Manifestul unui medic şef de secţie din Vâlcea: „Lucrăm pe bandă rulantă, cu pacienţi care consideră că lipsurile din spital ni se datorează“
0Manifestul a fost publicat pe o reţea de socializare de Adelina Radu, şefa Secţiei Medicale din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă (SJU) din Râmnicu Vâlcea. Medicul se plânge, printre altele, de condiţiile de muncă, de faptul că saloanele sunt aglomerate, că pacienţii stau şi câte doi în acelaşi pat, iar medicamente suficiente se găsesc doar la farmaciile externe.
După 22 de ani de activitate, doctoriţa a simţit nevoia să-şi spună supărarea şi să atragă atenţia asupra problemelor din sistemul medical într-un manifest, pe Facebook. Deşi ar fi putut profesa în America, pe un salariu mult mai mare şi în condiţii civilizate, Adelina Radu a preferat să rămână în România, convinsă că lucrurile se vor schimba în bine şi în ţară.
“De câţiva ani ani buni am început să regret decizia luată atunci şi asta nu din motive financiare. Şi pe vremea comuniştilor, medicii erau remuneraţi prost, dar măcar erau respectaţi! Acum lucrăm ca pe bandă rulantă, cu pacienţi din ce în ce mai mulţi, care consideră că lipsurile din spital ni se datorează.(....) Care dintre noi nu ar dori să avem la dispoziţie toate cele necesare pentru tratarea şi vindecarea cât mai rapidă a bolnavului? În garda de joi am văzut peste 50 de bolnavi, era prima zi după concediu şi deja aveam dubluri la internaţi. Farmacia nu a mai avut nici ampicilină injectabilă şi am doar trei barbotoare de oxigen pe toată secţia medicală în condiţiile în care a crecut numărul exacerbărilor la bronşitici şi astmatici!”, scrie medicul vâlcean.
Rezidenţiat din pensia părinţilor
Adelina Radu vorbeşte în manifest inclusiv despre sacrificiile personale pe care a trebuit să le facă pentru a ajunge medic şi despre copiii pe care nu i-a văzut crescând:
“De ce pleacă medicii tineri? De bine? Nu cred că numai banii reprezintă totul şi că sunt singurul motiv pentru care iau calea străinătaţii! Am fost rezidentă şi salariul acoperea doar 2/3 din costul pamperşilor pentru fiica mea! Noroc ca am alăptat, că de lapte praf nu mai aveam bani! Este adevărat că soţul meu, medic şi el, nu a mai făcut atunci rezidenţiatul pentru că nu am fi avut cum să supravieţuim doi rezidenţi la 30 de ani, când se presupune doar că nu mai iei şi o pensie din cele două ale bieţilor părinti, care se sacrifică şi la 70 de ani, să-şi vadă copilul medic.
Oare a meritat, mamă, sacrificiul tău? Acum la 47 de ani şi soţul meu este rezident, plăteşte chirie în euro într-un centru universtar şi stă departe de familie cinci zile pe săptămână când avem un copil adolescent, la o vârstă critică, şi are multă nevoie de părinţi! Atunci aveam nevoie de bani de pamperşi, acum nu avem timp că stăm în gărzi, suntem “legume”, si mergem şi la cabinet particular după serviciu, ca să putem trăi decent. Muncim mai mult de 16 ore pe zi, am calculat eu, şi nu mai avem timp să ne vedem copiii crescuţi. Aceştia stau tot cu bunica de 80 de ani, care-şi continuă sacrificiul, pentru că şi-a dorit fiica medic!”.
După aceste destăinuri, medicul face apel la toţi colegii de breaslă, dar şi la avocaţi şi juristi, să găsească o soluţie pentru a schimba condiţia medicului din România.
„Vă rog să citiţi tot ce am scris, dragi colegi medici, prieteni cu mine pe Facebook, şi să vă gândiţi cât de mult simţiţi ca mine şi că, la un moment dat, sigur veţi avea aceleaşi probleme. Daţi share acestui manifest tuturor prietenilor voştri medici şi juriştilor, avocaţilor, oamenilor care pot influenţa în vreun fel situaţia în care muncesc medicii din România. Nu vă spun să plecaţi în străinătate, ci să gândim colectiv cum putem aduce la normalitate aceste lucruri!”
Iată ce mai scrie scrie Adelina Radu, şefa Secţiei Medicale din cadrul SJU Râmnicu Vâlcea, pe pagina sa de Facebook:
“Nu acuz pe nimeni, căci SĂRĂCIA şi lipsurile nu pot fi acuzate, ci doar înţelese şi compătimite. Avem de a face cu o populaţie îmbătrânită, pauperizată şi bolnavă. Astăzi m-am uitat pe cupoanele de pensie ale pacienţilor şi media veniturilor acestora nu era mai mare de 500-600 lei. Majoritatea celor internaţi sunt pensionari cu venituri mici sau asistaţi social şi, pe deasupra, şi foarte bolnavi. Cum să le ceri acestora să fie preventivi, cum să-i programezi frumos ca ,,dincolo" când ei vin în ultimul hal la spital, fără să-şi urmeze tratamentul necesar pentru afecţiunile cronice acasă.
Majoritatea asteaptă ca spitalizarea să le rezolve complet problemele de sănătate, neînţelegând că afecţiunile cronice necesită regim, tratament, lipsa eforturilor fizice etc ..ceea ce nu se întamplă la noi. Mulţi vin cu Rp-ul compensat la câteva luni sau chiar mai repede la spital, pentru a demonstra că au mai fost la medicul respectiv, ei demonstrând de fapt că nu şi-au luat tratamentul acasă. E greu în aceste condiţii să lucrezi civilizat, cu programări, fără stresul nostru de zi cu zi:,,Doamne, în ce hal a mai venit, unde-l mai aşez în pat, pe cine dublez ?”.
De ce trebuie să avem noi ca medici aceste probleme? Se doreşte un act medical de calitate şi asta presupune un medic calm, concentrat asupra cazului, care să-l examineze corect (...). Dar asta nu se poate întâmpla când vin şi câte cinci tărgi la uşa cabinetului de consultaţie şi te simţi tensionat, presat de pacienţii care de multe ori au şi câte trei aparţinători care se uită de la nivelul umărului tău la ecograf, să nu cumva să greşeşti. Se deschide uşa, alt aparţinător care întreabă dacă mai durează mult consultaţia. Ce fel de nervi trebuie să ai? Şi daca îi ai, trebuie să îi întinzi 29 de ore.
Vizavi de lipsurile din spitale, m-am întrebat şi eu cum, atunci când eram rezidentă, aveam de toate la farmacia spitalului. Tot eu am încercat să-mi explic acest fenomen şi, fără a-mi face plăcere, să-l înţeleg. Oameni buni, dacă acum 13 ani hepatitele virale nu se tratau cu interferon, doar hepatita B beneficia de zefix care costa cam 300 lei /lună, acum sunt sute de pacienţi în tratament antiviral care costă aproximativ 7000 lei/ lună! Mai mult de jumatate din cei cu hepatita C au scăpat de acest flagel, sunt persoane sănătoase, au familii, muncesc şi sunt integrate în societate. Să le fi refuzat această ŞANSĂ? (...)
Pentru cei cu cancere, leucemii, limfoame au apărut terapii moderne care dau şanse mai mari la vindecare sau măcar o supravieţuire mai lungă. Dar şi acestea costă! Dar nu ne putem face că nu există şi să nu dăm bolnavilor o şansă în plus cu toate costurile suplimentare suportate de CAS. Cine spune că sănătatea e gratis minte! Nu, domnilor, sănătatea e scumpă şi la propriu şi la figurat!
Da, tratamentele costă bani mulţi şi este probabil din ce în ce mai greu ca dintr-un buget al CAS, care nu cred că a crecut, să faci priorităţile! Când spuneţi că sunteţi asiguraţi, gândiţi-vă în realitate ce număr de oameni mai cotizeaza la CAS, câti au plecat dincolo din forţa activa şi câti din cei care au rămas în ţară cotizează şi, mai ales, câţi din cei care nu cotizează acum beneficiază de medicamente şi investigaţii? Dar sigur nu aţi vrea să fiţi în locul lor şi nici în locul personalului din sistem care este nevoit să lupte în primul rând cu aceste lipsuri! De aceea eu doresc ca prin ceea ce am scris populaţia să înteleagă această situaţie care nu se poate îmbunătăţi peste noapte şi, acolo unde se poate, să nu mai faca exces, transport cu ambulanţa pentru afecţiuni minore, care ar fi putut fi tratate frumos la medicul de familie sau în ambulator, cu programare!
Gândiţi-vă că în loc să se plătească ambulanţa, trei sau patru pacienţi ar beneficia de antibiotic în spital! Cei care nu au asigurare să se gândească la faptul că 35 de lei pe lună, cât este asigurarea de sănătate, este costul a două pachete de ţigări pe care le fumează. Neplătind (n.r. asigurarea de sănătate) în viitor s-ar putea să aibă nevoie de acest sistem sanitar sărăcit şi să-l coste viaţa! Investiţi în personalul sanitar care este mult subdimensionat comparativ cu cererea! Numai aşa veţi putea să beneficiaţi în viitor de ceea ce asteptaţi de la sistemul sanitar! Gândiţi-vă că oricare dintre voi vă puteţi izbi de asta. Pentru voi şi pentru cei dragi să dea Dumnezeu să nu fie fatal! Dacă puteţi ajuta, ajutaţi!”.
CITIŢI ŞI:
Se încarcă comentariile...
