Ce s-a ales de „Foişorul de la vii“, conacul în care Brâncoveanu poposea la culesul strugurilor

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Conacul de vie de la Valea Mare. Foto: Institutul Naţional al Patrimoniului
Conacul de vie de la Valea Mare. Foto: Institutul Naţional al Patrimoniului

Nu multă lume a auzit de „Foişorul de la vii", din Ştefăneşti - Argeş, ale cărui ruine se mai văd şi astăzi pe terenurile în care Constantin Brâncoveanu deţinea pogoane întregi de vie. Locul în care domnitorul poposea în perioada culesului strugurilor, deşi  monument istoric, e prea puţin pus în valoare.

Dacă întâmplarea te poartă în Ştefăneşti, fosta comună de lângă Piteşti devenită oraş, undeva pe str. Coasta Câmpului, în dreptul dispensarului veterinar din satul Valea Mare Podgoria, ai şansa să admiri câteva mărturii ale unor vremuri demult apuse: ruinele „Foişorului de la vii" mai exact ale „Conacului de vie de la Valea Mare", aşa cum este cunoscut, un obiectiv unicat al epocii brâncoveneşti, pe care altfel n-ai prea multe şanse să-l ghiceşti în zonă.

„Venea în zona aceasta, Piteşti-Ştefăneşti, la culesul viilor”

Este locul în care Constantin Brâncoveanu, domnitorul care a asigurat timp de un sfert de secol (1688-1714) stabilitatea ţării, poposea, toamna, la culesul strugurilor, căci pogonele îi erau la îndemână pe traseul parcurs de la curtea domnească din Târgovişte, acolo unde era reşedinţa sa de vară, spre cea de la Bucureşti (reşedinţa de iarnă), pe drumul Potlogilor şi Mogoşoaiei.

    

"Piteştiul a fost reşedinţă voievodală temporară, căci zona aceasta a avut încă din Evul Mediu un rol important, fiind la intersecţia drumului dinspre Bucureşti, deci dinspre Muntenia, către Oltenia, dar şi către Transilvania. Constantin Brâncoveanu venea în zona aceasta, Piteşti-Ştefăneşti inclusiv la culesul viilor. Să nu uităm că tot în Ştefăneşti, dar un pic mai departe de conac, avem ruinele cramelor sale", precizează, pentru "Adevărul", prof. Cornel Popescu, directorul Muzeului Judeţean Argeş.

    

Condicile de venituri şi cheltuieli ale visteriei domneşti consemnează, pentru perioada 1695-1698, cheltuieli pentru casele domneşti de la viile din zona Piteştilor, despre care se arată că aveau pivniţe şi foişor.

"Conacul (n.red - de la Valea Mare) a rămas o vreme în proprietatea familiei Brâncoveanu, fiind administrat începând cu secolul al XIX-lea, de Aşezămintele Brâncoveneşti. La începutul secolului al XX-lea, în conac locuiau călugări. A fost apoi deţinut de proprietari privaţi până în anul 1947, când a fost naţionalizat", precizează Institutul Naţional al Patrimoniului, în descrierea monumentului.

Ce s-a ales de „Foişorul de la vii
Ce s-a ales de „Foişorul de la vii

Unul dintre zidurile ansamblului. Foto:Institutul Naţional al Patrimoniului

Din ceea ce cândva a reprezentat conacul propriu-zis, se mai păstrează azi doar pivniţele şi zidurile de la parter - căci acoperişul şi planşeul s-au ruinat demult. 

"Din clădire nu mai este mare lucu, din păcate. E vorba de finanţare, ca şi în cazul ruinelor cramelor lui Constantin Brâncoveanu, şi ele în paragină", mai spune, pentru "Adevărul", prof. Cornel Popescu.

E de ajuns însă să priveşti ce a mai rămas din ziduri, ca să-ţi imaginezi conacul de odinioară. Printre ruine, ghidat de ferestrele largi ale "foişorului", ghiceşti ce-a fost cândva aici: un salon luminos şi generos ca spaţiu, plus alte încăperi adiacente, probabil dormitoare. 

"Construcţia are plan dreptunghiular, cu dimensiunile la nivelul pivniţei de cca. 21 m x 9 m. Accesul în pivniţă se realiza pe latura scurtă, printr-un gârlici, astăzi prăbuşit. Pivniţa este acoperită cu o unică boltă cilindrică, realizată din cărămidă, întărită prin cinci arce dublouri masive, ce coboară până aproape de nivelul de călcare. Zidăria este mixtă: piatră şi cărămidă, în asize. 

Nivelul principal, al locuirii, este alcătuit dintr-o încăpere de mari dimensiuni, cu ferestre mari pe trei laturi, care se suprapune peste patru din cele şase travei ale pivniţei. Aceasta este secondată de două încăperi de dimensiuni mai mici, posibil destinate odihnei. Accesul principal se realiza pe latura lungă, printr-un foişor, astăzi dispărut. Un al doilea acces se realiza pe latura scurtă, de nord, peste gârliciul pivniţei" se mai arată pe pagina Institutului Naţional al Patrimoniului, în descrierea monumentului.

Ce s-a ales de „Foişorul de la vii
Ce s-a ales de „Foişorul de la vii

Conacul de vie de la Valea Mare. Foto: Institutul Naţional al Patrimoniului

Uitaţi-vă la greci, turci, orice pietricică şi orice colţ sunt valorificate”

Nicio urmă a decoraţiilor n-a mai supravieţuit. Ruinele conacului şi cele ale zidului de incintă, deteriorat la rându-i de anii ce-au trecut peste el, sunt tot ce-a mai rămas azi din ansamblul  brâncovenesc de la Valea Mare, iar riscul ca peste veacuri să nu se mai păstreze nici măcar aceste ruine e calculabil fără o implicare care ar trebui să înceapă de la administraţia locală. 

 Zidul de incintă al ansamblului. Foto: Institutul Naţional al Patrimoniului

Ce s-a ales de „Foişorul de la vii
Ce s-a ales de „Foişorul de la vii

"Da, ar putea deveni un obiectiv turistic. Uitaţi-vă la greci, turci, orice pietricică şi orice colţ sunt valorificate... Depinde de identificarea unei surse de finanţare. Apoi, fiind monument istoric trebuie să ai avizul Ministerului Culturii, trebuie să ai un  studiu de fezabilitate şi un proiect tehnic şi se poate pune în valoare, la fel şi cu ruinele cramelor (din lipsa fondurilor, şi ele în paragină) unde nu există decât decât o tăbliţă pusă de Muzeul Judeţean şi Direcţia Judeţeană de Cultură, prin 2010, care specifică faptul că este vorba de un monument istoric de categoria A, altfel cred că n-ar fi ştiut nimeni ce e acolo", mai spune Cornel Popescu. 

Vă recomandăm să citiţi şi: 

Când sicriul este mai lung decât groapa. Înmormântarea unui arhiereu, relatată epic de ÎPS Calinic Argeşeanul

Cum vor fi promovate naţional şi internaţional Transfăgărăşanul, Cetatea Poenari, Barajul Vidraru şi alte obiective spectaculoase din Argeş

Piteşti



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite