VIDEO „Bună dimineaţa“, „Umblatul cu Steaua“, „Plugul Mare“, frumoasele colinde şi obiceiuri din zona Prahovei
0Perioada cuprinsă între Moş Nicolae şi prima zi a Noului An este una foarte iubită de copiii din Prahova, în special în mediul rural, unde vechile colinde şi obiceiuri de sărbători se păstrează aproape neîntinate. Grupaţi în cete, reprezentând serafimii şi heruvimii, aduc vestea cea bună a coborârii lui Dumnezeu printre oameni, urând creştinilor sănătate, bogăţie şi armonie
Pe 23 decembrie, cu o zi înainte de Ajunul Crăciunului, prin satele din Prahova, cei mai mici dintre copii, grupaţi în cete de doi, trei, patru sau chiar mai mulţi, umbă cu „Bună dimineaţa“, o prescurtare a colindului străvechi practicat de secole în Ţara Românească, „Bună dimineaţa la Moş Ajun“. Copiii au trăistuţe de gât şi beţe în mâini, care să-i ferească de câini sau să-i ajute să meargă pe gheaţă şi zăpadă. Sunt răsplătiţi doar cu nuci, covrigi, mere, portocale şi dulciuri, niciodată cu bani. „Bună dimineaţa la Moş Ajun! / Am venit şi noi o dată / La un an cu sănătate, / Domnul sfânt să ne ajute / La covrigi si la nuci multe“, este prima strofă a colindului.
„Termenul «colindă» este de origine latină şi provine din cuvântul «calendae», derivat din verbul «calare», a vesti. Prin urmare, a colinda înseamnă a vesti şi, nu degeaba, colindătorii se grupează în cete, precum cetele îngerilor, serafimii şi heruvimii, aducând vestea cea bună a coborârii lui Dumnezeu pe pământ, între oameni. Pe lângă vestea naşterii Domnului, colindătorii urează creştinilor sănătate, bogăţie, tinereţe, frumuseţe, armonie, bucurie, având rolul de a aduce în sufletele noastre toate aceste calităţi“, explică semnificaţia general a colindelor Ioana Constantin, muzeograf etnograf al Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova.
După „Bună dimineaţa“, în seara de Ajun, copiii mai mărişori, în general băieţi la vârsta adolescenţei, pleacă pe uliţele satelor cu „Sara-i mare“, tot o prescurtare de la „Astă sară-i sara mare“, colind răsplătit, de data aceasta, cu bani. Colindătorii au şi ei beţe care să-i ajute în dumul greu spre casele oamenilor.
Colindul de la Urleta
În satul prahovean Urleta, din comuna Băneşti, în dimineaţa de Ajun, la ora 6.00 dimineaţa, toţi copiii de şcoală se adună pentru a merge cu „Colindul“. Grupuri, grupuri, aceştia trec pe la toate gospodăriile din sat şi sunt aşteptaţi, la poartă, de gospodari, cu fructe şi covrigi. Nu există copil care să nu fi colindat fiecare om al satului şi nici gospodar care să ţină poarta închisă sau să gândească să plece din calea şi ultimului grup de colindători.
„Umblatul cu Steaua“. Colindătorii trebuie să fie primele persoane care intră în curte de Crăciun
Ca o tradiţie specifică Prahovei, încă de pe 6 decembrie, de Moş Nicolae, în unele sate ale judeţului se porneşte colindul şi copiii încep „să umble cu Steaua“.
„Umblatul cu Steaua relatează drumul celor trei Magi care au pornit în căutarea lui Iisus, până la Betleem şi închinarea lor cu daruri, aur, smirnă şi tămâie. Obiceiul comportă diferenţe chiar şi în diversele zone din Prahova. În satele limitrofe Ploieştiului se merge cu Steaua doar în cele trei zile de Crăciun, pe când în zona Valea Călugărească sau Starchiojd se începe de la Moş Nicolae. Pentru umblatul cu Steaua, copiii primesc bani încă de la începutul secolului XX, mai rar dulciuri, fructe sau covrigi“, explică Ioana Constantin.
Pe lângă colindatul propriu –zis, la „Steaua“ intervine şi teatrul popular. Copiii joacă scenete, numite „Irozii“ sau „Vicleimul“ (un cuvânt derivat din vechiul nume al Betleemului, Viflaim) în care reproduce întâlnirea Magilor cu regele Irod şi conflictul pe tema aflării Noului Împărat, vestit de Steaua care s-a arătat la răsărit.
În astfel de scenete, recuzita este obligatorie. Participanţii la scenetă reprezintă Magii, un înger, pe Irod, un ofiţer în uniformă care primeşte ordinul de a ucide pruncii cu vârste sub 2 ani, un păstor. Micul cor al stelarilor cântă versuri religiose despre naşterea lui Iisus: „Steaua sus răsare“, „În oraşul Vitleem“, „Trei crai de la răsărit“.
Colindătorii au o stea frumos împodobită şi o recuzită specială. FOTO Dana Mihai
Steaua care s-a arătat Magilor este reprezentată printr-o stea, în cinci colţuri, pe schelet de lemn, frumos împodobită cu hârtie colorată, flori naturale şi artificiale, în centrul căreia stă o icoană. De obicei, împodobitul stelei începe cu multe zile înainte. Confecţionarea Stelei este sarcina întregului grup şi începe cu multe zile înainte. Între grupurile de colindători din satele prahovene este o adevărată competiţie, fiecare dorind să aibă Steaua cea mai frumoasă.
Tradiţia spune că primele persoane care trebuie să îţi intre în curte de Crăciun sunt copiii care umblă cu „Steaua“, astfel că nici nu se luminează bine de ziuă că „stelarii“ sunt în curţile gospodarilor pentru a vesti naşterea lui Iisus.
Umblatul cu „Steaua“ este doar apanajul băieţilor, de la vârste fragede şi până când se căsătoresc. De obicei, corul de colindători păstrează aceeaşi componenţă ani în şir, iar fiecare băiat întruchipează în fiecare an personajul asumat încă de prima dată când a fost la colindat: Irod, mag, înger, ofiţer sau păstor. Costumele colindătorilor sunt deseori transmise din generaţie în generaţie.
„Steaua se cântă la fereastra gospodarilor, apoi colindătorii intră în casă, unde sunt cinstiţi de gazde. Pentru că au primit vestea minunată a Naşterii Domnului, masa la care sunt invitaţi colindătorii are dimensiunile unui ospăţ divin“, explică muzeograful Ioana Constantin.
Plugul Mare. Flăcăii au batiste brodate de la fetele nemăritate
Colindele continuă în Prahova, după Crăciun, cu cele specifice Noului An, obiceiuri comune mai multor zone ale ţării, Dobrogea, Muntenia, Oltenia. „Pluguleţul“, aşa cum i se spune „Pluguşorului“ în Prahova se cântă pe la casele gospodarilor în Ajun de Anul Nou, iar în seara de 31 decembrie se merge cu „Colindul“. De data aceasta, registrul se schimbă. Copiii recită versuri care se referă la etape ale muncilor agricole şi descrieri ale gospodarilor, fac urări de bine pentru Noul An, trosnesc din biciuri şi agită puternic clopoţei, pentru a face un zgomot cât mai mare să „sperie“ relele şi nenorocirile.
Un obicei specific satelor de câmpie din Prahova este „Plugul cel Mare“, o structură imensă, de obicei un car, mai nou un tractor, împodobit cu brazi şi multe flori de flăcăii satului. Împodobirea poate dura câteva zile, iar colindătorii, numiţi plugari, se îmbracă în pulovere roşii, peste care au veste de care agaţă batiste brodate de la fetele nemăritate. În cap au căciulă de astrahan, iar la brâu au mănuşi lucrate tot de fetele tinere. Cu cât are mai multe batiste şi mănuşi, cu atât este mai admirat plugarul.
La obicei este cooptat întreg satul. Plugul Mare parcurge strada principală, iar flăcăii trosnesc din bice pentru a alunga toate relele, urând tuturor un an nou mai bun şi îmbelşugat. Cei mai înstăriţi săteni cer colindătorilor să le aducă Plugul Mare în curte, ca să le meargă bine tot anul, fiind răsplătiţi pe măsură.
În dimineata Anului Nou, ca o continuare a Pluguşorului, în unele sate, copiii umblă cu „semănatul“. Aruncă seminţe de grâu, porumb sau orez prin case şi peste oameni, rostind o urare scurtă, pentru care primesc în schimb bani, fructe sau colaci. În ultimii ani, „semănatul“ a început să fie înlocuit, pe 1 ianuarie, cu „Sorcova“.
Vă mai recomandăm
Obiceiuri de Crăciun: cum se colindă pe meleagurile României
Se încarcă comentariile...
