Ciudanoviţa, locul din România unde radiaţiile de uraniu depăşesc de 100 de ori limita de alertă. Statul ascunde catastrofa
0Comuna Ciudanoviţa se află în judeţul Caraş-Severin, la aproximativ 20 de kilometri de Oraviţa. În vremea regimului comunist, în această zonă au funcţionat două mine de uraniu: Ciudanoviţa şi Lişava.
Minele de la Ciudanoviţa au fost deschise şi exploatate de ruşi, ca plată a unor datorii de război. Aşa s-a ajuns ca populaţia, adusă din toate zonele ţării, să depăşească aici 10.000 de persoane. Oamenii au venit pentru că în schimbul muncii grele au primit salarii mari şi alimente, care în alte zone lipseau. Activitatea a continuat până la sfârşitul anilor '90, când minele au fost închise definitiv, fără să fie ecologizate, fapt ce pune şi astăzi în pericol sănătatea oamenilor din zonă.
Radiaţii care depăşesc de 100 de ori limita de alertă
De câte ori câte ori au fost întrebaţi, funcţionarii statului român din instituţiile de resort au susţinut că radiaţiile de la Ciudanoviţa nu depăşesc limitele admise. Sunt contrazişi însă de organizaţiile de mediu care susţin că de foarte multe ori radiaţile au depăşit chiar şi limita de pericol.
“Pe drumurile publice şi în localităţi radiaţiile nu depăşesc nivelul de alertă. Poate într-un sigur punct şi acolo ocazional, mai exact la fosta baie a minerilor, la intrarea în Ciudanoviţa. În aceste puncte, nici noi nu am constat la măsurători că radiaţile depăşesc nivelul admis, dar, în sus, în zona haldelor, care astăzi nu se mai văd că a crescut vegetaţie peste ele, nivelul creşte şi este depăşită limita de pericol, care este de 100 de ori mai mare decât limita de alertă! Asta pentru că pe halde nu există numai steril. În perioada comunistă, când nu funcţionau staţiile de sortare a minereului de uraniu, pentru a nu trimite la Uzina Feldioara minereu şi steril, la presiunea Securităţii, întreaga extracţie se arunca pe halde”, spune Cornel Popovici Sturza, preşedintele GEC Nera, una dintre cele mai active organizaţii de mediu din Banat.
Ecologiştii afirmă că neecologizarea celor 22 de halde este un pericol permanent nu doar pentru locuitorii din Ciudanoviţa, dar şi pentru populaţia din zona Caraş-Severinului. “Peste aceste halde înierbate pasc animale: oi, capre, vaci. Pericolul de iradiere vine prin lanţul alimentar. Deţinătorii de animale vând produsele obţinute pe pieţele din zonă, în Reşiţa, Anina, Oraviţa şi prin magazine. Ăsta e pericolul! Direcţia de Sănătate Publică a negat astfel de cazuri, dar discutând cu persoane, nu cu instituţii, medicii şi chiar directorii spitalelor din zonă, neoficial recunosc că foarte multe cazuri de cancer vin de aici. Oficial Direcţia de Sănătatea Publică nu are statistici în aceast sens”, mai spune Popovici.
Localnicilor nu le mai pasă de radiaţii
Când intri în Ciudanoviţa, dinspre Oraviţa te întâmpină un peisaj apocaliptic. Pe partea stângă, o casă pictată pe exterior cu sfinţi, despre care o tablă plasată la uşă te anunţă că este biserica din localitate, iar în partea dreaptă o clădire de două ori mai mare, care arată ca după război în vecinătatea căreia se află o haldă imensă de steril, ascuns sub vegetaţie. La poalele haldei, se află “modulul”.
Aşa este cunoscută singura clădire în care se mai găseşte uraniu. De altfel, pe uşa imobilului sunt mai multe semne care indică zona radioactivă şi interzic accesul. Înăuntru se aud o femeie şi un bărbat, singurii muncitori care mai “extrag” uraniu, după cum am aflat de la localnici. Pentru că la “modul” se separă uraniul din apele care vin din vechile galerii, ca proces de ecologizare a zonei.
Am încercat să discutăm cu cei doi muncitori, însă fără succes. Un miner pensionar ne spune că aceştia nu au voie să deschidă nimănui şi că de fapt acolo ar trebui să fie cel puţin 8-10 muncitori. “Nu vă primesc acolo. E zonă radioactivă. Acolo separă uraniul din apa care se scoate din mină, ca să nu se infiltreze în pânza freatică”, spune fostul miner. A lucrat 22 de ani şi regretă perioada în care la Ciudanoviţa se trăia mai bine decât în oricare din oraşele Banatului. “Ciudanoviţa a fost ca un rai. Ia uitaţi ce peisaj, ce frumos e aici. Am avut tot ce ne doream. De aici nu a lipsit nimic. Veneau cei din oraş să cumpere mezeluri şi toate bunătăţurile. Acum nu mai e nimic”, spune pensionarul.
Acceptă să ne fie ghid însă fără să-i dăm numele la ziar. “Vă povestesc, dar să nu-mi puneţi numele în ziar, că am probleme cu vecinii”, spune fostul miner, care nu are o părere prea bună despre concetăţenii săi.
“Toată lumea spune că e rău, că o duce greu, dar să mă iertaţi, sunt mari puturoşi. Cei mai mulţi stau gratis la blocuri, nu plătesc nimic, nici impozit şi nici la muncă nu se duc. Şi-au luat câte două trei apartamente gratis, că aşa a fost când s-a închis mina. Au plecat mulţi de pe aici”, spune pensionarul.
Comuna Ciudanoviţa aduce mai mult a oraş. Cu blocuri de două şi trei etaje, la geamurile cărora sunt sute de antene parabolice şi hornuri din tablă. Faţadele dărăpănate dau un aspect sinistru zonei. Localnicii s-au obişnuit şi nu li se pare nimic ieşit din comun. Singurul rupt din peisaj este Centrul InfoTuristic, o clădire cochetă, inaugurată anul trecut, în luna noiembrie, pe unde, de la inaugurare nu au trecut mai mult de zece turişti.
Când întrebăm dacă este adevărată povestea cu radiaţiile care îi îmbolnăvesc, localnicii spun că e o prostie şi că asta se spunea cu 20 de ani în urmă. “Aşa spuneau pe atunci, dar eu nu cred că e adevărat. Eu am 74 de ani şi am lucrat atâta vreme în mină. Aş fi murit de mult”, spune ghidul nostru. Şi tinerii care stau pe marginea drumului, deşi e ora 12.00 şi ar trebui să fie la muncă, spun că nu au probleme de sănătate. Se plâng însă că nu găsesc de lucru.
“Nu avem unde să lucrăm, că nu sunt locuri de muncă. Şi dacă găseşti ceva de lucru, îţi dă opt milioane şi te lucră de dimineaţa până seara. Păi cine-i prost să lucre aşa”, spune un tânăr care fumează la uşa unui bloc.
În lipsa unor studii oficiale, pe care autorităţile se feresc să le facă, cele peste 600 de persoane din comuna Ciudanoviţa şi alte câteva mii dintre cei care consumă produse care provin din această zonă nu vor şti cu certitudine dacă sănătatea lor este sau nu pusă în pericol.