Circulara din vremea Regelui Carol I cu rugăciuni pentru pomenirea lui Ştefan cel Mare: „Înarmează cu vitejia cu care ai înarmat pe alesul tău luptător Ştefan“
0
În arhiva unei şcoli din Argeş a fost identificat un document cu rugăciunile admise de Sf. Sinod în şedinţa sa din 14 mai 1904, pentru cinstirea memoriei lui Ştefan Cel Mare, domn al Moldovei între anii 1457 şi 1504.
Ştefan cel Mare a fost dintotdeauna considerat o personalitate marcantă a istoriei României, înzestrată cu mari calităţi de om de stat, diplomat şi conducător militar dar şi un bun sprijinitor al culturii şi al bisericii, dovadă numărul mare de mănăstiri şi biserici ridicate atât în Moldova, cât şi în Ţara Românească, Transilvania sau la Muntele Athos, merite care i-au adus, recent, la 20 iunie 1992, canonizarea sa de către Biserica Ortodoxă Română, cu numele de Ştefan cel Mare şi Sfânt.
„Cultul Bisericii Ortodoxe Române pentru personalitatea lui Ştefan cel Mare (şi Sfânt) are rădăcini adânci în trecut. Dovadă şi o circulară care datează din vremea Regelui Carol I, identificată în arhiva unei şcoli din Argeş, cu titlul: <<Rugăciuni cari sunt a se citi la pomenirea lui Ştefan cel Mare şi a oştenilor lui la 2 şi 4 iulie 1904. (Admise de Sf. Sinod în şedinţa sa din 14 mai 1904)>>. De asemenea, e remarcabil şi <<Pomelnicul lui Ştefan cel Mare, al neamului şi al boierilor lui>>, spune istoricul şi arhivistul Aurel Radu.
Iată ce preciza cirulara pentru citirea la Ectenie (rugăciunea de cerere cea mai completă rostită în numele poporului, un fel de sinteză a cererilor Bisericii, în cadrul Liturghiei Ortodoxe, care formulează dorinţele şi nevoile spirituale şi materiale ale întregii adunări):
„a) Încă ne rugăm pentru odihna sufletelor răposaţilor robilor lui Dumnezeu Ştefan Voevod şi cei împreună luptători pentru biruinţa sfintei cruci şi pentru mărirea neamului nostru, şi ca să li se ierte lor toată greşala cea de voie şi cea fără de voie.
b) La rugăciunea: Dumnezeul duhurilor...
Însuţi Doamne sufletele răposaţilor noştri străbuni Ştefan Voevod şi oştenii lui, cari au luptat şi s’au jertfit pentru apărarea legii şi a neamului românesc, le odihneşte în loc luminat, în loc de verdeaţă...
c) La vosglas:
Că tu eşti învierea, viaţa şi odihna răposaţilor robilor tăi, a străbunilor noştri Ştefan Voevod şi răsboinicii săi, cari piepturile lor le-au făcut hotar şi zi de apărare pentru biserica ta, Christoase Dumnezeul nostru...”
În documentul amintit urmează rugăciunea a doua " de deslegare", pentru ca, la final, să fie pomenite virtuţile domnitorului, valori date ca exemplu de vitejie şi patriotism tinerilor acelor vremuri:
„(...) Iar spre noi caută cu milă şi cu nespusa ta părintească dragoste şi ne fă vrednici de străbunii noştri; insuflă în inimile noastre ale tuturor dragostea de lege, de neam şi de ţară; învredniceşte-ne şi pre noi cum ai învrednicit pe străbunii noştri ca, de se va simţi trebuinţă, să fim aleşii tăi întru apărarea bisericii tale celei sfinte şi a patriei noastre; sădeşte şi întăreşte în inimile noastre râvna sfântă d’a ne jertfi şi noi pentru moşie, neam şi lege; mai cu dinadinsul te rugăm, Doamna al puterilor: insuflă în inima tineretului nostru focul cel sfânt al dragostei de neam şi de lege împreună cu duhul ascultării de ocârmuitorilor, pe cari tu i-ai pus spre binele neamului nostru; întăreşte inima şi braţul oştenilor noştri, dându-le duhul vitejiei, pe care străbunilor noştri cu prisosinţă le-ai dat; luminează mintea celor pe cari i-ai rânduit povăţuitori ai oştirilor şi-i înarmează cu vitejia, cu care ai înarmat pe alesul tău luptător Ştefan Voevod, a cărui pildă fă să rămână vecinic povăţuitoare între noi, cari suntem râvnitori a înalţa sfânta ta cruce şi evanghelie şi a lupta pentru strălucirea ei".
Circulara se încheie cu o scurtă rugăciune pentru mai marii Bisericii Ortodoxe şi pentru Regele Carol I: „Părinte al luminilor, încălzeşte inimile şi luminează mintea căpeteniilor noastre bisericeşti, ca să povăţuiască biserica ta română după bună-voinţa ta; Unsului tău, pe care tu l-ai trimis nouă, Regelui nostru iubit, păstrează-i darurile cu cari l-ai împodobit şi-i lungeşte viaţa între noi spre binele şi fericirea neamului şi spre lauda şi preamărirea numelui tău, amin”.
Pomelnicul lui Ştefan cel Mare, al neamului şi al boierilor lui, care însoţeşte circulara cu rugăciuni se întinde pe două pagini.
Se încarcă comentariile...
