Povestea cârnaţilor din Sibiu, delicatesele care au ajuns vedete la BBC: sunt făcuţi cu busuioc, după o reţetă din străbuni
0
O afacere de familie dezvoltată cu foarte multă pasiune în localitatea Tălmaciu, judeţul Sibiu, a ajuns subiect de reportaj la BBC, dar şi sursă de aprovizionare cu mâncare sută la sută sănătoasă pentru clienţi dintre cei mai pretenţioşi. Gustoşii cârnaţi sunt produşi de familia Oancea, după o reţetă din străbuni.
Povestea începe cu o reţetă de cârnaţi cu busuioc, veche de mai bine de 100 de ani, moştenită de Maria Oancea (48 de ani, fost cadru medical) de la străbunicul său. Reţeta vine odată cu legenda cetelor de juni care colindau odinioară satul Tălmăcel. „Toate gazdele ofereau cetelor de juni un colac. Oficialii satului, preotul, primarul şi notarul, pe lângă colac dădeau şi un cârnat. Străbunicul a fost o perioadă primarul satului Tălmăcel, şi îi plăcea să vorbeascu tinerii a doua zi ”Ne-a dat primarul nişte cârnaţi cu busuioc, popa nu ne-a dat, notarul nu ne-a dat, aveau ceva de mirosea de numa când i-am prăjit şi nu ne-au ars pe piept”. Aici este un mare secret pe care nu pot să-l spun. Bunicul a făcut mai departe cârnaţi cu busuioc, respectând reţeta cu stricteţe de la tatăl lui”, povesteşte Maria Oancea.
Pentru că procesul tehnologic e foarte lung, mama ei a renunţat să-i mai facă însă ea, de dragul tradiţiei şi a amintirii de suflet pe care i-o păstrează bunicului, a dus aproape cu încăpăţânare reţeta mai departe. Iar când fiul lor, student la Facultatea de Industrie Alimentară, s-a întrebat ce va face odată cu terminarea studiilor, s-au hotărât să înceapă să facă şi pentru alţii, nu doar pentru ei, produse tradiţionale. Aşa a început o poveste delicioasă la propriu, de care s-au îndrăgostit în timp mii de consumatori din toată România. „Nu am renunţat niciodată la reţeta originală. Cârnaţii şi reţeta asta au ceva foarte special, pe care nu pot să-l spun, străbunicul meu s-ar zvârcoli în mormânt dacă aş spune chestia asta”, spune zâmbind Maria Oancea.
Cârnaţii cu busuioc, subiect de reportaj la BBC
În 2009, când au început, s-au dus cu reţetele la cei de la organizaţia Slow Food, unde au găsit un sprijin extraordinar. În primăvara anului 2009, erau deja cu produsele la Bucureşti, la Târgul Ţăranului Român. Un an mai târziu, în 2010, au reprezentat România la un târg internaţional de produse tradiţionale din Torino, Italia, produsele lor fiind expuse alături de dulceţurile de la Saschiz şi brânza de la Bran, dar şi alături de produse tradiţionale din toată lumea. Au avut mare noroc cu o româncă, studentă în Italia la Industrie Alimentară, care îşi făcea masterul pe produse din carne şi care, după ce i-a descoperit, a venit zilnic, după cursuri, a stat la standul lor şi le-a vorbit italienilor despre minunăţiile făcute la Sibiu. Numărul vizitatorilor a fost impresionant iar produsele au devenit subiect de reportaj la Rai Uno şi BBC.
”După ce gustau toată lumea cumpăra, m-am dus dimineaţa la stand şi am găsit clienţii acolo, cu o zi înainte au gustat şi veniseră să cumpere. Cei de la Rai Uno şi BBC au făcut reportaje, ştiau că venim din România, au vrut să ştie de ce facem asta, BBC spre exemplu erau foarte interesaţi de ce revenim la produsul tradiţional, că e clar că nu am revenit numai de dragul tradiţiei, am revenit în primul rând din cauza pericolului la care e expusă toată populaţia cu produsele astea artificiale cu tot felul de amelioratori şi E-uri şi înlocuitori din carne, acolo au fost discuţii de felul ăsta şi foarte mult axate pe mâncare sănătoasă, fără E-uri, fără conservanţi”, povesteşte Maria Oancea.
Crenvurşti şi parizer fără conservanţi
Au revenit în ţară şi afacerea a curs aproape de la sine, dezvoltându-se odată cu cerinţele clienţilor. Soţii Oancea, Maria şi soţul ei Constantin (50 de ani, fost cadru militar) au dezvoltat o relaţie specială cu clienţii lor, şi fiecare produs nou ia naştere la sugestia lor iar reţeta se definitivează în funcţie de preferinţele lor. Totul, însă, după aceeaşi regulă de bază: fără niciun fel de conservanţi artificiali.
” Relaţia directă cu clientul este cheia succesului. Avem consumatori şi români şi străini, foarte receptivi pentru a consuma aceste produse au fost persoanele între 35 şi 50 de ani, ei au fost primii clienţi. La rândul lor şi-au educat copiii. Ca şi pregătire sunt numai persoane cu studii superioare, poate şi veniturile le permit. Sunt foarte foarte mulţi cu pregătire medicală, ştiu despre ce e ce vorba şi ce trebuie să mănânce, la rândul lor au educat şi alţi prieteni, cunoştinţe.
Ori de câte ori fac o reţetă nouă o duc întâi la degustat şi mă consult cu dumnealor, mai trebuie un pic de sare, mai trebuie un pic de piper sau e suficient, e ok, rămâne aşa. M-au rugat de exemplu tot timpul să le fac nişte crenvurşti la copii, sunt total diferiţi faţă de restul, sunt numai carne, sare, piper, şi le-am pus un pic de coriandru, le-am scos usturoiul şi le-am pus coriandru, şi s-au obişnuit fără probleme. Au cumpărat, au văzut că apa nu se colorează, nu se umflă la fierbere, crenvurştii nu crapă. Nu aveam ce să pun la parizer, e aceeaşi combinaţie – 60 la sută carne de vită, 40 la sută carne de porc, dar nu poate să aibă acelaşi gust, şi i-am pus nucşoară.
Tot pentru că a cerut piaţa am creat nişte salamuri de porc, cu usturoi şi fără usturoi, sare piper şi un pic de nucşoară. Foarte multe produse le-am creat că le-a cerut piaţa, după discuţii cu consumatorii. Noi am stabilit o relaţie foarte apropiată cu consumatorii”, spune Maria Oancea. Mulţi dintre clienţii lor fac cumpărături pentru rude sau prieteni din străinătate, şi trimit produsele făcute la Tălmaciu în toată lumea.
Toată familia munceşte cot la cot
Astăzi, oferta lor include, alături de cârnaţi şi produsele nou create, şi alte produse tradiţionale, create tot după reţete vechi. Spre exemplu, la carnea de vită, în baiţ, bunicul doamnei Oancea ţinea neapărat să pună vin roşu, cimbru şi esenţă de rom. ”Baiţul e moştenire şi procesarea la flacără. Şi tatăl meu şi socrul meu au fost crescători de oi, toamna plecau în transhumanţă, tăiau o oaie, o puneau într-o doniţă cu apă, cu vin şi nişte buruieni, pentru păstrare. Şi busuiocul şi cimbrul au proprietăţi de conservare. La produsele astea contează inclusiv apa, în special la brânză, iar la produsul din carne contează fumul, nu poate să găsească unul din sud lemn de fag”, spune Maria Oancea.
Câteva dintre produse sunt botezate după munţii din jurul Sibiului, pe care îi băteau în drumeţii, în tinereţe. Clienţii cumpără cu plăcere pecie Păltiniş din carne de porc, muşchiuleţ Cindrel de asemenea din carne de porc sau pastramă Prejba din carne de vită. Mai fac muşchi sibian de porc, ”mai dietetic, fiert, l-am creat noi că l-a cerut piaţa, bunica nu făcea carne fiartă, Doamne fereşte, e un produs ţinut la baiţ cu rozmarin, cu mentă, cu miere, pe urmă este fiert şi dat cu un pic de boia şi pătrunjel, îl consumă foarte bine persoanele vârstnice, copiii”. Astăzi, îi găsiţi la fiecare sfârşit de săptămână cu stand la Facultatea de Ştiinţe Agricole din Bucureşti, dar şi în magazine cu proprietari sibieni, cu standuri tot în pieţele din Bucureşti. Doi dintre ei au standuri şi în galerii din hypermarketuri.
Soţii Oancea spun zâmbind că muncesc nenormat, de dimineaţa până seara, fără să-şi vadă însă treaba ca pe un efort, pentru că totul se face cu foarte multă pasiune. Materia primă o iau dintr-o fermă zootehnică, şi cot la cot cu ei munceşte toată familia, respectiv fiul, nora, cele două bunici, o verişoară dar şi micuţul Daniel, nepoţelul lor.
Cârnaţii cu busuioc, de exemplu, se vând cu 35 de lei kilogramul, pecia Păltiniş cu 55 de lei kilogramul iar crenvurştii şi parizerul cu 30, 35 de lei kilogramul. Profitul este undeva la 10-12 la sută pe an. ”E o afacere mică, de familie, e prosperă, ne asigură bunăstarea şi micile investiţii pe care le facem, că nu am accesat fonduri, nu am luat împrumuturi, doar de aici, ce am câştigat am reinvestit pentru extindere, implică foarte multă muncă, seriozitate şi respectarea normelor sanitar veterinare în vigoare”, mai spune Maria Oancea.
Vă mai recomandăm:
Un grup de tineri români împrăştiaţi prin toată lumea, dar uniţi de dorinţa de a face bine, adună tone de ajutoare pentru familiile sărace din România, pe care le distribuie personal. Uniţi de un sibian plecat în Germania, tinerii au înfiinţat, până acum, peste 30 de puncte de colectare şi au ajutat deja aproximativ 200 de familii.
Cu bani foarte puţini, dar cu foarte multă dragoste, un bătrân de 69 de ani din satul Ţeline, judeţul Sibiu, creşte singur trei minuni de copii.
Astrid Fodor, urmaşa preşedintelui în fruntea Sibiului: „Klaus Iohannis e un strateg. Are viziune“
Astrid Fodor, primar interimar al Sibiului după ce Klaus Iohannis a fost ales preşedinte al României, a vorbit într-un interviu pentru cotidianul „Adevărul“ despre copilăria, adolescenţa şi studenţia sa, despre familie şi pasiuni, despre cum a trăit Revoluţia din decembrie 1989, dar şi despre cât de multe a învăţat de la Klaus Iohannis, ce înseamnă alegerea sa în cea mai înaltă funcţie în stat şi cum se va dezvolta pe mai departe Sibiul.
Se încarcă comentariile...
