Cum a ajuns să se refugieze în România unul dintre cei mai mari regi ai Europei. Epopeea lui Carol al XII-lea la Argeş

Carol al XII-lea al Suediei FOTO: wikipedia.org

Între 19 octombrie şi 8 noiembrie 1714, Carol al XII-lea, regele Suediei, venind din Imperiul Otoman, a stat la Argeş în drumul de întoarcere spre ţara sa. Carol al XII-lea a stat în cele trei săptămâni la conacul boierului Budişteanu, situat astăzi pe teritoriul comunei Budeasa.

Înaltul oaspete a fost însoţit, din porunca domnitorului Ştefan Cantacuzino, pe întreg timpul cât a stat în Ţara Românească, de marele vornic Radu Popescu, unul dintre cronicarii vremii. Deşi traversarea Ţării Româneşti era programată în şapte zile, şederea de aproape trei săptămâni a regelui suedez la Piteşti a fost motivată, printre altele, de aşteptarea paşapoartelor de intrare în Imperiul Austro-Ungar.

În acest conac a poposit regele Carol al XII-lea al Suediei în aşteptarea unui curier trimis la Viena şi de unde a fugit deghizat în Transilvania, spre Munţii Carpaţi.

Şederea regelui a făcut comuna Budeasa cunoscută până în nordul Europei

În amintirea acestei întâmplări, pe conacul Budiştenilor a fost montată o placă având următorul text: ”Carol al XII-lea, regele Suediei, fugărit de vrăjmaşi, s-a ascuns şi odihnit aici”. Şederea regelui Carol a marcat, din punct de vedere istoric, comuna argeşeană, făcând-o astfel cunoscută chiar până în nordul Europei. Iar acest lucru s-a întâmplat dupa anul 1981, când o echipă de filmare din Suedia a venit la Budeasa pentru a realiza un documentar dedicat marelui rege.

Cum a ajuns regele în Ţara Românească

După peregrinări şi izbânzi prin Europa, regele Suediei, Carol al XII-lea – cel care îşi impusese o viaţă plină de cumpătare şi rezonanţe cazone, visându-se a ajunge un nou Alexandru cel Mare – îşi năruise după dezastrul de la Poltava (1709) planurile orgolioase. Refugiat la Varniţa, lângă Bender (Tighina), şi-a petrecut acolo aproape patru ani, până când turcii, spre a-i potoli uneltirile, l-au dus, cu forţa aproape, la Demotica, în apropierea Adrianopolului. Aici a stat Carol al XII-lea până la începutul toamnei lui 1714, când i s-a permis să plece spre ţară pe un itinerar străbătând Valahia şi apoi Transilvania.

Vestea plecării regelui, ca şi traseul probabil pe care acesta l-ar fi urmat, s-au răspândit cu iuţeala fulgerului în toată Europa. Baronul Frederic-Ernest de Fabrice, numit în 1710 ministru plenipotenţiar şi reprezentat al ducatului de Holstein, aliat cu Suedia, transmite printr-o scrisoare informaţia că pe data de 1 octombrie 1714 Carol al XII-lea va părăsi Demotica, urmând a trece Dunărea pe la Rusciuc, şi că de acolo îşi va urma calea prin Valahia spre Transilvania. Baronul de Fabrice, presupunând că regele va călători incognito, nu se înşela deloc.

Pe de altă parte, ambasadorul francez din Turcia, marchizul Des Alleurs, trimitea la 16 octombrie 1714 din Constantinopol o epistolă către Ludovic al XIV-lea prin care îl informa că regele Carol al XII-lea a părăsit Demotica la 1 octombrie, că după 14 zile de mers va traversa Dunărea pe la Rusciuc şi va străbate Valahia şi Transilvania, călătorind incognito cu o mică suită.

Din personalul ce îl însoţea pe regele Carol al XII-lea la plecarea din Demotica făcea parte, alături de baronul de Fabrice, şi celebrul călător francez Aubry de la Motraye care îşi abandonase ţara natală datorită persecuţiilor religioase şi se afla acum în slujba regelui Suediei. La Motraye şi de Fabrice vor primi însă din partea protectorului suedez o altă misiune şi, părăsindu-l la Rusciuc, vor merge la Giurgiu; la 14 octombrie erau la Bucureşti, iar de aici, prin Târgovişte, trec prin apropierea Câmpulungului şi ajung la Rucăr. Din documentele timpului rezultă că amândoi aveau încredinţată şi însărcinarea de a tatona traseul posibilului itinerar al regelui. Ca urmare, lipsiţi de aportul mărturiilor directe pe care le-ar fi lăsat cei doi călători francezi în eventualitatea că ei ar fi rămas în continuare alături de Carol al XII-lea şi pe teritoriul Ţării Româneşti, drumul suveranului suedez prin părţile noastre se poate urmări folosind alte surse.

Deşi se aproximase la 14 numărul zilelor după care Carol al XII-lea ar fi trebuit să se găsească la Rusciuc, el va ajunge aici la 17 octombrie, iar două zile mai târziu, la 19 octombrie 1714, sosea la Piteşti, aşa cum menţionează scrisoarea unui necunoscut către de Torcy, ministrul de externe al Franţei. Încă înainte de plecarea de la Demotica, sultanul Ahmed al III-lea poruncise lui Mustafa aga ca, alături de trupe turceşti, să-l însoţească pe suedez până la graniţa Ardealului; pe de altă parte, domnul Ţării Româneşti, Ştefan Cantacuzino, fusese anunţat pentru a pregăti drumul lui Carol al XII-lea prin Ţara Românească până va trece în Transilvania.

Printre boierii care au fost rânduiţi de Ştefan Cantacuzino pentru a-l însoţi pe scandinav s-a aflat şi cronicarul muntean Radu Popescu care, desigur, se va fi găsit adesea în preajma regelui. În letopiseţul său, Radu Popescu dă un amănunt de maximă importanţă scriind: ”Şi au rânduit boiari pe Radu vornicul Popescu, pă Drăghici Strâmbean, pă Gligore căpitanul, de l-au dus de la Giurgiu, pân conacele ce să rânduiasă şi mergând până la Piteşti, şăzând câteva zile, au perit dintre oşti cu câţiva oameni de ai lui şi s-au dus tiptil în cai de poşte până în ţara lui şi nimeni nu l-au ştiut că iaste craiul, într-acei şfeţi ce mergea cu poşte. Oştile lui rămâidu cu ghinărarii lui acii, şi cu turcii, au purces de s-au dus pe la Dragoslavele în Ţara Ungurească şi den hotar s-au întorsu turcii şi boiarii îndărăt, iar ghinăralii cu oştile lui s-au dus în ţara lor.”

Regele i-a cerut 50.000 de galbeni împăratului Carol al VI-lea

Regele Carol al XII-lea, ajuns la Piteşti, nu a rămas aici, ci în apropiere, la Budeasa, unde s-a instalat într-un conac ce există şi astăzi şi poartă numele „Casa Budiştenilor“. Motivele rămânerii la Budeasa erau următoarele: pe de o parte, aştepta să-i sosească trupele rămase la Varniţa (Bender), iar pe de alta, nădăjduia, prin curierul trimis, un răspuns de la Viena pentru suma de bani (50.000 de galbeni) solicitată sub formă de împrumut împăratului Carol al VI-lea. Spera, de asemenea, ca de la curtea imperială să-i parvină salvconductul ce i-ar fi asigurat drumul mai departe. E de presupus că regele suedez nu a stat în inactivitate la Budeasa, ci a tatonat drumul pe care urma să-l apuce spre a trece Carpaţii, după cum există posibilitatea să se fi folosit chiar de o hartă, căci avea pe lângă el un consilier cartograf.

Amănuntul dat de Radu Popescu cum că regele au perit dintre oşti şi s-au dus tiptil (cuprins, de altfel, şi în scrisoarea necunoscutului către de Torcy) este de natură a atrage atenţia că la Budeasa s-a petrecut ceva neprevăzut. Relatarea cronicarului nu trebuie pusă la îndoială, de vreme ce el fusese un martor ocular al celor întâmplate.

Epopeea regelui, reconstituită în 2000 la Piteşti

Epopea regelui Carol al XII-lea al Suediei nu putea trece neobservată în Suedia. General locotenentul Åke Sagrén a înfiinţat o asociaţie de voluntari Carolus Rex Revivat care a reeditat călătoria lui Carol al XII-lea de la Piteşti până la Stralsund, în vechea Pomeranie suedeză. În septembrie 2000, în perioada 5-23 septembrie, voluntarii asociaţiei au pornit din Piteşti şi folosind cai şi trăsuri exact ca şi în urmă cu 285 de ani, au refăcut traseul. Întrucât drumurile moderne de astăzi impun schimbarea potcoavelor cailor mult mai des, cei trei voluntari costumaţi în costume de epocă au avut la dispoziţie 31 de cai, 30 de camioane şi 70 de voluntari.