Mărturia unei românce, fostă stewardesă la Emirates: „Psihologul mi-a zis că 60% din echipaj suferă de depresie majoră“
0Compania aeriană Emirates are zeci de angajaţi români, mai ales în rândul însoţitoarelor de bord. Deşi acest job este foarte tentant, cele care au trecut prin experienţa de acolo afirmă că, dincolo de aparenţe, lucrurile sunt negre.
La compania aviatică Emirates sunt angajate zeci de românce care zboară din Dubai în diferite colţuri ale lumii.
Una dintre ele, care a dorit să-şi păstreze identitatea secretă, datorită politicilor de confidenţialitate ale companiei, a vorbit pentru "Adevărul" despre condiţiile de muncă.
Andreea continuă să muncească în Dubai, chiar şi după ce a demisionat de la Emirates. A fost stewardesă la Emirates timp de trei ani şi a descoperit în acest timp şi viaţa de dincolo de aparenţe, de salariile mari, de marile oraşe ale lumii vizitate gratis şi viaţa de lux din Dubai.
Tânăra româncă a tras din greu în anii în care a muncit pentru cei de la Emirates. La un moment dat, în loc să fie lăsată să zboare pentru o acţiune de promovare a companiei, a fost trimisă la un nou zbor de noapte, al patrulea consecutiv. Acest lucru nu a încântat-o, dar în acele condiţii angajaţii nu au prea multe drepturi de a se împotrivi.
„Mi-au schimbat în ultimul moment programul lunar. Eu, în mod normal, aveam în program business promotion, o săptămână în care trebuia să promovez compania, să zbor doar la «business class», nu să muncesc, în condiţiile în care eu avusem înainte trei zboruri de noapte, deci eram foarte, foarte obosită. În ultima secundă mi-au schimbat programul pe un zbor de Filipine, care e foarte greu, că e plin mereu. I-am sunat că nu este legal şi mi-au zis că ştiu, dar nu am ce să comentez că, dacă nu merg, mă trec absentă şi pe urma am scrisoare la manager şi nu mai pot face promoţii şi mi se taie alte beneficii. Pe zborul acela, şefa era o marocancă şi mi-a făcut două cafele. La jumătatea zborului am simţit bătăi puternice în piept, cum îmi amorţeşte mâna dreaptă şi pur şi simplu am picat de pe picioare. Semnele preinfarctului, la 27 de ani. Aproape că au făcut aterizare de urgenţă, dar până la urmă au mers normal.
După ce am aterizat nu m-au dus la spital, m-au dus la hotel, după ce m-au ţinut două ore în autobuz şi de acolo la hotel la spital doar. M-au ţinut şi în spital o grămadă de vreme pe holuri pentru că nu se înţelegeau cine să plătească spitalizarea, compania sau spitalul, cine e vinovat de preinfarctul meu. Medicul mi-a dat Xanax să mă liniştesc, că aveam atacuri de panică şi plângeam încontinuu. Atâta mi-au dat până am devenit dependentă de ele.
Ei, aşa au încercat să mă ţină pe silent, ca să nu fac plângere pentru abuzul lor şi m-au băgat în terapie. Când am ajuns acasă şi am văzut ce îmi dădeau, le-am aruncat şi nu am mai luat. Am mers la psiholog şi mi-a zis: 60% din echipaj sunt în depresie majoră, sunt mai rău ca tine, şi zboară”, povesteşte fosta stewardeză a celor de la Emirates.
Andreea şi-a dat demisia după această experienţă. Tânăra spune că mulţi dintre cei care păţesc la felcontinuă să muncească pentru că n-au alte variante. Aceasta povesteşte că avea colege care se ardeau intenţionat cu fierul de călcat când simţeau că nu mai pot, pentru a primi zile de concediu medical.