Un talentat artist suedez a creat un album de jazz inspirat din odiosul Experiment Piteşti: „Aş fi curios să aflu cât de mult a fost implicată Moscova“

Martin Küchen (53 de ani, Suedia), unul dintre cei mai apreciaţi artişti şi compozitori de jazz din Europa, a compus un întreg album inspirat de Experimentul Piteşti şi intitulat The Spirit of Piteşti, a fost lansat în acest an de către trupa de jazz Trespass Trio. Într-un interviu acordat pentru Adevărul, Martin Kücken vorbeşte despre geneza albumului şi despre cum l-au inspirat în activitate doi scriitori români.

Născut în 1966 în oraşul suedez Eskiltuna, Martin Küchen a efectuat din 1996 şi până în prezent peste 100 de turnee în SUA, Canada, Mexic, Orientul Mijlociu şi în peste 30 de ţări din Europa. Albumul The Spirit of Pitesti este cel de-al patrulea pe care îl lansează cu trupa Trespass Trio, din care mai fac parte Per Zanussi şi Raymond Strid.

Scriitorul Aleksandr Soljeniţîn – laureat al Premiului Nobel pentru literatură – considera că experimentul de la Piteşti a fost „cea mai teribilă barbarie a lumii contemporane“, iar istoricul François Furet, membru al Academiei Franceze, a considerat „Fenomenul Piteşti“ „una dintre cele mai cumplite experienţe de dezumanizare pe care le-a cunoscut epoca noastră“. 12 tineri au murit în cadrul Experimentului Piteşti şi câteva mii au fost schingiuiţi. Sute de foşti deţinuţi au rămas cu traume psihice sau fizice pe viaţă.

The Spirit of Pitesti este prima creaţie muzicală închinată suferinţei şi dramelor miilor de tineri care au trecut prin teribilul Experiment Piteşti. Compozitorul şi saxofonistul Martin Kuchen a fost impresionat de lectura cărţii lui Dumitru Bacu, „Piteşti – Centru de reeducare studenţească” (Madrid, 1963), tradusă în engleză sub titlul „The Anti-Humans student re-educations in Romanian prisons” (Colorado, 1971) şi din care citează pe coperta interioară a albumului.

Cum aţi aflat de Experimentul Piteşti?

Într-o zi, în timp ce stăteam pe internet, am dat întâmplător peste versiunea în format PDF în engleză a cărţii „Piteşti – Centru de reeducare studenţească” a lui Dumitru Bacu, carte unde şocantul Experiment Piteşti era expus şi explicat. Apoi am găsit ”Gulagul din Piteşti” pe Youtube şi de acolo am ajuns la un moment dat la website-ul ”Genocidul sufletelor”. Am luat legătura cu cei care se ocupă de site şi am avut privilegiul să am o lungă conversaţie pe e-mail cu fondatorul website-ului, Dan Călinescu. Acesta m-a ajutat pe mine şi Trespass Trio cu tot felul de informaţii şi îi suntem foarte recunoscători.

Cât de mult v-a influenţat cartea „Piteşti – Centru de reeducare studenţească” a lui Dumitru Bacu în crearea albumului The Spirit of Pitesti?

Influenţa cărţii a fost imensă în procesul de creaţie al albumului şi încă mai produce unde de şoc, deoarece densitatea cărţii este atât de mare, încât trebuie să o citeşti şi să o reciteşti iar şi iar. Am un sentiment special, de parcă această carte ar fi fost cu mine tot timpul. Cred că piesele ”Centers” şi ”The spirit of Pitesti” întruchipează cel mai bine spiritul cărţii lui Dumitru Bacu.

Dacă ar fi să descrieţi albumul The Spirit of Pitesti într-o frază, care ar fi aceea?

O muzică cu nerv şi ierni lungi, cu emoţii şi existenţă subjugate...

Cât de greu a fost să spuneţi această poveste fără cuvinte a Experimentului Piteşti în sunete de jazz?

Şi eu mă întreb ce a fost mai întâi: titlurile pieselor sau muzica? Cred că citirea cărţii lui Dumitru Bacu a influenţat repetiţiile şi înregistrările. Dar tot albumul a fost oarecum o poveste fără cuvinte pe parcursul creaţiei. Mai apoi, când ascultam ce am înregistram, le-am spus colegilor mei Per Zanussi şi Raymond Strid că acesta este Spiritul Piteştiului şi au fost de acord cu mine. Dar muzica este întotdeauna liberă de orice epitet am încerca să îi ataşăm.

”Nu am înţeles de ce Experimentul Piteşti a fost oprit atât de brusc”

Ce v-a impresionat şi intrigat cel mai mult la Experimentul Piteşti? Ce întrebări v-a trezit acest teribil experiment?

Nu am înţeles de ce Experimentul Piteşti a fost oprit atât de brusc. Poate pentru că iniţiatorii săi aflaseră ceea ce doreau să afle şi nu mai era nevoie de Experiment? Pe de altă parte, cum a început cu adevărat Experimentul Piteşti? Cât de mult a fost implicată Moscova în Experimentul Piteşti şi de ce? Au venit de la Moscova ordinele de a începe Experimentul Piteşti? A fost ceva plănuit cu ani întregi înainte de a începe? Şi de ce în România? A fost făcut Experimentul în România pentru că era ceva intern (iniţiativa venind din ierarhiile superioare ale comuniştilor români) sau pentru că liderii comunişti internaţionali considerau România un caz dificil? A fost Experimentul Piteşti un proces infernal de răzbunare? Dar răzbunare pentru ce? De exemplu, am descoperit prin diferite filmări şi documente cum comuniştii din Polonia, Cehoslovacia şi Iugoslavia, îi lăsau pe deţinuţi să se bată între ei, adesea până la moarte... asta duce cu gândul parţial şi la Experimentul Piteşti.

Ce este evident în toată creaţiile dumneavoastră muzicale este loialitatea faţă de muzica liberă. Şi mă refer aici la libertatea de expresie. Cât este libertate de expresie în jazzul contemporan şi în muzica contemporană?

Adevărata libertate de expresie este un lucru rar în zilele noastre. Mediul politic ”politically corect” nu susţine şi nu promovează în realitate această libertate de expresie, deşi toată lumea vorbeşte despre nevoia de a fi tolerent şi deschis, în special în mass media şi în sfera politică. Şi în acelaşi timp, trăim, cel puţin parţial, în cea mai intolerantă epocă. Lumea muzicii nu face excepţie din păcate. Am feelingul că încă se derulează un experiment comunist, deghizat ca neoliberalism, neomarxism, neoconservatorism, neonaţionalism şi folosit într-un proces dialectic.

”M-a impresionat umorul negru al lui Cioran”

Doi români-Emil Cioran şi Paul Ciolan-au fost printre cei care v-au influenţat mult la începutul carierei dumneavoastră. Cât de mult şi cum v-au influenţat?

Poezia lui Paul Celan a pătruns în mintea mea precum un spărgător la adăpostul nopţii, pe când aveam 20 de ani, şi încă e în mintea mea! Poeziile sale sunt în acelaşi timp extrem de deprimante şi înălţătoare.

Am aflat de Emil Cioran tot în jurul vârstei de 20 de ani, prin intermediul cărţii ”Despre neajunsul de a te fi născut” şi ce m-a impresionat a fost umorul său negru şi aforismele sale lirice. Am citit în franceză cărţile lui Cioran, cărţi ce fuseseră publicate în anii '70.

Aţi concertat peste tot în lume, din Japonia până în SUA, Canada, Orientul Mijlociu şi Europa. Vă gândiţi la un turneu în România sau chiar la fosta închisoare în Piteşti?

Da, am în plan un turneu în România pentru 2018 şi sper că planul va deveni realitate. Cât despre un concert la fosta închisoare Piteşti, deşi sună un pic macabru, este posibil.