Sibianul Ieronim Budac, locotenentul lui Al Capone: cum a ajuns în Mississippi cu un camion cu alcool de contrabandă, fugind de poliţie
0
Cârţişoreanul rămas şi azi o legendă a avut o viaţă plină de peripeţii în America. Cu banii strânşi a dezvoltat acasă afaceri bănoase şi a fost primar în satul lui timp de patru mandate.
Despre exodul locuitorilor din comuna sibiană Cârţişoara în ţara tuturor posibilităţilor s-au scris cărţi şi s-au păstrat foarte multe legende. Cert e că, după 1900, sute de localnici din zonă luau vaporul pentru a ajunge în lumea nouă, în speranţa unui trai mai bun. Vechile fotografii păstrate în arhive arată ţărani plecând la drum îmbrăcaţi în costum popular, petrecuţi cu alai de tot satul.
În căutarea aurului
”America începuse a fi cunoscută ca un pământ al făgăduinţei, un El-Dorado în care oamenii se îmbogăţeau peste noapte, în care dolarii îţi intrau singuri în buzunare ca pleava la îmblătitul secarei. Se auzise şi pe aici pe la noi că oameni de toate provenienţele şi de toate culorile, din toate colţurile planetei, luau vaporul şi plecau să se îmbogăţească repede, cât porţile minelor de aur erau încă deschise.
Societăţile de transportul călătorilor într-acolo organizau cu vapoarele lor curse regulate cu care, contra unei taxe destul de piperate, îl descăracu pe europeanul sau pe asiaticul dornic de cea mai rapidă căpătuială exact la gura minei de aur unde acestuia nu-i mai rămânea altceva de făcut decât să adune repede pepitele de aur, numai traista s-o fi avut pregătită. Aşa îşi închipuia ciobanul nostru care îşi lăsase oile pe Plaiul Lăiţi şi pleca la antipozi să culeagă aur. Situaţia era însă mult mai complexă, riscantă, obositoare, chinuitoare, dar mai ales uneori deosebit de tristă”, scriu Traian Cânduleţ şi Ilie Costache în Monografia Comunei Cârţişoara (Editura Megamix, Iaşi, 2012)
Clandestini pe vapor
Cârţişorenii, povestesc cercetătorii, ajungeau pe tărâmul făgăduinţei în cel mai fericit caz legal, cu paşaport obţinut greu la consulatele americane. ”Cealaltă cale era să se strecoare în mod clandestin pe un mijloc de transport, de cele mai multe ori pe baza unui peşcheş oferit reprezentantului unui armator, caz în care, de foarte multe ori, după ce-şi achita taxa convenită adunată cu imense sacrificii, putea fi aruncat peste bord ca hrană la peşti, imediat ce vasul ieşea în largul necuprins al apelor pe care ar fi trebuit să le străbată.
Şi totuşi numărul celor împinşi de lipsuri şi nevoi şi hotărâţi să ia viaţa în piept aici în satul nostru a fost incredibil de mare. Prea puţine gospodării au existat în care să nu plece unul, doi sau toată familia să-şi încerce norocul”, mai scriu autorii în volumul citat.
Ieronim Budac, cârţişoreanul din banda lui Al Capone
Ieronim Budac este cu siguranţă cel mai cunoscut cârţişorean ajuns peste Ocean. A plecat în 1920, pe când avea doar 18 ani, iar legendele păstrate până astăzi spun că ar fi ajuns în banda vestitului gangster american Al-Capone.
Monografia comunei consemnează un episod în care Ieronim a ajuns cu camionul cu alcool de contrabandă în fluviul Mississippi, pentru a scăpa de poliţia federală care îl urmărea. "Întors în ţară a povestit rudelor că printre altele, în perioada prohibiţiei antialcoolice, a fost angajat de marele gangster Al Capone să-i transporte cu camionul masive cantităţi de whisky. Într-una din întâlnirile sale cu Poliţia Federală, în baza instrucţiunilor marelui boss, a intrat cu camionul plin de băuturi în fluvial Mississippi, salvându-se de două ori, o dată de la o moarte aproape sigură şi a doua oară din mâinile Poliţiei", mai scriu autorii în monografia comunei Cârţişoara.
Primar acasă timp de patru mandate
Peste ocean, Ieronim s-a căsătorit cu Maria Tarcea, o cârţişoreancă provenind dintr-o familie înstărită, ai cărei părinţi aveau acolo un magazin. Tot legendele păstrate în sat spun că la subsolul magazinului Budac a făcut distilerie unde a început să facă, după reţeta de acasă, rachiu de Cârţişoara pe care l-a vândut apoi pe piaţa neagră.
Întors în satul natal undeva în jurul vârstei de 30 de ani, Budac şi-a cumpărat o casă şi a dezvoltat afaceri înfloritoare, având cazane de rachiu, piuă şi joagăr pe apă. A fost extrem de apreciat în sat, fiind primar liberal timp de patru mandate. Este înmormântat în cimitirul din localitate iar ruinele cazanelor de rachiu ale lui Budac pot fi găsite şi astăzi la Cârţişoara.
Vă mai recomandăm:
onstruite „pe bucăţi” în satele din jurul Gheorgheniului, mii de case de lemn au ajuns în ţări din toată Europa, la clienţi dintre cei mai pretenţioşi.
Ultima nuntă în satul sibian Gherdeal a avut loc în 1987, iar ultimul copil s-a născut aici în 1988. Din comunitatea înfloritoare de altădată, care număra 300 de suflete de români şi de saşi, acum au mai rămas doar 12 locuitori, şi toţi trecuţi de 50 de ani. Amintirile lor au rămas închise în cutii cu fotografii alb-negru.
Doi soţi din Gheorgheni (Harghita) au deschis în urmă cu cinci ani o mică fabrică de sarmale. Ideea de afaceri s-a transformat într-un adevărat succes, iar „Adevărul“ vă spune povestea ei.
Se încarcă comentariile...
