Tradiţii în Săptămâna Neagră. Când e Paştele Blajinilor sau al Rohmanilor, o sărbătoare cu origini păgâne

De Paşrile Blajinilor este obiceiul de a se da diverse bucate de pomană FOTO Agora.md

După Săptămâna Luminată urmează Săptămâna Neagră, în prima zi sărbătorindu-se Paştele Blajinilor, cunoscut şi sub denumirea de Lunea Morţilor sau Paştele Rohmanilor.

La fel ca în Săptămâna Patimilor şi în Săptămâna Luminată, cea de după Paşti, fiecare zi este sărbătorită, existând tradiţii şi obiceiuri despre tot ce se luminează, înfloreşte şi înnoieşte. Apoi, vine ceea ce se numeşte Săptămâna Neagră şi de ea legându-se destule superstiţii ivite din vremuri străvechi, unele păstrându-se şi fiind respectate, altele rămânând doar mituri, pentru a fi povestite. 

În săptămâna de după Paşti, nu cu mult timp în urmă, era statornicită ideea că nu trebuie să se muncească la câmp sau prin gospodării, spunându-se că cei care o fac vor orbi. Era permisă doar punerea păsărilor de curte la clocit, considerându-se că aşa vor ieşi cu bine şi sănătoşi puii. 

Lunea Paştelui era numită Ziua Vălăritului sau Ziua Udatului, obişnuindu-se ca flăcăii să ude cu apă pe fetele mari, iar băieţandrii pe fetiţe. Flăcăii erau organizaţi în cete, având ca şef un vătaf. Umblau prin sat cu lăutari după ei, oprindu-se mai ales la casele fetelor mari, aici făcând urări adecvate momentului. 

„Ziua a treia a Paştelui era numită Marţea Albă, Marţea Dracului sau Mătcălăul, aceasta deschizând o serie de trei, şapte ori nouă zile de marţi, numită şi Oloagele. În special, aceste zile de marţi erau ţinute pentru ca semănăturile să fie apărate de grindină şi ger, ziua de marţi amintind de zeul Mars al romanilor, zeu care, înainte de a deveni al războiului, deschidea anotimpul primăverii în luna lui martie. Despre prima marţi din această serie, bătrânii spun că ar fi ruptă din Înviere, tradiţia cerând să se dea de pomană“, se arată într-un studiu publicat de Centrul pentru Cultură Carmen Saeculare Neamţ.

Tradiţia populară spune că în Săptămâna Neagră, în prima zi este Paştele Blajinilor, care mai are şi alte denumiri: Lunea Morţilor, Paştele Morţilor, Paştele Mic, Paştele Rohmanilor sau Mătcălăul, legat de toate acestea apărând obiceiuri, tradiţii şi superstiţii. 

Blajinii ar trăi pe Tărâmul Celălalt, în Ostroavele Albe ale Apei Sâmbetei

Paştile Blajinilor din prima zi de după Duminica Tomii este la mare preţ în Republica Moldova, când aproape toată suflarea comunităţilor merge la cimitir, la căpătâiul rudelor şi prietenilor, având loc şi sfinţirea mormintelor. Tradiţia creştină populară susţine că blajinii sunt de fapt sufletele celor morţi şi că în ziua când se ţine sărbătoarea sufletele lor sunt slobode şi se întorc acasă, spre a se ospăta din hrana ofrandă.

De Paştile Blajinilor se mai crede că sufletele morţilor sunt libere şi de aceea, în această zi, se gătesc multe bucate care se împart vecinilor. Se mai spune că blajinii sunt fiinţe mitice, vieţuiesc pe alt tărâm, că ar fi printre primii oameni de pe pământ, că sunt incapabili să facă rău, întrucât trăiesc doar în post şi rugăciune. Ar fi entităţi despre care se povesteşte că trăiesc pe Tărâmul Celălalt, în Ostroavele Albe ale Apei Sâmbetei, râul mitic aflat la horarul dintre cele două lumi. 

Li se mai spune Rogmani în Moldova, Ragmani în Maramureş, Rohmani în Bucovina sau Rugmani în Năsăud, de unde şi Paştele Rohmanilor. Există credinţa că ar fi descendenţi ai oamenilor primordiali, cei prezenţi la facerea lumii şi că, încă de pe atunci, susţin stîlpii Pământului, iar lipsa acestora ar arunca lumea în haos. 

Singurul moment din an când oamenii pot comunica cu blajinii este cel pascal. Atunci tinerele fete neajunse la pubertate şi femeile aruncă coji de ouă roşii pe apele curgătoare, pentru ca o săptămână mai târziu, în prima zi de după Duminica Tomii, aceste fiinţe enigmatice să primească vestea Învierii Mântuitorului. 

În unele zone ale ţării, sărbătorii i se mai spune Mătcălăul, acesta fiind „patronul“ fetelor care, în această zi, se prind „mătcuţe“, adică surate, surori de cruce. Paştile Blajinilor este o sărbătoare religioasă specifică doar Europei de Sud-Est, unii considerând-o creştină, iar alţii, cu rădăcini păgâne.

Vă recomandăm să mai citiţi:

Uluitoarea şi originala surpriză a unui primar. De Paşte, o caricatură în cutiile poştale

Primul român premiat la Cannes. „Ţăranii din sală au fugit crezând că maşinile au intrat acolo şi-i vor călca“