cu fidelitate evenimentele petrecute.
A fost reaudiat și fostul șofer, acesta declarând că „cele reclamate nu sunt reale, fiind posibil să mai fi atins copiii, dar involuntar, nu în scop sexual”, se menționează în ultima ordonanță de clasare. De asemenea, acesta consideră că „plângerea a fost depusă întrucât oamenii sunt invidioși pe el și pe familia sa”.
Deși instanța a cerut și să se stabilească prin mijloace tehnice dacă se poate vorbi în cazul vreuneia dintre părțile implicate de comportament simulat, victima nu a putut fi testată cu poligraful pentru că această metodă nu se poate aplica minorilor. Bărbatul, în schimb, pe de o parte s-a declarat de acord cu efectuarea acestui test, pe de alta a depus la dosar acte doveditoare că „suferă de afecțiuni medicale sistematice și are tratament ce nu poate fi întrerupt”, prin urmare nu poate fi testat.
Adolescenta, în schimb, a fost supusă unei evaluări psihologice, la patru ani de la producerea evenimentelor. „La credibilitatea copilului observată se consemnează că minora a dezvăluit informații consecvente pe parcursul interviului, a folosit un limbaj corespunzător etapei de dezvoltare în care se află, a oferit în mare parte detalii rezonabile și credibile; nu a avut niciun motiv, altul decât acela de a fi fost abuzată de către suspect, pentru a se răzbuna”, au stabilit psihologii care au supus-o mai multor interviuri, ore în șir, după cum povestește mama.
Cât despre gradul de afectare, autorii raportului de evaluare au menționat că „prezenta evaluare psihologică s-a realizat la o distanță de aproximativ 4 ani de zile față de evenimentul care face obiectul prezentului dosar, motiv pentru care nu se poate stabili o legătură strictă de cauzalitate între evenimentul din anul 2019 și aspectele identificate în urma evaluării psihologice prezente întrucât minora se află la momentul actual într-o altă etapă de dezvoltare și nu se poate stabili cu exactitate în ce măsură aspectele identificate pot fi ca urmare exclusiv a evenimentului din 2019 sau ca urmare a altor evenimente din istoria de viață a minorului până în momentul prezent”, au menționat aceștia.
Deși nu pot stabili o legătură directă de cauzalitate, psihologii au reținut în urma evaluării că fata se confruntă cu simptome specifice sindromului „trăiri anxioase”, identificând și alte comportamente, trăiri, stări emoționale „frecvent întâlnite la copiii victime ale abuzului sexual”.
„I-am spus și domnului avocat că nu vreau nici cheltuielile de judecată, donez banii”
Înainte ca procurorii să stabilească din nou că „nu rezultă cu certitudine săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală” și să claseze cauza, a fost reaudiată o martoră care, în prima declarație dată cu patru ani în urmă, le-a spus aceasta polițiștilor, a fost influențată de către familia sa să nu spună cu sinceritate cele trăite, pentru că „se fac de râs”. Fata, între timp rămasă orfană de mamă, a devenit majoră, are 20 de ani astăzi și lucrează în străinătate pentru a-și întreține frații minori. Le-a povestit polițiștilor cum a fost agresată de către șoferul de microbuz, însă a menționat că nu vrea să depună plângere și nici să mai fie chemată pentru alte declarații, pentru că „vrea să uite”.
În ultima ordonanță de clasare nu se mai amintește nimic nici despre declarațiile celorlalte patru fete care cu patru ani în urmă povesteau, unele, lucruri greu de imaginat. Uneia, bărbatul învinuit i-ar fi strecurat mâna în pantaloni, alteia i-ar fi adresat replici rușinoase, lucruri petrecute nu o singură dată.
„Ce să vă mai spun, decât că am rămas fără cuvinte când am primit plicul și am citit, pentru că ne așteptam la cu totul altceva. Niciodată nu am respins nimic din ce ni s-a cerut, am acceptat evaluarea, am acceptat tot. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că fata e bine acum, pentru că atunci slăbise mult, nu dormea noaptea. Și mai cred că nu mă lasă Dumnezeu, asta cred. Aș vrea, dar nu știu cum pot face asta, să mut dosarul ăsta de aici, din Olt, să-l cerceteze altcineva. Voi face plângere din nou, asta e clar. Niciodată n-am vrut bani, nici cheltuielile de judecată, i-am spus și domnului avocat, nici pe acelea nu le vreau. Și pe acelea le donez, dacă vom câștiga, i-am spus, sunt atâția copii care nu au nimic. Nu vreau nimic de la nimeni, tot ce am vrut este să iasă adevărul la iveală. Dar când am văzut că scrie că „rămân cheltuielile în grija statului”... Păi, cum asta, de ce să plătească statul pentru ce a făcut el?!”, a declarat, revoltată, Laura Barbu, pentru „Adevărul”.