REPORTAJ Soarta gărilor de pe traseul regal Piteşti – Curtea de Argeş: bijuterii arhitecturale închise, lăsate în paragină

În urmă cu 120 de ani, în prezenţa regelui Carol I, se inaugura calea ferată Piteşti-Curtea de Argeş, realizată în doar doi ani. Acum linia regală de cale ferată a ajuns în paragină. Cele patru gări de pe traseu, toate monumente de artă, au fost închise; pe traseu mai circulă doar patru trenuri pe zi, iar şansele de reabilitare a gărilor sunt mici.

Pe vremuri, linia de cale ferată Piteşti-Curtea de Argeş era o adevărată bijuterie, iar trenurile erau pline. Un traseu regal cu peisaje superbe şi gări ce reprezentau adevărate exemple de artă şi frumuseţe arhitectonică.

Durata de executare a tronsonului de cale ferată Piteşti-Curtea de Argeş a fost doar 2 ani (1896-1898). Traseul de 38,4 de km de cale ferată, deservit de 4 gări, a costat peste 7,8 milioane lei aur.

În toamna anului 1898, după inaugurarea liniei Piteşti - Curtea de Argeş, construită sub conducerea eminentului inginer Elie Radu, au fost date în exploatare clădirile celor patru gări: Bascov, Merişani, Băiculeşti şi Curtea de Argeş. Concepţia arhitecturală şi tehnică a gărilor a fost a aceluiaşi inginer-părinte al arhitecturii feroviare româneşti, Elie Radu (1853 – 1931).

Acum, după 120 de ani, numărul călătorilor şi al trenurilor de pe traseu s-a redus dramatic.

Pe gara încuiată de la Bascov, programul trenurilor e scris de mână

Am mers pe traseul Piteşti-Curtea de Argeş pentru a vedea ce s-a ales de cele patru gări regale. Prima oprire am făcut-o la gara Bascov, aflată la nici 200 de metri de centrul comunei cu acelaşi nume. Ca să ajungi la gară, de la drumul Piteşti-Curtea de Argeş faci la un moment dat dreapta pe o scurtă porţiune de drum cu asfalt stricat flancată de mai multe depozite şi de o parcare pentru autobuze şi microbuze. Apoi treci peste două şine de cale ferată năpădite de iarbă şi în faţă ai o bijuterie arhitectonică părăsită de mai bine de şapte ani. Dacă scoţi din ecuaţie cele două maşini parcate, peisajul e unul demn de secolul al XIX-lea, desprins parcă din romanele lui Zola ori Balzac. Asfaltul e plin de găuri şi buruieni, iar patina timpului se vede peste clădire, mai ales la geamuri şi uşi. Singurul semn de contemporaneitate este o antenă parabolică de la etaj, însă şi ea e îngălbenită de-a binelea din lipsă de utilizare.

Deşi are 120 de ani vechime, faţada gării Bascov se păstrează neaşteptat de bine, iar cărămizile arată ca noi, de parcă le-ar fi fost injectat un ingredient magic al nemuririi. De jur-împrejurul gării abandonate de la Bascov e o linişte atât de mare, de parcă zgomotele de orice fel ar fi fugit din zonă.

Pe peron, nici ţipenie de călători. Cişmeaua de pe peron nu mai curge de ani buni. Timpul a încremenit parcă în loc. Privind clădirea gării, ai senzaţia că ea parcă ar face parte dintr-un decor de film, nu dintr-o realitate arhiplină de nepăsare. Ramele de la geamuri şi uşile scorojite sunt o dovadă cât se poate de palpabilă că aici nu s-a mai investit nimic. Pe una dintre uşile încuiate de mult, dăm peste singurul semn că pe aici a mai trecut cineva. Un afiş cu programul trenurilor scris de mână, program valabil de la 10 decembrie 2017. Parcă ar fi o scenă dintr-un film scris împreună de Kusturica şi fraţii Coen.

Singurul semn că pe aici încă mai trec trenurile sunt şinele neatinse deocamdată de buruieni. Cine ştie, poate că şi buruienile au oroare de locul ăsta în care nimeni nu mai face nimic.

Gara din care s-au furat sobele

De la gara Bascov până la gara Merişani faci maximum un sfert de oră cu maşina. Din păcate, şi la gara Merişani, o altă clădire superbă, abandonul şi nepăsarea sunt omniprezente. Singurul semn de modernitate sunt două antene parabolice fixate la etaj, însă al căror alb s-a schimbat în maroniu în procent covârşitor. O modernitate ruginită. La vreo 50 de metri de gară, o prezenţă umană. O femeie cu batic gros pe cap şi o geacă gri scorojită cară două sacoşe ce par la fel de vechi ca şi gara. Mă priveşte mirată. Nu vrea să fie fotografiată. Locuieşte la o jumătate de kilometru de gară şi îmi spune că gara e închisă de prin 2010, timp în care romi din zonă, care reprezintă o comunitate majoritară, au furat sobele dinăuntru.

În mod surprinzător, perdelele de la geamurile de la etajul gării Merişani au rămas. Şi aici, ca şi la gara Bascov, miile de cărămizi arată foarte bine, de parcă ar vrea să dea cu tifla trecerii inexorabile a timpului.

Senzaţiile paradoxale de pe traseul regal Piteşti-Curtea de Argeş continuă şi la gara Băiculeşti. Şi această clădire este o încântare arhitectonică şi este conservată foarte bine, cu excepţia geamurilor, uşilor şi burlanelor. Mai multe capete de burlan au dispărut, iar un altul a fost deformat. Printr-un ochi de geam spart, se vede podeaua din fosta sală de aşteptare. În faţa unei uşi încuiate pe termen nelimitat, un pachet mutilat de ţigări e un semn că pe aici a trecut totuşi cineva recent.

Mizeria e la ea acasă, iar mirosul vetust până la paroxism te duce cu gândul şi mai ales cu nasul mult înapoi în timp. E ca şi cum secolele XX şi XXI au ocolit această zonă.

Şinele au fost cotropite de buruieni, iar pe peron călătorii de odinioară au fost înlocuiţi cu frunzele căzute din copaci. Restul e tăcere. Ai senzaţia că te afli pe un traseu cu gări-stafii.

Gara din Curtea de Argeş arată ca după un bombardament în Kosovo

Bijuteria traseului de cale ferată rămâne fără îndoială gara din Curtea de Argeş. Gara datează din 27 noiembrie 1898, când a avut loc şi punerea în circulaţie a căii ferate Piteşti – Curtea de Argeş. Cu excepţia lui Carol al II-lea, al cărui sicriu a fost adus în februarie 2003 cu un vehicul militar, toţi regii înmormântaţi la Mănăstirea Curtea de Argeş au fost aduşi cu trenul.

Gara Regală din Curtea de Argeş (inaugurată în 1898) a fost construită în mai puţin de un an la cererea regelui Carol I şi după planurile arhitectului francez Andre Lecomte de Nouy, acelaşi care restaurase şi Mănăstirea Curtea de Argeş. Primăria Curtea de Argeş a trimis în ultimii doi ani documentaţii la SNCFR, solicitând ca gara să îi fie dată în administrare, cu asigurarea de a păstra destinaţia clădirii, dar şi cu promisiunea refacerii ei. Răspunsul autorităţilor din Capitală a fost că pentru acest transfer este necesară o hotărâre de Guvern.

Cu o arhitectură pur şi simplu magnifică, împodobită cu elemente decorative ce te duc cu gândul la palatele din Andaluzia, şi gara Curtea de Argeş ar fi meritat o soartă mult mai bună. Cu două zile înainte de funeraliile regelui Mihai, pe cele două părţi ale clădirii au fost montate două meshuri ce reproduc faţadele. Însă meshurile nu au acoperit tot. Iar starea de degradare avansată a gării regale din Curtea de Argeş se vede în zeci de locuri. Tencuiala a dispărut pe mai multe porţiuni, lăsând să se vadă cărămizile vechi. Într-un colţ, aproape de acoperiş, de o parte şi de alta a unui burlan bătrân, zona arată atât de rău de parcă ar fi de după un bombardament în Kosovo. Sub unul dintre meshuri, pe faţada dinspre peroane se află un basorelief de bronz montat cu ocazia aniversării a 100 de ani de la deschiderea căii ferate, realizat de artistul Costache Codruţ şi un ceas Paul Garnier, realizat la Paris. Şi această gară e încuiată, iar în zonă nu e absolut niciun angajat CFR care să îţi dea o minimă informaţie.

Stâlpii de pe peron au fost vopsiţi în grabă cu verde înainte cu trei zile ca trenul regal cu sicriul regelui Mihai să ajungă în gară. Iar graba se vede şi în numeroasele pete de vopsea verde rămase pe asfaltul degradat de pe jos.

La 120 de ani de la inaugurare, gara regală din Curtea de Argeş nu mai e nici gară pentru noi, nici gară pentru doi, vorba filmului lui Nikita Mikhalkov. E gară pentru nimeni.

După cum spune Cristian Cocea, directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Argeş, ”toate cele trei gări-Băiculeşti, Merişani şi Bascov sunt clădiri de patrimoniu, fiind monumente istorice. Iar gara regală din Curtea de Argeş este monument istoric de importanţă naţională. Am propus Ministerului Transporturilor includerea Gării Curtea de Argeş în Planul Naţional de Restaurare, o voi reluat şi în acest an. Legat de celelalte trei gări de pe traseu, acestea sunt în conservare. Practic, ele sunt încuiate ca să nu fie vandalizate în interior. Cei de la CFR le-au închis. Traficul feroviar nu mai justifică ţinerea acestora deschise, nu este personal care să le întreţină. Pentru CFR, prioritatea trebuie să fie gara din Curtea de Argeş. S-au accesat atâţia bani europeni, se putea face ceva şi pentru această gară. Şi se poate face, cu atât mai mult cu cât zona Curtea de Argeş este una de interes turistic, în afară de mănăstire, acolo fiind şi mormintele regale”.

Nimeni nu e interesat să reabiliteze Gara Regală din Curtea de Argeş

Şi viitorul gării regale din Curtea de Argeş nu sună tocmai bine. Deşi până acum au fost organizate două licitaţii pentru realizarea studiului de fezabilitate pentru reabilitarea gării, nicio ofertă nu a fost depusă. Pe 1 noiembrie 2017 a fost publicat în sistemul electronic de licitaţii publice, cu termen de depunere a ofertelor 4 decembrie 2017, anunţul de licitaţie pentru întocmire expertiză tehnică şi DALI (documentaţie tehnico-economică similară studiului de fezabilitate) pentru gara din Curtea de Argeş. Şi cum la termenul din 4 decembrie nu a fost depusă nicio ofertă, CFR SA a relansat procedura de licitaţie, cu termen de depunere a ofertelor până în data de 11 ianuarie 2018. Însă, după cum a declarat pentru Adevărul Oana Brânzan, purtătorul de cuvânt al CFR SA, ”deşi CFR SA a relansat în luna decembrie 2017 procedura de licitaţie pentru întocmire expertiză tehnică şi DALI (documentaţie tehnico-economică similară studiului de fezabilitate) pentru gara Curtea de Arges, până în data de 11 ianuarie 2018 nu a fost depusă nicio ofertă pentru această procedură”.

Am întrebat-o pe Oana Brânzan dacă  CFR are în plan reabilitarea celor trei gări-monumente istorice (Bascov, Merişani, Băiculeşti) de pe traseul regal Piteşti-Curtea de Argeş. Iar deocamdată nu se ştie dacă cele trei gări vor fi incluse într-un program de reabilitare. ”În ceea ce priveşte programul de modernizare staţii de cale ferată, cu finanţare nerambursabilă din POIM, CFR SA a demarat procedurile pentru continuarea programului, prin transmiterea catre JASPERS a documentaţiei necesare pentru stabilirea următoarelor staţii ce vor fi incluse în programul de modernizare. Raportul întocmit de către experţii JASPERS va cuprinde staţiile de cale ferata care vor fi incluse în etapa a II-a a programului de modernizare”, spune Oana Brânzan, purtătorul de cuvânt al CFR.