Coiful celtic din Ciumeşti - povestea uneia dintre cele mai spectaculoase descoperiri din lumea celţilor, făcută întâmplător de un ţăran

În 1960, un localnic din Ciumeşti, judeţul Satu Mare, făcea, total întâmplător, o descoperire arheologică ce avea să se dovedească cea mai importantă din judeţul Satu Mare, dar şi una dintre cele mai spectaculoase din lumea celţilor.

În timpul unor săpături pentru construirea unor grajduri, un sătmărean descoperă întâmplător, un coif din fier încoronat cu un şoim, o cămaşă de zale din fier, cnemide, fibule din bronz, un inel, două brăţări şi câteva vase din lut artefacte ce arătau că în această zonă trăia o importantă comunitate celtică.

„Coiful celtic de la Ciumeşti face parte din echipamentul unei căpetenii. Piesele mai importante sunt: cămaşă de zale şi apărătoare de picior care au fost fabricate în Grecia pe mărimea propietarului. Asta înseamnă că defunctul a fost mercenar în luptele între oraşele greceşti şi s-a reîntors în ţara de baştină.

În zona Careiului avem una dintre cele mai importante centre de putere celtice din estul Europei, multe cimitire şi aşezări. Probabil că una din cauzele stabilirii lor aici este calitatea pământului, foarte roditor.

Celţii au venit în număr mare în sec. IV î. Hr. şi s-au amestecat cu populaţia locală (elemente de continuitate se pot observa în ceramică, tipuri de construcţii) creând astfel o civilizaţie specifică. Cercetările recente oferă date noi privind dispariţia acestei civilizaţii la sfârşitul sec. II î. Hr.: este legată de formarea unor noi centre de putere dacice, pentru Câmpia Someşului centrul fiind la Mala Kopania (Ucraina). Elemente de continuitate celtice, din punct de vedere arheologic, încă nu au fost identificate în nord-vestul României, spre deosebire de  estul Slovaciei şi nord-estul Ungariei, unde există”, ne spune Robert Gindele, arheolog la Muzeul Judeţean din Satu Mare.

Legături între celţi şi daci

Primele comunităţi ale celţilor au apărut în Bazinul Carpaţilor în secolul al III-lea î.e.n. acestea fiind „rămăşiţele” unei mari armate învinse într-un război din spaţiul grecesc şi împrăştiată ulterior până în Asia Mică.

Timp de cel puţin două secole, celţii au dezvoltat comunităţi mari şi puternice în actuala regiune de Nord-Vest a României, dar şi pe Valea Mureşului, păstrând în permanenţă legătura cu fraţii lor din locul de baştină, Valea Rinului de Sud şi Boemia.

Din această perioadă datează urmele aşezării celtice şi ale cimitirului aferent de la Pişcolt, dar şi ale altor cimitire descoperite la Sanislău şi la Ciumeşti. Acolo a fost găsit în anii ’60, din întâmplare, celebrul coif celtic de luptă care a aparţinut unei căpetenii şi care azi constituie emblema Muzeului Judeţean Satu Mare.

Ultima referire la celţi o avem din vremea luptelor pe care le-au purtat în secolul I î.e.n. împotriva regelui dac Burebista, în urma cărora se pare că populaţia celtică a fost decimată, dar sunt istorici care spun că mici comunităţi au supravieţuit cel puţin până pe vremea lui Decebal, influenţând într-o oarecare măsură şi cultura dacilor din zonă.

Dovezile arheologice arată că existau influenţe reciproce între dacii şi celţii care locuiau în Europa Centrală şi de Est cu multă vreme înainte ca aceste relaţii să fi fost pomenite în izvoarele scrise. Există unele opinii care arată că influenţele reciproce erau destul de profunde. Unii au mers până acolo încât au afirmat că, de fapt, procesul de diferenţiere etnică între triburile dacice şi cele ale tracilor a fost accelerat în mare măsură de influenţa celtică. Ştim de la Herodot că dacii erau o ramură a tracilor, probabil cea mai nordică ramură a acestui numeros popor. Teritoriul dacilor se învecina cu trei mari regate celtice: cel al boilor, tauriscilor şi scordiscilor.

Tehnicile de prelucrare a metalului dezvoltate de daci denotă o puternică influenţă celtă. La fel, unii istorici consideră că tehnicile de construire a celebrului "murus dacicus", zidul dacic întâlnit în construcţia fortificaţiilor regilor daci, au fost decisiv influenţate de celţi. Unii au remarcat şi asemănări în domeniul vestimentaţiei, aşa cum rezultă din sculpturile păstrate din Antichitate.

Toate aceste lucruri arată că relaţiile dintre daci şi celţi au fost îndelungate. Cel mai probabil, exista un comerţ înfloritor între triburile dacice şi cele celtice. Însă au existat şi confruntări violente.

Coiful celtic de la Ciumeşti

Unul dintre cele mai importante artefacte ale lumii celtice a fost descoperit la Ciumeşti, judeţul Satu Mare. Alături de coiful din fier încoronat cu un şoim au mai fost găsite o cămaşă de zale din fier, cnemide şi fibule din bronz, un inel, două brăţări şi mai multe vase de lut după cum a fost descoperit un mormânt, considerat unic în lume. Descoperirea este cu atât mai spectaculoasă cu cât multe izvoare istorice antice descriu astfel de coifuri cu păsări sau animale, care erau purtate de căpeteniile celţilor, existând reprezentaţii iconografice a unor astfel de coifuri, însă descoperiri arheologice prea puţine.

Cât priveşte Coiful de la Ciumeşti este datat din secolul IV î.Hr.  Este lucrat până în detalii, are o apărătoare pentru ceafă, apărători pentru obraz, pe creştet sunt lipite picioarele unui şoim ce are aripile prinse în balamale pentru a se putea mişca în timpul deplasării.

Istoricii susţin că războinicul era o persoană foarte importantă, iar rolul coifului şi al celorlalte piese descoperite este de a-l deosebi de ceilalţi luptători din comunitate, dar şi de a se face remarcat în alte comunităţi.

O copie a acestui coif se află la Muzeul Judeţean din Satu Mare iar originalul se află la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti.

Vă mai recomandăm

FOTO Celţii s-au întâlnit cu dacii la Beclean. Prima ediţie a festivalului celtic, animată cu costume, concerte şi arme

Artefact de excepţie al celţilor din întreaga lume: coiful de la Ciumeşti

.