Secretele vieţii lui Caragiale: la ce materie avea note mici. Muzeograf: „Am putea spune că este un copil născut în afara căsătoriei“

Turiştii care ajung în Ploieşti pot vizita muzeul I.L. Caragiale, de unde pot afla lucruri mai puţin cunoscute despre tinereţea dramaturgului, despre notele de la şcoală, dar şi despre frământările artistului.

Muzeul I.L. Caragiale din Ploieşti ascunde multe secrete ale vieţii marelui dramaturg. Spre exemplu aici poate fi consultat catalogul din ultimul an de gimnaziu al tânărului Caragiale. Este un document extrem de important, descoperit târziu, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, de elevi ai Liceul Sfinţii Petru şi Pavel, şcoală unde a studiat şi Caragiale.

„Noi deţinem în patrimoniul muzeului catalogul din ultimul an de gimnaziu, 1866-1867. A terminat al V-lea dintre nouă şcolari câţi se aflau atunci clasă. Un elev mai degrabă mediocru, aş spune, decât slab la învăţătură. Avea note mici la română, este adevărat, dar era bun la istorie, limba franceză şi matematică. La un moment dat el chiar va preda franceză la un liceu particular din Bucureşti, pentru că se ştie că a avut mai multe slujbe de-a lungul timpului, până să-şi găsească adevărata sa vocaţie, cea de scriitor“, explică Monica Bostan, conservator al muzeului I.L. Caragiale din Ploieşti.

I.L Caragiale la vârsta la care intra pe băncile şcolii 

Aşa cum reiese din catalog, Caragiale nu strălucea la materiile umaniste. Notarea se făcea în fiecare lună, iar pentru fiecare materie primea câte patru note lunar şi erau evaluate „aplicaţiunea“, „lucrarea în scris“, „studiul“ şi „purtarea“. În ultimul an şcolar, Caragiale a fost notat cu 4 la lucrarea în scris de la limba română şi cu 6 şi 7 la studiu.

Repetent în clasa a doua

Există o legendă legată de performanţele şcolarului Caragiale. Se spune că a repetat un an de şcoală, însă accidentul este legat în realitate de probleme de sănătate, nicidecum de notele slabe. „În clasa a II-a este înscris la Şcoala Domnească din Ploieşti şi-l are ca învăţător pe Basil Drăgoşescu. Este nevoit să repete clasa a doua din cauza unei afecţiuni medicale şi-l pierde pe învăţătorul pe care avea să-l evoce în scrierea «După 50 de ani», în care-l numeşte părintele său spiritual, spunând că limba românească, atâta câtă ştie, o ştie datorită dascălului său“, arată muzeograful Monica Bostan.

Caragiale excela la matematică şi franceză, dar avea note de 4 la limba română şi latină

Prietenia dintre Caragiale şi Eminescu

La vârsta de 18 ani, Caragiale îşi pierde tatăl, iar familia este nevoită să se mute la Bucureşti. Aici, adolescentul mai face un an de gimnaziu la un liceu particular şi ulterior studiază timp de doi ani mimică şi arta declamaţiunii la Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti, avându-l ca profesor pe unul dintre unchii săi, Costache Caragiali.

„Tatăl lui Caragiale avut doi fraţi, Iorgu şi Costache, care au fost proprietarii primei trupe de teatru de pe teritoriul ţării noastre, putând fi numiţi chiar întemeietorii teatrului românesc modern. Şi din perioada aceea datează prietenia dramaturgului cu Eminescu, pentru că atunci l-a cunoscut, în spatele scenei,  Eminescu fiind sufleur şi în trupele de teatru ale lui Caragiali. Ulterior ei se reîntâlnesc în redacţia ziarului «Conservatorul», «Timpul» şi mai apoi la «Junimea»“, mai spune Monica Bostan.

Port - tigaretul dramaturgului, aflat în patrimoniul Muzeului din Ploieşti. Muzeoraf: ”Elevii de astăzi ne întreaba dacă nu cumva acesta este mobilul lui Caragiale” 

„Sindromul bastardului“

Aşadar pasiunea pentru teatru exista în familia viitorului dramaturg pe linie paternă. Chiar tatăl său a avut o primă căsnicie cu o actriţă de origine greacă pe nume Calliope, de care se pare că nu a divorţat niciodată. „Cel puţin noi nu am găsit niciun act care să dovedească faptul că tatăl scriitorului a divorţat de prima lui soţie. Exact cum Mateiu (n.r. - copilul lui Caragiale dintr-o relaţie pasageră cu Maria Constantinescu, funcţionară la Monopolul de Stat) a suferit de sindromul bastardului pentru că era din afara căsătoriei, acelaşi lucru se spune şi despre Caragiale. Şi el, neexistând un divorţ, era tot un copil din afara căsătoriei“, este de părere muzeograful.

Dramele tatălui care şi-a văzut copiii murind

Nici ca părinte Caragiale nu a avut parte de linişte, ba din contră. În afara de tensiunile celebre care au existat între el şi Mateiu, scriitorul a trăit de două ori cea mai cruntă dramă: a asistat la moartea prematură a doi dintre copiii săi, două fetiţe, care s-au stins înainte să împlinească un an.

Casa Memorială I.L Caragiale se află pe strada Kutuzov din Ploieşti şi este ascunsă în spatele unor blocuri

„După ce se căsătoreşte cu Alexandrina Byurelli, îl aduce şi pe Mateiu în famila lui. Un copil un pic răzvrătit, care credea că provine dintr-o familie nobiliară. Tatică-su îl aducea cu picioarele pe pământ spunându-i că specific familiei sunt frunţile teşite, «pentru că strămoşii noştri au cărat tăvile cu plăcinte», bunicul lui Caragiale fiind bucătar,  provenind din insula grecească Idria, cu populaţie preponderent albaneză“, povesteşte muzeograful Monica Bostan.

Prea puţine obiecte personale care au aparţinut marelui dramaturg s-au păstrat de-a lungul timpului. Acestea au fost strânse de profesorul Nicolae Simache, părintele muzeelor din regiunea Ploieşti. Clădirea care găzduieşte în prezent Muzeul I.L Caragiale, situată pe strada Kutuzov din Ploieşti, nu a aparţinut familiei sale. Cele două case în care a locuit scriitorul la Ploeşti au fost dărâmate, ultima în anul 2006.

Familia Caragiale a ajuns în Ploieşti în anul 1858, când viitorul dramaturg avea doar şase ani. Până atunci locuiseră în comuna Haimanale (Dâmboviţa). Tatăl său, până atunci vechil al unei mari moşii din Dâmboviţa, primeşte o slujbă la Tribunalul Prahova.