PORTRET Orădeanca Ida Pázmán face afaceri cu podoabe din mărgele

Orădeanca este budistă şi în acelaşi timp ajută la păstrarea unor tradiţii vechi. Are un câine campion, pe care îl antrenează de patru ani. Pázmán Ida face cea mai bună afacere, trăieşte din pasiunea sa pentru ţesături şi podoabe tradiţionale.

Profil

Născută: 26 iunie 1968, Marghita
Studii: Liceul Ady Endre, Şcoala de Arte Francisc Hubic Oradea
Familie: Căsătorită

 „Mai bine decât atât nu se poate: să faci ceea ce-ţi place şi să trăieşti din asta. E cea mai mare afacere”, a spus artista. Orădeanca se trage dintr-o familie de ţesătoare, dar s-a apucat destul de târziu de ţesut, după ce o prietenă a dus-o la cursurile organizate la Şcoala de Arte Francisc Hubic.

Succes în Franţa

„În 1995 am văzut un război de ţesut şi am ştiut că asta e ceea ce vreau să fac toată viaţa”, a spus Ida. Aceasta ţese la un război care datează din 1886, moştenit de la stră-stră-bunica sa, din localitatea bihoreană Sălăcea. Ca dovadă, de mai bine de 15 ani, ţese încontinuu. „La un moment dat, când eram obosită de ţesut, am învăţat să fac podoabe din mărgele”, a spus Ida. Aceasta foloseşte modele tradiţionale din Bihor, primite de la cântăreaţa de muzică populară Florica Zaha, care au mare căutare în rândul artiştilor populari. Orădeanca este foarte mândră de un peretar realizat din bumbac, după un model foarte dificil.

Până acum, Ida a expus la numeroase târguri din ţară, dar şi în Franţa. „ În 2009 am participat la un târg internaţional la Bayonne, în Franţa. Au fost înnebuniţi după şalurile mele. Dacă aveam o sută, le-ar fi cumpărat pe toate”, şi-a amintit Ida. Aceasta va merge din nou în Franţa, în acest an. Ida este printre puţinii artişti cu atestat de meşter popular în ţesut manual tradiţional. De cinci ani încearcă să pună bazele unei şcoli de meşteşuguri la Oradea.

O nouă pasiune

„Am deja foarte multe persoane care vor să participe la cursuri.Vom începe cu mărgelele şi apoi cu ţesutul”, a spus Ida. Potrivit acesteia, cel mai greu lucru în acest meşteşug este urzitul. „Pe vremuri, o singură femeie din sat ştia să urzească şi ea făcea acest lucru pentru toate ţesătoarele”, a explicat orădeanca. Dincolo de dragostea pentru obiceiurile tradiţionale, Ida mai are o mare pasiune. „Am un câine, Tashi, ciobănesc alb elveţian, care a luat locul patru la campionatul mondial de Agility, desfăşurat anul trecut la Gyula, în Ungaria”, a spus Ida.  Agility este un sport prin care omul şi câinele lucrează ca o echipă, coordonându-şi mişcările astfel încât câinele să poată depăşi, contra cronometru, obstacolele de pe o pistă.

Întrebări şi răspunsuri

Care este expoziţia de care  vă amintiţi cu cea mai mare plăcere?
În noiembrie 2010 am participat la o expoziţie la Galeria Proenerg, unde au venit peste 750 de copii, care au învăţat ce înseamnă ţesutul şi împânzitul. E minunat să vezi că tradiţiile ajung la noua generaţie.

De unde pasiunea pentru Agility?
În urmă cu patru ani, mi-am dus căţelul la dresaj. Acolo, la clubul sportiv Agility, am descoperit acest sport, destul de necunoscut în România.

Ce-i place

„Ador excursiile, în special la munte. Şi marea îmi place enorm. Am locuit doi ani pe malul Mării Negre”, a spus Ida.  

Ce nu-i place

„Nu-mi place când cineva vrea să facă ceva şi, imediat, apar zece obstacole în calea sa. Nu suport birocraţia”, a spus Ida, dând exemplu faptul că de cinci ani încearcă să deschidă o şcoală de meşteşuguri.