Ploieştiul, printre primele oraşe din lume cu o Statuie a Libertăţii, alături de New York şi Paris. De ce îi spuneau ploieştenii „Madam Grigorescu“
0
Alături de Paris şi New York, Ploieştiul s-a numărat printre puţinele oraşe ale lumii din secolul al XIX-lea care avea o Statuie a Libertăţii. Inaugurat în 1881, unul dintre cele mai vechi monumente din oraş a fost numit de Caragiale „statuia cu bronzul verde ca spanacul”, iar ploieştenii au botezat-o „madam Grigorescu“.
Unul dintre cele mai reprezentantive monumente ale Ploieştiului, simbol al trecutului şi element de identitate, Statuia Libertăţii s-a numărat, în secolul al XIX-lea, printre puţinele din lume cu această temă, alături de Paris şi New York.
Contextul în care statuia a devenit o emblemă a oraşului este unul reprezentantiv pentru istoria Ploieştiului. În 1869 şi în 1870, oraşul a fost marcat de două evenimente „tulburi“: alegerile pentru corpurile legiuitoare din 1869, când, supuşi la tot felul de intimidări şi agresiuni fizice, alegătorii din Ploieşti au votat cu Partidul Liberal şi i-au învins la vot pe conservatorii ce încercau să-şi prelungească cu orice preţ guvernarea, şi, în 1870, tulburările antidinastice cunoscute ca Republica de la Ploieşti.
Toate procesele rezultate în urma acestor evenimente au fost mutate la Târgovişte, iar în octombrie 1870, C. A. Rosseti şi Dimitrie Brătianu au început în ziarul „Românul” o campanie de a ridica un monument la Târgovişte şi de a amplasa o placă comemorativă la Ploieşti, recompensând astfel oraşul.
Între timp, primarul de atunci al oraşului, Constantin T. Grigorescu (1824-1903), unul dintre cei mai populari edili, poreclit „Incoruptibilul“ a început, la rândul său, o campanie pentru ridicarea unei Statui a Libertăţii, o dorinţă mai veche a ploieştenilor, care să simbolizeze lupta cetăţenilor pentru cucerirea şi exercitarea libertăţilor publice.
Statuia a fost realizată la Paris
Statuia, realizată din fonduri din subscripţie publică naţională, a fost realizată în Franţa, la Paris, de sculptorul L. Quadry, şi a fost adusă în ţară în 1876. Turnată în bronz galvanizat, lucrarea are o înălţime de 3,5 m. Ea reprezintă pe zeiţa Minerva, ţinând în mâna dreaptă o suliţă, iar în cea stângă un pergament pe care este scris „Constituţiunea şi legea electorală”, care sugerează că libertatea are uneori nevoie de luptă pentru a fi apărată.
Instalarea ei nu a început decât după Războiul de Independenţă, statuia fiind dezvelită la 11 iunie 1881, pe un soclu de marmură executat de arhitectul Toma N. Socolescu, în fosta Piaţă a Unirii din oraş care pe atunci era piaţa centrală a Ploieştiului.
Statuia Libertăţii, imagine de arhivă de la începutul secolului XIX. Statuia era amplasată într-un mic scuar şi era împrejmuită de un gard
În fundamentul piedestalului s-a zidit un pergament, care a fost aşezat în sticlă şi în care se expune istoricul statuii, purtând o mulţime de semnături. De asemenea, s-au depus în structura piedestalului şi mai multe monede româneşti.
Statuia Libertăţii a fost renovată în anul 1903, ocazie cu care pe soclu a mai fost inscripţionată a patra placă „Monument/redicat/prin sub-scripţiune/naţională/refăcut în 1903”, alături de celelalte trei plăci scrise în anul 1881: „Cetăţenilor ploeşteni/Apăratorii/Libertăţilor Publice/România/Recunoscătoare”, „Anul/1869/martie 26” şi „Anul/1881/Iuniu 11”.
„Madam Grigorescu“
Ca amănunte anecdoctice, în epocă, Caragiale, cel care a ridiculizat în operele sale „Republica de la Ploieşti“ a numit-o „statuia cu bronzul verde ca spanacul” pentru că, periodic, din cauza intemperiilor, bronzul se „înverzea“. La rândul lor, ploieştenii îi spuneau, cu ironie blândă, „madam Grigorescu”, după numele soţiei primarului în vremea căruia începuse ridicarea statuii.
O statuie prea plimbată
Statuia şi-a tot schimbat locul, periplu care pare să continue şi în prezent. În anul 1934, administraţia locală începe amenajarea Pieţei Unirii, iar statuia este mutată într-un parc amenajat în faţa Primăriei, un simbol menit să amintească autorităţilor că trebuie să respecte drepturile cetăţeneşti.
În timpul comunismului, a dispărut o vreme, pentru a fi reamplasată, undeva după 1955, în locul consacrat pentru ploieşteni, respectiv în faţa Palatului Administrativ şi pe lateralul Palatului Culturii.
În 2010, statuia care se afla în faţa Palatului Administrativ, s-a înclinat periculos, iar soclul i-a crăpat. FOTO arhivă Adevărul Ploieşti
Puternica semnificaţie a statuii pentru locuitorii oraşului s-a reconfirmat în Decembrie 1989, când, în timpul Revoluţiei, ploieştenii s-au adunat în jurul statuii.
Din păcate, nici acest loc, considerat cel mai potrivit de locuitorii oraşului raportat la sistematizarea modernă a Ploieştiului, nu a rămas „casă“ pentru statuie. În 2010, statuia, puţin aplecată din concepţia arhitecturală, a ajuns la un grad de înclinare periculos şi s-a crăpat, astfel că autorităţile au hotărât de urgenţă să o sprijine cu schele câteva zile, iar apoi să o demonteze şi să o restaureze. În anul 2011 a intrat într-un proces de reabilitare care a durat un an şi jumătate, nu lipsit de controverse, după care a fost amplasată în Piaţa Eroilor, în sensul giratoriu din faţa Catedralei Sfântul Ioan Botezătorul.
Ultimul loc în care a fost amplasată, în 2012, este un giratoriu din centrul Ploieştiului. FOTO Dana Mihai
Trecerea acesteia dintr-un loc cu însemnătate pentru libertăţile cetăţeneşti, adică din faţa Primăriei, într-o intersecţie, a fost considerată nepotrivită de către unii istorici, arhitecţi şi reprezentanţi ai autorităţii locale, din cauza lipsei de accesibilitate pentru ploieşteni. În locul acesteia a fost amplasat, în faţa Palatului Administrativ din Ploieşti, un grup statuar care îi reprezintă pe Domnul Goe, Mam’mare, Mamiţica şi Tanti Miţa.
Una dintre cele mai vechi statui din Ploieşti, Statuia Libertăţii este înscrisă în prezent pe lista monumentelor istorice din Prahova.
Se încarcă comentariile...
