Cum se obține mixtura de roiniță. Călugării benedictini considerau licoarea perfectă pentru întinerire
0Roinița (Melissa officinalis) o plantă originară din Asia Mică și țările mediteraneene, cunoscută și ca „lămâiță“, grație mirosului de lămâie pe care îl emană la presare, este apreciată mai ales datorită efectului său benefic în bolile cardio-vasculare, în infecțiile virale și bacteriene, dar și în depresii și anxietate.
De aceste beneficii sunt responsabile substanțele sale active – citrol și citroneol, camfor, uleiuri volatile, principii amare, tanin, flavonoide, mucilagii, calciu, magneziu și vitamina C – care conferă plantei, printre altele, proprietăți bacteriostatice, antispastice, antidiareice, sedative antiseptice și cicatrizante, plus un rol nu doar imunitar, ci și adaptogen.
Nu sunt virtuți descoperite de fitoterapia modernă, ci efecte constatate din vremuri îndepărtate de multe popoare (la noi, încă de pe vremea dacilor), când roinița era considerată un fel de panaceu.
Francezii, spre exemplu, preparau din roiniță ceaiuri, dar și o licoare sub forma unei tincturi, pe care o considerau un elixir al tinereții și pe care o foloseau după vârsta de 45-50 de ani, pentru a recâștiga bucuria vieții, sau o foloseau la nevoie, în caz de melancolie, supărare și oboseală intelectuală.
Licoarea revigorării
Și romanii îi recunoșteau calitățile tămăduitoare și capacitatea de a reda stare de bine.
Planta era apreciată în mod deosebit și de călugării Ordinului benedictin, fondat în în 529 la Mănăstirea Montecassino de către Benedict de Nursia, devenit mai târziu patronul spiritual al Europei și unul dintre sfinții venerați de toate bisericile creștine care au un cultul al sfinților.
Călugărilor benedictini le este atribuită, de altfel, și o rețetă folosită de generații, care îmbină tinctura de roiniță cu alte câteva ingrediente naturale, ele însele recunoscute pentru efectele benefice aduse sănătății.
„Mixtura de roiniță inventată de călugării benedictini, pe care aceștia o foloseau pentru memorie si pentru întinerire, se obține din două gălbenușuri de ou, două linguri de miere de albine si două-trei lingurițe de tinctură de roiniță, obținută din macerarea a 20 de grame de plantă uscată sau a 100 de grame de roiniță verde în 100 ml de alcool de 50 de grade, timp de două săptămâni (strecurată, desigur), peste care se adaugă o jumătate de linguriță de pulbere de busuioc. Pentru obținerea efectului revigorant, se administrează câte o linguriță, dimineața, pe stomacul gol”, explică, pentru „Adevărul”, Elena Badea , administratorul paginii infuziedesanatate.ro.
Se administrează cu prudență, cu acordul medicului
Specialista în plante medicinale atrage atenția că licorile din roiniță nu pot fi administrate de oricine și recomandă consultarea unui medic înainte de a le folosi.
Atenție, însă! Roinița este un inhibitor al tiroidei, motiv pentru care, cu atât mai mult, se impune ca folosirea preparatelor din această plantă să se facă sub supravegherea medicului.
În plus, planta acționează similar unor medicamente calmante, motiv pentru care este contraindicată asocierea cu acestea pentru a se evita cumularea efectelor.
Se încarcă comentariile...
