De ce mănâncă iarbă câinii şi pisicile. Legenda care explică acest comportament ciudat al animalelor

FOTO: Pixabay

O legendă publicată în urmă mai bine de o sută de ani în revista de literatură şi folclor „Şezătoarea”, oferă o explicaţie apropiată de cea ştiinţifică în privinţa comportamentului celor două specii de animale domestice.

Una din cele mai longevive publicaţii de folclor, „Şezătoarea - revistă  pentru literatură şi tradiţiuni populare” (27 de ani de aparţie neîntreruptă) prezintă în numărul 7 din anul 1895 o legendă populară ce explică comportamentul ciudat al câinilor, pisicilor şi al şerpilor. 

„De ce mănîncă cînele şi mîţa iarbă, şi de ce esă şarpele în drum” este titlul articolului semnat de învăţătorul M. Lupescu, un neobosit culegător de folclor din Broşteni (Suceava), în care este prezentată credinţa sătenilor din nordul Moldovei despre acest subiect.    

Povestea începe încă din peroada Genezei, după ce Dumnezeu făcuse lumea şi vieţuitoarele pământului.

„Pe atunci dobitoacele vorbeau ca şi omul”, se arată în deschiderea legendei, un detaliu important pentru cursul poveştii.   

La un moment dat, câinele s-ar fi îmbolăvit, şi, din cauza durerii puternice de cap a pornit peste dealuri şi câmpii. 

Şarpele i-a dat leacul câinelui  

„Cum umbla el bezmetic, blec şi coada în  jos, supărat ca vai de el, ca omul cîndu-i bolnav, întîlneşte, pe-o coastă, un şerpe care şedea colac şi se sorea (stătea la soare, n.n.)”. 

Se spune că cele două vieţuitoare s-au plâns una alteia despre necazurile lor de sănătate, iar şarpele i-a oferit câinelui leacul pentru durerea de cap:

„ - De ce umbli, frate, alergînd dealurile şi cîmpii?

- Nu mai pot, frăţioare dragă, şi nu mai ştiu ce să fac de bolnav ce sînt. De vr’o cîteva zile zac de durere de cap, aşa de rău, în cît nu-mi văd lumea înaintea ochilor.

- Şi eu zac de-aceeaşi boală, şi nu găsesc pe nimene care să-mi spue vre-un leac. Pentru voi eu ştiu că iarba cu foaia lată e cea mai bună doftorie de cap şi, de vrei să mă asculţi, cearcă şi vei vedea”

Legenda spune că după ce l-a ascultat pe şarpe, câinele a mâncat câteva fire de iarbă, dintr-o tufă din apropiere, şi imediat i s-a luminat înaintea ochilor, scăpând de durere. Numai că, în acel moment, diavolul „care îndeamnă totdeauna pe om de a răsplăti binele cu rău”, l-a îndemnat pe câine să-i ofere  şi el şarpelui un sfat pentru durerea de cap.

 „<Tu, măi frate - zise cînele către şerpe - cînd te-a durea capul, să eşi la drum, să-l treci în curmeziş, şi durere de cap n’ai să mai ai nici o dată; astă doftorie eu o ştiu din bătrîni, pentru neamul vostru>. Şerpele făcu după sfatul cînelui; dar trecînd un drumuleţ tocmai atunci, zdrobi c’un ciomag capul şerpelui, şi astfel durerea de cap îi dispăru pentru vecie” 

Concluzia povestitorului este că de atunci câinele mănâncă fire de iarbă ca să-i treacă durerea de cap, iar şarpele scapă de această neplăcere dacă reuşeşte să treacă un drum de-a curmezişul: 

„Şi de-atunci din vremile vechi, pe cînd dobitoacele vorbeau şi oamenii nu se mîncau ca cînii între ei, cum e astăzi, a rămas poveste şi ştire, că pe cîne, dacă-l doare capul, să mînînce iarbă, iar şerpele să treacă în curmeziş un drum; de scapă teafăr, durere de cap nu mai are”  

Mai mult, învăţătorul M. Lupescu spune că din acele vremuri străvechi şi  pisica a împrumutat ciudatul obiecei al câinelui: 

„Şi fiindcă pe atunci mîţa, rudă de aproape cu cînele, trăiau bine între ei, cînd o doare capul, a împrumutat de la cîne obiceiul de-a mînca iarba şi cătuşnica (numită în popor şi „iarba mâţei“ o plantă ale cărei frunze le mănâncă pisicile, n.red.)”

Explicaţiile cercetătorilor

Conform studiilor ştiinţifice, cercetătorii consideră că mulţi câini caută să mănânce iarbă atunci când simt că au probleme cu stomacul. 

„Firele de iarbă le gâdilă gâtul şi stomacul şi îi fac să vomite”, conform click.ro.

În ceea ce priveşte obiceiul pisicilor de a consuma fire de iarbă cea mai plauzibilă explicaţie este aceea că felinele obţin o cantitate mică dintr-o substanţă chimică pe care nu o pot procura din hrana obişnuită şi care este esenţiala pentru sănătatea lor. 

„Substanţa în cauză este o vitamină - acidul folic - care joacă un rol important în producerea de hemoglobină. În cazul în care pisicile au un deficit de acid folic, procesul de creştere le este afectat şi riscă să devină anemice”, după cum arată un articol din zooland.ro.