Povestea tristă a baronesei Eszter Vecsey. Cum a ajuns cea mai bogată femeie din Satu Mare să trăiască din mila slujnicei

Castelul Vecsey este acum în paragină FOTO Adevărul

Dinastia Vecsey a stăpânit în judeţul Satu Mare, până la venirea regimului comunist, în 1944, o avere uriaşă. Ultima stăpânitoare a domeniilor întinse pe 8.000 de hectare a trăit spre finalul vieţii în mizerie, fiindcă a refuzat să creadă că ocupaţia rusă poate fi atât de haină.

Viaţa tumultoasă a bogaţilor din secolul al XIX-lea a fost şi este mult mai cunoscută decât dramele prin care aceştia au fost nevoiţi să trecă din pricina izbucnirii celui de-al doilea  război mondial. 

Nu toţi au avut aceeaşi soartă tristă, însă în cazul baronesei Eszter Vecsey nu se mai poate vorbi de nenoroc sau neşansă, ci de o încăpăţânare care ulterior a determinat-o să mănânce timp de 11 ani la aceeaşi masă cu fosta ei cameristă. 

Baronii, la mila soldaţilor urşi

Dinastia Vecsey a stăpânit meleagurile pe care întinde localitatea Livada, mai demult Şarchiuz, după numele familiei care în acea perioadă avea cele mai mari domenii în zonă. Familia de nobili Vecsey a devenit în secolul al XVIII-lea şi stăpâna domeniilor din Livada, care până atunci se aflau în administrarea familiei Sarkozy.

Jurnalistul Iosif Ţiproc, în cartea "Conace, oameni, destine", scrie mărturia fostului director al şcolii din Livada, Anzik Albert. Acesta mărturiseşte că bătrânii satului povestesc şi azi de feuda familiei Vecsey care începea în zona Oaşului şi se întindea peste graniţa cu Ungaria, până la Csegold.

"Nu vreau să vorbesc acum despre toată familia Vecsey, întrucât acest lucru s-a făcut şi în monografia locală. Mă opresc la o singură persoană: baroneasa Vecsey Eszeter. Ea a avut o avere de peste 8.000 de hectare de teren arabil, păşuni şi păduri. În anul 1924, pentru că nu a reuşit să conducă singură feuda, l-a chemat pe un nepot de al ei, contele Sztaray Mihaly, să o ajute", spune Anzik Albert.

În Livada, cel de-al Doilea Război Mondial a ajuns în 1944. Nepotul baronesei s-a temut pentru ce avea să fie în viitorul apropiat şi s-a pregătit de plecare. Contele a îndeamnat-o şi pe baroneasă să îl însoţească pentru a se salva astfel din calea soldaţilor ruşi. 

Baroneasa, femeie credincioasă, dedicată religiei romano-catolice, dar în aceaşi măsură locurilor natale, a decis, cu două zile înainte de a intra soldaţii ruşi în Livada, să îşi pregătească un bagaj mic şi să se mute în casa cameristei sale, care locuia în aceeaşi localitate, într-o casă modestă. În aceaşi carte a lui Iosif Ţiproc, Anzik Albert povesteşte că baroneasa era convinsă că se va muta înapoi după terminarea conflictului militar.

Vise spulberate

În noaptea dintre 22 spre 23 octombrie 1944, satul a fost ocupat de ruşi, castelul baronesei şi împrejurimile au fost devastate. Din castel au mai rămas întregi doar pereţii şi câteva piese de mobilă. Visul baronesei s-a spulberat astfel, iar ea a rămas în grija familiei fostei sale cameriste.

Castelul se mai poate vedea şi astăzi, fiind una dintre cele mai impresionante clădiri din judeţ, un exemplu de arhitectură barocă de plan dreptunghiular, pe două nivele, construit între 1760-1764.

Clădirea a avut un etaj ornamentat cu sculpturi din lemn, care a fost distrus în urma unui incendiu din 1823, iar castelul a fost acoperit ulterior fără a mai fi reconstruit cel de-al doilea nivel. Deasupra intrării centrale se află blazonul familiei Vécsey, care stă mărturie că în această clădire a trăit o importantă familie de nobili, a cărei domeniu feudal se întindea peste câteva zeci de sate.

Faţada clădirii este păzită de doi zmei executaţi din alamă pe jgheab, pentru a speria spiritele rele. Castelul este înconjurat de un parc cu copaci seculari. În curtea castelului, dar şi în împrejurimi, specialiştii au identificat 167 de arbori şi arbuşti din 34 de specii, printre care arborele de lalea, unul dintre cele trei exemplare din judeţ.

Baroneasa Vecsey obişnuia să petreacă ore în şir în curtea castelului, bucurându-se de linişte. În faţa castelului, a fost amenajată o curte de onoare, în centrul căreia se afla un rond de flori cu o fântână arteziană, în prezent aproape distrusă.

Anexele încadrează perimetral curtea de onoare din faţa reşedinţei. Se disting patru corpuri, fiecare având în trecut destinaţii specifice: locuinţele personalului, grajdurile – transformate în garaj, atelier şi spaţii de depozitare – şi o bibliotecă despre care se spune că adăpostea un număr impresionant de cărţi valoroase, dintre care o mică parte au fost salvate şi se găsesc azi la Muzeul Maramureşului.

La sfârşitul lunii octombrie 1944, castelul Vécsey a fost loc de staţionare pentru comandamentul armatei ruse. Clădirea a mai funcţionat şi ca şi sediu pentru Gospodăria Agricolă de Stat, iar din 1962, dup încetarea activităţii acesteia a luat fiinţă "Staţiunea de Cercetare Agricolă" pentru terenuri podzolice, având sediul tot în castelul lui Vécsey.

Prietene în vremuri de răstrişte

După ce şi-a pierdut averea, baroneasa Eszter Vecsey a petrecut 11 ani în compania fostei sale camersite, Juliska Csuka, care i-a oferit un loc la masă şi o pernă unde să pună capul. Juliska Csuka şi soţul ei au avut împreună cinci copii. Cu toate că a pierdut tot ce a avea de pe o zi pe alta, baroneasa nu lăsa din mână cartea de rugăciuni, iar în momentele de cumpănă, Juliska îi cerea mereu sfatul baronesei care era o femeie cu o cultură vastă şi foarte inteligentă.

Cu regretul că nu şi-a mai putut recupera castelul sau măcar lucrurile care să îi aducă aminte de cei dragi, baroneasa s-a stins din viaţă în martie 1951, în casa modestă a familiei care vreme de 11 ani s-a îngrijit de soarta ei dezinteresat.

Se prea poate ca în final fosta cameristă şi baroneasa să fi devenit cele mai bune prietene, însă secretele pe care le aveau cele două vor rămâne mereu un mister. Familia, din economiile pe care le aveau şi după posibilităţi, a organizat înmormântarea baronesei care a fost îngropată în cimitirul romano-catolic din Livada, în spatele capelei Vecsey, alături de ceilalţi membri ai familiei. 

Castelul nimănui

Abia în 2005, la sediul Primăriei Livada s-a prezentat o urmaşul lui Sztaray, care a aflat abia atunci că este moştenitorul grofului al cărui nume îl poartă şi care administra în 1944 averea baronesei.

Problema cea mai mare o reprezintă faptul că atât castelul şi anexele sunt în paragină. Hoţii au furat de-a lungul timpului tot ce a fost de furat, iar autorităţile susţin că până ce ministerul în grija căruia se află clădirea nu se pronunţă nu se poate interveni pentru reabilitarea ei. Primarul oraşului susţine că din cauza birocraţiei nu au reuşit să obţină dreptul de administrare al castelului, acesta fiind în paragină.

"Am făcut toate demersurile necesare pentru a obţine dreptul de administrare al castelui. Clădirea este în proprietatea Primăriei Livada, dar nu avem drept de administrare. Dacă am reuşi să obţinem dreptul de administrare am avea nevoie de circa 8 milioane de euro pentru a reabilita castelul. Dacă nu se intervine, în doi ani se dărâmă. Este foarte degradat. Ministerul de turism ar trebui să ne formuleze un răspuns, iar în felul acesta am putea să ne pregătim din timp proiecte pentru accesarea unor fonduri europene. Castelul ar atrage mulţi turişti, cu siguranţă", a conchis primarul Arthur Piricsi.

Povestea baronesei va mai rămâne mult timp în memoria locuitorilor din Livada, care speră ca într-o zi castelul să fie reabilitat. În felul acesta s-ar putea realiza şi un traseu turistic în care să fie inclusă clădirea impresionantă şi anexele ei.