PORTRET Vasile Mureşan a dedicat sportului 40 de ani din viaţă

Profesorul care a format campioni naţionali la canotaj a ghidat elevii spre performanţă inclusiv în sportul minţii.

Cele mai mari satisfacţii i-au fost oferite de generaţiile de copii pe care le-a format şi care, la finalul carierei de profesor, i-au mulţumit că le-a fost alături. Crescut în inima muntelui, la Sinaia, Vasile Mureşan spune că dintotdeauna a fost atras de orice tip de sport, de la schi la fotbal, dar că nu şi-a imaginat că-şi va dedica întreaga viaţă domeniului. „Eu mă pregăteam să merg la Electrotehnică. Eram pasionat de fizică. Viaţa mi s-a schimbat în liceu. Dirigintele meu era profesor de sport, Nelu Matei. Şapte ani, zi de zi, am fost alături de el, la antrenamente, pe munte. M-a făcut să-mi schimb opţiunea“, povesteşte Vasile Mureşan.

A ajutat-o să învingă obezitatea

A ajuns la catedră printr-un joc al sorţii. Nu regretă că a renunţat la sportul de performanţă pentru a-i forma pe alţii, mai ales că printre cei pe care i-a antrenat se numără şi fraţii Ion şi Dumitru Pădurariu, campioni naţionali la schif (n. r. - ambarcaţie de canotaj). „Până am terminat facultatea am făcut sport de performanţă. În liceu am făcut schi, bob, iar la facultate canotaj. După aceea m-am titularizat la Liceul «Garabet Ibrăileanu» din Iaşi, unde nu erau condiţii. M-am rupt de lume, de schi şi de canotaj“, îşi aminteşte profesorul. Spune că elevii l-au ajutat să depăşească orice obstacol. Îşi aminteşte şi acum de prima zi de şcoală ca profesor la „Garabet Ibrăileanu“, care era liceu de fete. Prima oră a fost la clasa a XII-a. Toate fetele din clasă se aşejaseră în primele bănci, interesate mai mult de viaţa profesorului de 23 de ani decât de sport.

Cea mai mare satisfacţie a apărut tot în primul an la catedră. „Am avut o elevă supraponderală, fiica unui mare antrenor. Nu vroia să facă sport şi şi-a scos scutire. O vedeam că suferă şi am încercat s-o ajut să-şi schimbe viaţa. Iniţial a refuzat, după care mi-a mărturisit că vrea să dea la Sport. Nu mi-a venit să cred, dar am antrenat-o zi de zi şi la final a intrat la Institutul de Educaţie Fizică şi Sport“, îşi aminteşte emoţionat profesorul. 

După trei ani la Iaşi, a ajuns la Clubul Ceahlăul din Piatra Neamţ. „În 1973 m-am «măritat» la Piatra Neamţ. Aici am redescoperit canotajul. După alţi trei ani am intrat la catedra de sport de la Şcoala Cut, iar acum, după 41 de ani de carieră, m-am pensionat. Viaţa la catedră a însemnat totul, iar acum nu ştiu ce am să fac. Sper că vor apărea mereu probleme de rezolvat, care să mă ţină ocupat“, spune el.

Antrenor la sportul minţii

Profesorul de sport a fost pe rând şi secretar, casier, fochist, ba a cărat chiar şi lemne pentru a face focul în şcoală şi de fiecare experienţă îşi aminteşte cu plăcere. „Mulţumirile copiilor şi elevii care au făcut performanţă sunt satisfacţiile la catedră. Copilul nu are nevoie de modele“, spune sportivul. La şcoală nu a avut sală de sport, aşa că, pe timpul iernii sau în zilele ploioase, a iniţiat şahul ca sport în clasă. Sportul minţii a prins neaşteptat de bine la elevi, iar participarea la faza naţională a Olimpiadei de Şah i-a demonstrat că poate să obţină performanţe indiferent de condiţii.La sport nu va renunţa niciodată. „Copiii şi colegii care au plâns alături de mine în ultima zi de şcoală mi-au demonstrat că nu am făcut umbră de pomană pe acest pământ“, spune nemţeanul.

întrebări şi răspunsuri
Aţi regretat vreodată drumul ales?
Singurul regret este că a fost prea scurtă viaţa de student. Însă nu cred că aş fi putut avea ceva mai frumos în această viaţă decât anii petrecuţi alături de copii şi colegi. Am avut norocul să predau într-o şcoală cu un colectiv foarte unit. 
Cum erau orele de sport înainte de anii ’90 şi cum au fost cele de după Revoluţie?
Înainte erau multe activităţi, erau trei ore de educaţie fizică şi reuşeam să facem multe antrenamente. Participam la tot felul de concursuri şi copiii păreau interesaţi. Acum calculatorul a devenit o problemă.

ce-i place
Muntele este marea pasiune a profesorului de sport. „Îmi place să călătoresc, să vizitez, să descopăr locuri noi de fiecare dată. Îmi place să mă întâlnesc cu prietenii, sunt indispensabili“, spune Mureşan.

ce nu-i place
Vasile Mureşan nu suportă măslinele şi ciupercile. „Cei care mă cunosc ştiu deja şi nu mă servesc niciodată cu feluri de mâncare care conţin ciuperci sau măsline. Nu-mi mai plac oamenii ipocriţi şi duali“, recunoaşte profesorul.

profil
născut. 20 iunie 1947, Braşov.
studii. Institutul de Educaţie Fizică şi Sport Bucureşti.
familie. Este căsătorit, are o fiică şi o nepoţică.