FOTO VIDEO Cum a devenit Regina Maria sora indienilor Sioux şi şef de trib sub numele de „Luceafărul de dimineaţă“
0
„Regina reginelor”, aşa cum o alinta presa vremii, cea care a crezut în România modernă şi a cucerit New York-ul, Londra şi Parisul cu şarm, inteligenţă şi viziune politică, a devenit sora triburilor Sioux şi căpetenie de trib. Puţină lume cunoaşte, după aproape 100 de ani, legătura dintre Regina Maria şi „pieile roşii” din America.
Vizita Reginei Maria în Statele Unite în 1926 este celebră. Nu mulţi ştiu însă că jumătate din vizita de cinci săptămâni a fost într-o rezervaţie din zona Rocky Mountains, unde regina a mers însoţită de demnitari români şi americani.
În 1926, monarha României a vizitat New York-ul şi Washington-ul, s-a plimbat cu trenul prin statul Washington unde se deschisese un muzeu în onoarea ei. În drumul său, s-a întâlnit cu românii stabiliţi în Dakota de Nord, a vizitat ferme, a participat la rodeo, dar cel mai important s-a întâlnit cu şefii triburilor indiene Sioux din Dakota de Nord şi „Blackfoot” – „Picior Negru”, din Montana, cel mai important fiind marea căpetenie Red Tomahawk.
Potrivit tradiţiei, acesta a însemnat degetele reginei cu cremene - simbol al curajului său, din Primul Război Mondial, despre care se auzise dincolo de Ocean. România ieşise cu capul sus şi cu o suprafaţă teritorială de invidiat.
Indienii Sioux au numit-o pe regină «Winyan Kipanpi Win» - «Femeia pe care o chemi», în timp ce indienii din Tribul Blackfoot i-au spus «Morning Star» - «Luceafărul de dimineaţă». Aşa a devenit Regina Maria - soră indienilor Sioux şi şef de trib, oferiindu-se în semn de mare preţuire coroana de pene războinice.
„Eşti cârmuitoarea unei naţiuni şi o Femeie Războinic. Am trimis peste ocean mulţi dintre tinerii mei ca să lupte cu duşmanul. Oamenii tăi au fost prieteni cu oamenii mei şi au luptat în aceleaşi bătălii. Mi s-a spus că ai fost activă în acel război (Primul Război Mondial - n.r.) şi atunci ai făcut sacrificii. Mi s-a spus că mulţi dintre tinerii tăi au fost îngropaţi departe de ţară. Am discutat aceste lucruri şi vrem să te onorăm.
O femeie nu poartă coroana de pene de vultur decât dacă a săvârşit fapte extraordinare de eroism. Contribuţia pe care ai avut-o în acel mare razboi ne-a făcut pe noi, cei din preerii, să te îndrăgim. Simţim că avem în tine un camarad al războiului. De aceea, îţi oferim acest înalt semn de curaj şi-ţi dăm numele «Winyan Kipanpi Win» - «Femeia pe care o chemi» şi eşti sora noastră”, i-a spus căpetenia indienilor, după care şi-a scos coroana de pene şi a pus-o pe capul reginei.
Apoi, indieni pictaţi pe feţe, îmbrăcaţi în costume de sărbătoare ornate bogat cu pene au dansat în cinstea reginei, dans despre care ulterior avea să spună că semăna foarte mult cu cel al Căluşarilor de la noi.
Vizita a fost intens fotografiată şi chiar filmată. În film se vede cum Regina Maria a României este ridicată la rang de şef de trib, cum se îmbrăcă în costumaţia specifică şi cum primeşte inclusiv coroana de pene de vultur a marii căpetenii. Se plimbă prin corturile indienilor şi se bucură de spectacolul oferit de un copil indian şi de dansul specific.
Regina Maria le-a oferit apoi în dar ii româneşti şi alte ţesături brodate şi va primi la rândul său cadouri. Ulterior, acestea aveau să fie expuse pe stâlpi, ca să demonstreze prezenţa permanentă a „Femeii pe care o chemi” şi în cinstea ei avea să se compună şi un cântec.
Winyan Kipanpi Win, numele primit de la indienii Sioux, se va regăsi ulterior pe multe dintre documente.
Contextul în care s-a derulat vizita Reginei în America era unul destul de tulbure şi se făceau eforturi pentru „a pune România pe harta lumii”. Jurnalul scris de Regina Maria cu acest prilej, şi nu doar, reprezintă un izvor fantastic de istorie.
Regina era mare amatoare la acea vreme de cinematografie. Era îndrăgostită de filmele de aventuri cu indieni şi cowboy la mare modă în acea vreme, ca mai tot ce venea de pe Tărâmul Libertăţii. Numai că prima întâlnire cu un indian a fost în Est, nu în Vest, în statul New York, în Syracuse. Un războinic indian a urcat în trenul cu care se plimba regina, în ţinută de gală şi a stat acolo în timp ce regina vorbea cu mulţimea curioasă. A fost pentru prima dată când a văzut un indian în carne şi oase.
„Sosirile în America sunt pur şi simplu uluitoare, pentru că imediat cazi în mâinile fotografilor care stau în şiruri formidabile, blocând drumul şi străfulgerând asupra ta lumini îngrozitoare, care fac un zgomot teribil şi te orbesc, astfel că un timp după aceea nu vezi decât culori zigzăgând în faţa ochilor, ce şterg orice altceva”, descria vizita Regina Maria în jurnalul său, concluzionând: „Oh, drag şi ciudat tărâm al libertăţii!”
De altfel, toată vizita Reginei României a semănat cu a unui megastar. Presa americană era la rândul ei fascinată de subiectul pe care-l putea oferi un cap încoronat al Bătrânei Europe şi a contribuit foarte mult la faima acestei vizite.
Mai mult, Regina Maria nici nu a avut nevoie să cumpere publicitate, aşa cum se obişnuieşte, ci a câştigat bani de la marile trusturi, fiind prezentă în lungi şi obositoare interviuri, cu un singur scop – cel al promovării cât mai bine şi mai corecte a ţării sale. „Am venit ca să pun România pe hartă. Dacă v-a plăcut de mine, vă rog să nu detaşaţi imaginea mea de România. Sunt aici pentru a-mi sprijini ţara. Ea este viaţa mea. România este lucrarea mea, dragostea mea, copiii mei, familia mea, totul, esenţa existenţei mele”, spunea regina citată de presa vremii - „The Indianapolis Star, 17 noiembrie 1926”.
„A fost ca o paradă a victoriei pe pământ american, Regina Maria reprezentând atât Lumea Veche – fiind rodul încrucişării a două monarhii de lungă tradiţie, cea britanică şi cea rusă, cât şi Europa eroică a Marelui Război şi lumea modernă a anilor postbelici, cu întregul turbion al bucuriei supravieţuirii conflagraţiei, al schimbărilor în plan socio-politic şi cultural-artistic”, a povestit ulterior profesorul Adrian - Silvan Ionescu, cel care a scris o impresionantă carte pe această temă - „Regina Maria şi America“, Editura NOI Media Print, 2009 şi care a reprezentat una din sursele de inspiraţie pentru acest material.
„Acum, când îşi prelungeşte şederea în această ţară, americanii încep să afle că ea este o regină – o regină pe fiecare centimetru. Este recunoscut că ar fi aşa, chiar de n-ar mai rămane niciun tron pe întregul pământ. Ce o face pe ea aşa? Este, totuşi, o întrebare care zăpăceşte mulţi oameni din cea mai democratică ţară, probabil, dintre toate democraţiile. Este sângele tuturor ţărilor care curge prin venele ei? Este faptul că arată şi-şi joacă rolul ca o regină? Este rezultatul faptului că, timp de un deceniu, a fost capul încoronat despre care s-a vorbit cel mai mult, s-a scris cel mai mult şi a fost cel mai bine mediatizat din Lumea Veche? Se datorează aceasta faptului că este co-stăpânitoare a unei ţări aproape de aceeaşi mărime ca Noul Mexic, nici măcar pe jumătate cât Texas, cu o populaţie de nici o şesime din cea a Statelor Unite? Este frumuseţea ei de vină, înfăţişarea ei regală? Este capacitatea ei intelectuală? Este din cauză că personifică visele celor care cred în basme şi în regine? Este din cauză că a deprins meseria şi este potrivită pentru ceea ce face? Sau se datorează faptului că este ceea ce este, un politician înnăscut cu un talent formidabil de a ridica masele, de a conduce şi a ţine în mână mari mase de oameni?”, se întreba şi Frederic J. Haskin în lucrarea sa „Regină pe fiecare centimentru”.
De altfel, până şi preşedintele american Calvin Coolidge s-a speriat de campania publicitară care s-a făcut în jurul „reginei reginelor”, titlu care i se aplica frecvent nu doar datorită frumuseţei şi înţelepciunii sale ci şi a gândirii sale democratice.
Regina Maria a fost introdusă marii căpetenii a pielor roşii de un ofiţer american, adoptat de indieni - maior, apoi colonel, A.B. Welch, devenind „fraţi de cruce”, în urma unui ceremonial care nu a durat foarte mult, într-un cort la Gara Mandan. Aici s-au schimbat „cuţite de sânge” pentru a deveni frate şi soră, dar această „unire” a dus la următorul schimb minunat de scrisori şi fotografii. Ceremonialul l-a vizat şi pe şeful de trib, dar în locul cuţitului regina a preferat acul, pentru schimbul de sânge.
După vizita în America, „fratele de sânge indian”, ofiţerul american avea să-i scrie reginei că într-o adunare ulterioară a sfatului bătrânilor s-a pus problema ca doi indieni s-o însoţească, unul s-o păzească ziua şi altul noaptea, pentru a-i demonstra încă o dată cât de mult fusese preţuită.
Iată ce s-a descoperit într-un alt jurnal al unei femei care a fost martoră la vizita din America a Reginei Maria şi care a fost ulterior dat publicităţii de fiul său care avea pe atunci numai patru luni: „Bebeluşule, bebeluşule, unde ai fost? / Pe bulevardul Sandy pentru a vedea Regina! / Copilaş, ce ai făcut acolo? / Am dormit tot timpul când trecea Regina”. Iar bebeluşul de atunci avea să declare ulterior: „Era Regina României, dar am aşteptat aici două ore şi m-am culcat şi mama a fost atât de emoţionată când a trecut, încât a uitat să mă trezească. O adevărată regină, ca în poveşti!”.
Regina Maria a reuşit prin vizita sa în America să facă ceea ce nu reuşise nimeni înaintea sa şi nici nua mai reuşit după, până în acest moment, în ceea ce priveşte promovarea României şi planul diplomatic.,
Se încarcă comentariile...
