Cum a ajuns un român dublu campion european la skateboarding, deşi s-a antrenat doar între bebeluşi în cărucior

Performanţa i-a adus notorietate, dar încă are nevoie de sprijin. FOTO Facebook Marius Virgil Constantin

Campion european şi vicecampion mondial la freestyle skateboarding amatori, slătineanul Marius Virgil Constantin, a ajuns la performanţă antrenându-se printre mame care-şi plimbă copiii în cărucior şi micuţi alergând cu mingea.

Are 27 de ani şi de aproape 10 ani este îndrăgostit de placa de skateboard. A început practicând mai întâi street, dar astăzi zeci de mii de tineri au ajuns să înveţe din tutorialele lui freestyle. Condiţiile în care s-a antrenat nu trezesc invidii: pe platoul Casei Tineretului şi, în ultimii ani, esplanada Casei Sindicatelor, zonă renovată a oraşului Slatina, printre copii pe triciclete şi trotinete, sau mame cu bebeluşi în cărucior. A muncit însă ore întregi zilnic, reuşind, de la un prim loc 2 la un concurs desfăşurat la Reşiţa în primii ani, să ajungă astăzi de două ori campion european (2015, 2014) şi vicecampion mondial la amatori (2013).

După ultima performanţă a trecut la profesionişti, primul campionat mondial la care va concura în noua calitate fiind cel de anul viitor, în Canada. „La profesonişti e mai greu, ar fi o performanţă să mă clasez în primii 10. Ştiu că sunt aşteptări mari de la mine. Freestyle skateboardingul este un sport care nu ţine cont de vârstă. La ediţia din acest an campion mondial a fost un skater de 52 de ani, iar pe locul II, un copil de 12 ani“, spune Marius Constantin.

Începuturile lui în Slatina îi trezesc şi astăzi zâmbete. Erau puţini cei „altfel“, încerca să-i detecteze rulând pe placă prin oraş. În cele din urmă s-au adunat şi au format un crew, începând să se înscrie la concursuri. „Şi atunci eram şi sunt şi acum cel mai mare dintre ei. Eu aveam 18 ani, ceilalţi, 13, 14, 15 ani. Nimeni nu încerca să facă performanţă. Aveau plăci cumpărate de la First Bike (un magazin de articole sportive – n.r.). În 2006 am plecat la muncă în Italia şi din primii bani mi-am cumpărat prima placă profesională“, mărturiseşte skater-ul. Astăzi are propria placă, fabricată de un producător din Ungaria şi vândută în toată lumea. Nu doar că-i poartă numele, dar este şi construită după indicaţiile sale, puştii de astăzi care o consideră potrivită nemaifiind obligaţi să taie cu „şoricelul“, în faţa blocului, ce găsesc peste tot.

Grupul de prieteni, înainte de a fi practicanţi ai skateboarding-ului, există şi astăzi, doar că se „reîmprospătează“ constant. „Eu am fost cam singurul care am rămas până acum aproape un an, când m-am mutat în Bucureşti, Ceilalţi, cum terminau şcoala, plecau la facultate, plecau prin alte oraşe, în străinătate. Am făcut-o în cele din urmă şi eu, dar intenţionez să revin în primăvară, nu mă pot obişnui aici, nu e liniştea de-acasă, poluarea e foarte mare, aglomeraţia la fel, nu e acelaşi lucru“, spune Marius.

Să poată face asta, să se dedice full-time sportului, are însă nevoie de sponsori. „La acest moment am şase sponsori, care îmi oferă produse. Este un lucru extraordinar, doar că aceste produse nu ţin loc de mâncare şi nu-mi pot plăti facturile cu ele, nici nu sunt atât de multe încât să le pot vinde la jumătate de preţ pentru bani şi nici n-aş vrea s-o fac“, spune Marius, care se ocupă singur de promovare, de editarea fotografiilor, de materialele video. Periodic însă,organizează concursuri şi diverse alte evenimente şi oferă produse drept premiu celor la început de drum. „Este un sport scump, nu e uşor să faci asta. Cu cât devii mai bun, cu atât încălţămintea se distruge mai repede, placa, rulmenţii...“.

Speră în continuare la contracte care să-i permită să se antreneze fără grija facturilor, cum li se întâmplă, de altfel, altor sportivi ai genului în ţară, care au prevăzut în contractul de sponsorizare un salariu iar ei se pot ocupa doar de antrenamente.

Tutoriale cu sute de mii de vizualizări şi un skate-park, după cinci ani de insistenţe

Deşi  încă n-a ajuns să facă din skateboarding un job cu normă întreagă, a reuşit în nici 10 ani să fie cunoscut în lumea skaterilor şi nu numai. Are două canale de youtube cu mii de abonaţi şi milioane de vizualizări, unde postează tutoriale, învăţându-i pe începători trick-uri, reparatii, montare, înlocuire, precum şi redirecţionare către shopuri, pentru a-şi putea procura produse. Visul său este însă un skatepark la Slatina, iar după cinci ani de insistenţe, de adrese înaintate şi reveniri, a primit vestea că acesta s-ar putea construi anul viitor în vecinătatea stadionului „1 Mai“, în parcul unde astăzi se plimbă nestingheriţi caii şi vitele cetăţenilor din cartierul Grădişte.

Dacă la început ideea l-a îngrozit, zona fiind chiar la ieşirea din oraş, spre Craiova, oficialii primăriei l-au lămurit între timp că se intenţionează construirea unuia dintre cele mai mari parcuri din S-E Europei, de 7.000 m.p., care va avea o serie de structuri prefabricate specifice acestui sport, reprezentând, printre altele, rampe în diverse unghiuri, balustrade etc. Spaţiul va fi propice şi pentru amatorii ciclismului sportiv, posesorii de biciclete tip mountain bike şi BMX.

„Accesul va fi un pic mai greu, ce-i drept. Vor ajunge acolo cu bicicletele, vor găsi metode. E bine că se face şi am înţeles că va fi totul securizat, cu personal de pază, cu acces pe bază de cartelă, va avea şi pistă de alergare pentru atleţi, va fi  mai mult decât un skatepark. La început am fost puţin nemulţumit de zonă, dar dacă asta este disponibilă... Noi am fi avut şi alte propuneri“, a comentat campionul.

Dacă şi acest vis va deveni realitate, poate spera în continuare că un altul, organizarea unui campionat de freestyle skateboarding în România, poate chiar la Slatina, este la fel de posibil.