Paradisul turistic cu peisaje sălbatice, trasee de biciclete şi locuri pentru rafting. I se mai spune în Bihor şi „Mica Elveţie“
0
Prinsă între două râuri, Crişul Repede la nord şi Crişul Negru la sud, şi desfăşurată între depresiunile Vad-Borod şi cea a Beiuşului, Munţii Pădurea Craiului sunt ca o insulă ruptă din trupul Apusenilor
I se mai spune şi „Mica Elveţie“, dar nu pentru că ar avea vârfuri semeţe, căci cel mai înalt e Hodrâncuşa cu 1.027 de metri, ci pentru că printre culmile domoale stau pitite chei ameţitoare dar şi cele mai numeroase peşteri şi avene din România, peste 340 ca număr. Sunt de o frumuseţe rară, iar una dintre ele e faimoasă în întreaga lume căci, după cum spun cercetătorii americani, ascunde unele dintre cele mai vechi urme de paşi ale omenirii, adulţi şi copii, care au trăit aici în urmă cu aproximativ 36.500 de ani.
Distracţie, indiferent de anotimp
Zona se află într-o arie protejată şi are cel mai mare număr de operatori turistici şi organizatori de activităţi de aventură din judeţul Bihor, deci e o destinaţie turistică perfectă atât pentru împătimiţii de adrenalină cât şi pentru iubitorii de munte, de plimbări pe bicicletă sau cei care vor să se odihnească la aer curat.
„Rafting, Via Ferrata, peşteri unicat, trasee pe bicicletă, biserici de lemn, tradiţii, avem de toate. Este zona care poate oferi activităţi diverse zilnice pe o perioadă de 7 zile: aventură, cultură, gastronomice şi relaxare“, explică Gabriel Bonaciu, manager în activităţi turistice al unei firme de agrement în zonă.
Expediţii în peşteri
Ştiaţi că în Munţii Pădurea Craiului se află prima reţea de peşteri speoturistice din ţară? A fost realizată de Centrul pentru Arii Protejate şi Dezvoltare Durabilă (CAPDD) Bihor şi cuprinde zece peşteri care pot fi vizitate nu doar de speologi, ci şi de turiştii dornici să facă o călătorie spre centrul pământului, cu condiţia să fie echipaţi corespunzător. Între acestea se numără Peştera Vântului, cea mai lungă din ţară, Gălăşeni cu cea mai mare colonie de lilieci din România, Peştera Bătrânului, Oşoi, Moanei.
Printre cele dificile sunt Peştera Craiului, Peştera Ciur Ponor şi Peştera Vântului, cea din urmă fiind cea mai lungă peşteră din România, de peste 50 de kilometri. Peştera se poate vizita doar cu programare, ghid de spoturism şi echipament de speoturism compus din cască cu sursă de lumină, combinezon şi cizme de cauciuc. Este un traseu speoturistic amenajat pe o distanţă de aproape un kilometru. Vizita durează între 2 şi 3 ore, ocazie cu care se trece prin zona activă spre zona uscată a peşterii printr-o galerie bogată în formaţiuni carstice. În unele locuri, traversările se fac cu ajutorul unor lanţuri, iar ascensiunile se fac pe scări metalice sigure. Printre atracţiile principale se numără Torpila, meandrele, cristalele de aragonit, stalactite şi stalagmite. Cost vizitare între 80 şi 200 de lei/persoană.
O altă peşteră este Ungurul Mare, cunoscută în literatura de specialitate şi ca Peştera Bolhac sau Ungurului, formată în calcare depuse acum 240 milioane de ani într-o mare care acoperea o bună parte a Munţilor Pădurea Craiului de astăzi. În urma cercetărilor arheologice s-a constat faptul că aici – în zona portalului peşterii ‒ a existat o mică comunitate humanoidă, fiind descoperite urme de colibe, vetre de foc sau vetre în aer liber, cu alte cuvinte rămăşiţele unui mic sat.
Interesant şi unic în Peştera Unguru Mare este prezenţa unui depozit alb-galbui care acoperă albia pârâului subteran şi care este un mineral nou denumit crisit, dupa numele latin al râului Crişul Repede. Vizita durează aproximativ 45 de minute, preţ 12 lei adult, 6 lei/copil.
Paşi în trecut
Specială este şi peştera Ciur-Izbuc din satul bihorean Roşia unde s-au descoperit 51 de urme de paşi din urmă cu aproximativ 36.500 de ani, „cele mai vechi urme de paşi ale omului modern descoperite până acum în Europa“, după cum a concluzionat şi paleontologul american David Webb, de la Universitatea Kutztown, Pennsylvania, într-un articol publicat în „American Journal of Physical Anthropolgy“ („Jurnalul american de antropologie fizică“).
Tot în apropiere de Roşia se află Peştera Farcu cu faimoasele sale cristale de calcit, unul dintre cele două peşteri din lume amenajate special pentru ca vizitatorii să poată admira cristalele albe, strălucitoare, de calcit. Peştera a fost descoperită accidental în anul 1987 de un grup de mineri care lucrau într-o galerie a minei de bauxită Farcu, peştera neavând deschidere directă spre exterior. Turul ei se face cu ghid, intrarea în peşteră fiind realizată printr-o galerie a vechii mine, iar pe drum, turiştii pot vizita şi muzeul minier unde pot vedea ustensilele folosite de mineri şi chiar un trenuleţ cu bauxită.
Drumeţii adevărate
În toată zona, turiştii au la dispoziţie trasee de drumeţie bine marcate prin chei şi defilee, precum Defileul Crişului Repede, Cheile Lazurilor, Valea Boiului, dar şi traseele de culme care merg pe platourile carstice.
Drumeţiile montane, aşa zisul „trekking“, se pot efectua pe tot parcursul anului în zonă, indiferent de anotimp, iar traseele sunt sigure din toate punctele de vedere. La aceste ture pot participa toţi iubitorii muntelui, indiferent de vârstă, căci sunt croite pe grade de dificultate. Pe parcursul traseului, ghizii vă vor prezenta flora, fauna, şi particularităţile climatice şi geologice ale zonelor traversate dar şi principiile de bază necesare la orientarea pe munte, ca la următoarea drumeţie, în caz că o faceţi de unul singur, să nu vă pierdeţi.
Drumeţiile se pot organiza pe durata unei zile sau se pot extinde la un weekend sau chiar la mai multe zile (în funcţie de locaţia şi de traseul ales). Trasee de drumeţie ‒ 50 de lei de persoană cu ghid şi echipament ‒ beţe de trekking, rucsaci şi pelerine de ploaie.
Exemple de astfel de trasee ar fi: Cabana „Peştera Vadu Crişului“ – Valea Mişidului – Peştera Moanei – cu o lungime de 12 km, timp de mers 8 ore dus întors, cu o diferenţă de nivel 292 de metri sau Şuncuiuş – Peştera Bătrânului, de 8 kilometri, timp de mers 4 ore pe ruta Şuncuiuş – Izbucul Izbândiş – Platoul carstic „Imaşul Bătrânului“ – Peştera Bătrânului.
Distracţie pe două roţi
De la peştera Meziad la coada lacului Leşu, din Bratca, prin satul Valea Crişului, până la Piatra Craiului şi, mai departe, până la mănăstire, pe cheile Videi sau pe valea Brătcuţei, prin platoul carstic Zece Hotare sau pe pantele abrupte din zona Roşia, sunt doar o parte din rutele pe care Pădurea Craiului le are de oferit celor care iubesc sportul cu pedale. Trasee marcate, hărţi, descrieri ale traseelor, informaţii GPS, centre de închiriat biciclete, toate sunt motive pentru care nu poţi refuza ideea de a „da o tură“.
Familiile au posibilitatea să viziteze gospodării tradiţionale, pentru a cunoaşte viaţa din mediul rural şi a trece pe la meşterii populari care mai trăiesc în zonă şi sunt bucuroşi să îşi împărtăşească din experienţa lor şi tradiţia meşteşugurilor.
„În zonă sunt biserici de lemn vechi de sute de ani în care se păstrează amprenta meşterilor populari atât în ceea ce priveşte tehnicile de construcţie, dar şi pictura naivă din interior. Biserici de piatră ortodoxe, catolice şi reformate cu arhitectură specifică-bizantină, gotică şi barocă“, spune Bonaciu.
Biserica din Remetea, de pildă, monument istoric, se apropie de o vârstă milenară. Frescele descoperite sub straturile de var şi legendele legate de ea vorbesc despre un lăcaş care, la origini, a fost bizantin, apoi catolic, a servit pentru o scurtă perioadă de timp ca loc de închinare pentru cuceritorii otomani, devenind în cele din urmă biserică reformată.
În total, turiştii care vin într-o vacanţă în zonă pot vizita în jur de 10 biserici de lemn unde, cu programare, preoţii parohi ghidează grupurile. Şi nu numai, căci din acest an, aproape în fiecare lună, la biserica de lemn din Valea Crişului, comuna Bratca se organizează brunch-uri „tradiţionale“. Localnicii pun pe masă mâncare specifică bucătăriei locale, prepară mâncăruri din produse de sezon cultivate în ogrăzile proprii şi din animale crescute la curte.
Turiştii sunt plimbaţi cu căruţele pe culmile dealurilor din apropiere, alţii pedalează. La Păstrăvăria Măgeşti situată în satul Gălăşeni turiştii pot merge să mănânce păstrăv proaspăt cu mămăligă şi să se relaxeze în natură pe marginea unui lac sau să viziteze fie o peşteră, cea de la Gălăşeni sau biserica de lemn din satul Josani. O astfel de excursie costă între 90 şi 150 de roni/persoană.
Adrenalină în aer şi pe apă
Cei care doresc să admire peisajul spectaculos în timp ce îşi ia doza de adrenalină, pot încerca un zbor cu parapanta tandem, o parapantă cu două locuri, pilotul şi pasagerul având fiecare propriul sistem de asigurare.
Decolarea se face doar printr-o uşoară alergare, urmărind instrucţiunile pilotului, iar în timpul zborului, pasagerul stă comod, cu mâinile libere, putând să fotografieze sau să filmeze. Cei care preferă apa, au la dispoziţie caiac sau rafting prin defileul Crişului Repede. Dintre toate locurile unde puteţi face rafting în România, acesta este cel mai potrivit pentru începători, întrucât albia este largă iar dificultatea traseului, scăzută, fiind accesibil chiar şi familiilor cu copii sau celor mai puţin iniţiaţi în practicarea sporturilor nautice.
Firme specializate şi monitori bine pregătiţi se ocupă de siguranţa celor care îndrăznesc să se avânte în această aventură şi asigură echipamentul necesar. O călătorie standard pe apele Crişului Repede durează aproximativ 4 ore şi include o vizită la una din peşterile aflate în imediata vecinătate a cursului de apă; Unguru Mare sau Vadu Crişului, plus o oprire la cascada de la Vadu Cişului, costul fiind între 110 şi 120 de roni/persoană.
Via ferrata pentru toţi
În Munţii Pădurea Craiului sunt amenajate 5 trasee de Via Ferrata, care pot fi parcurse oricare în schimbul unui tarif de 90 de lei pentru o persoană. Trei dintre acestea sunt în Şuncuiuş: Valea Hodoabei ‒ recomandat pentru iniţiere, Casio Montana ‒ un traseu inaugurat anul trecut recomandat celor cu pregătire medie şi Casio Montanta Piticot ‒ special amenajat pentru copiii care vor să se iniţieze în această activitate.
Alte două trasee sunt la Vadu Crişului: Peretele Zânelor recomandat celor cu o pregătire fizică medie şi Casa Zmeului ‒ recomandată celor cu experienţă.
Via ferrata este un traseu montan ce oferă turiştilor privelişti spectaculoase. Traseele sunt prevăzute cu cabluri, cu scări şi poduri metalice, prinse direct în stânca. Oricât ar părea însă de simplu, un astfel de traseu nu trebuie sa vă lase impresia că nu ar fi deloc periculos, astfel că e nevoie de atenţie maxima în parcurgerea sa. De regula traseele de via ferrata vor fi parte a unor trasee de drumeţii si nu sunt foarte lungi, dar sentimentul de aventură şi serenitate a naturii ce vă va copleşi toate simţurile va fi pur şi simplu incomparabil. Accesul pe aceste trasee este permis doar cu echipament de via ferrata compus din ham, lonjă şi cască de protecţie, iar începătorilor le este recomandat să meargă cu un ghid.
Acces uşor
Pentru cei care vor să viziteze zona, accesul se poate face cu toate mijloacele de transport. Sunt drumuri naţionale, drumuri judeţene şi drumuri comunale în stare bună, o salbă de staţii de tren în tot Defileul Crişului Repede, aproape de zonele de cazare, activităţi şi atracţiile naturale. Există chiar şi un operator de transport feroviar care are suporturi de bicicletă montaţi în tren şi care permite călătoria civilizată a pasionaţilor de cicloturism.
E bine de ştiut că în Munţii Pădurea Craiului sunt peste 15 unităţi de cazare clasificate ca pensiuni, hosteluri, cabane, camping-uri şi zone de stat cu cortul. Unele au propriile pagini pe internet, altele sunt listate pe booking.com, cu fotografii, descrieri şi date de contact. Pensiunea Gradia, pensiunea Corimen, Casa Bucătarului, Hanul Brătcuţei, Roua Munţilor, Mihaiu Sasului sunt doar câteva din locurile de cazare din zonă, cu restaurant propriu şi locuri de joacă pentru copii.
Notă aparte face Campingul „La rulote“ din satul de vacanţă Şuncuiuş, pe malul râului Crişul Repede. Rulotele au câte patru locuri, iar unele dintre ele sunt dotate cu toalete şi chiuvetă cu apă curentă. La comun, turiştii au duşuri, dar şi o bucătărie complet utilată.
Şi nu e tot. Căci în pitorescul cătun Runcuri, aflat deasupra comunei Roşia, sunt case tradiţionale, reamenajate astfel încât să poată oferi turiştilor cele mai confortabile condiţii de cazare. Case vechi de peste o sută de ani, chiar şi un coteţ, au în interior tot ce trebuie pentru a îi primi şi găzdui pe călătorii obosiţi de drum.
Casa Zmăului din Vadu Crişului
Localitatea Vadu Crişului, azi e comună dar în evul mediu, în 1405, regele maghiar Sigismund de Luxemburg l-a declarat oraş liber crăiesc, un privilegiu rar acordat în epocă şi de care Oradea, de pildă, nu a beneficiat. Aici se supraveghea şi vămuia negoţul cu sare, cu lemn, cu stofe din principatul autonom Transilvania spre Câmpia Panonică. Sarea venea din zona Dejului până la Huedin, unde se construiau plutele din brad, care apoi coborau pe Crişul Repede, spre zona de câmpie, dar nu înainte de a fi vămuite în Vad.
În amintirea unor vremuri demult apuse stă o fortăreaţă din piatră, celebrul turn de la Vama Sării sau Casa Zmăului, cum i se spune în zonă, ridicată pe o stâncă la ieşirea din defileul Crişului. A fost construită pe două niveluri, în secolul XIII, cu trei geamuri prin care se putea supraveghea întregul defileu, în apropiere unei grote, folosită ca loc de magazie. Cârligele unde ancorau plutele se pot şi acestea vedea, puţin mai jos.
Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Vadu Crişului (monument istoric)
Comuna Vadu Crişului e vestită şi pentru atelierele de ceramică albă care au dăinuit până în zilele noastre. Meşterii sunt bucuroşi de oaspeţi şi le arată oricui cum modelează vasele urmând cu stricteţe ritualul pe care l-au învăţat de la părinţi, dintr-un lut special, unic în ţară, care după ardere la maximum 1050 de grade Celsius, devine alb.
Peştera cu apă de legendă
(Foto: Dan Dragoş)
Peştera Vadu Crişului a fost descoperită, la începutul secolului trecut de Karl Handl, un cantonier de origine austriacă, responsabil de construirea căii ferate prin defileu. Cantonierul a zărit pe malul stâng al râului, paralel cu traseul trenului, o cascadă şi l-a convins pe proprietarul terenurilor, contele Zichy Ödön, să comande dinamitarea bazei versantului, şi aşa a descoperit peştera ce poartă numele satului. Doi ani mai târziu, celebrul geolog Czárán Gyula a explorat şi cartografiat peştera lungă de 2.700 de metri, descoperind în adâncurile ei chiar şi rămăşiţe ale faimosului urs de peşteră, „Ursus Spaeleus“.
Impresionat de frumuseţea locurilor de sub munte, Zichy a comandat amenajarea turistică a peşterii, care a şi fost deschisă vizitatorilor în 1905 iar ziarele vremii o descriau ca fiind cea mai frumoasă din Europa. Cum peştera e străbătută dintr-un capăt într-altul de un pârâiaş rece ca gheaţa, contele l-a botezat Styx, precum râul ce separă lumea celor vii de tărâmul umbrelor iar două dintre galerii şi-au primit numele Rai şi Iad. Legenda spune că cine bea din apa clară şi limpede a pârâului şi va spune numele persoanei iubite va fi iubit toată viaţa.
Se încarcă comentariile...
