FOTO Legenda Crişurilor-Trei tineri au fost transformaţi în stană de piatră de Vâlva Comorii, iar drumul pe care au umblat a fost invadat de ape curgătoare
0
Legenda spune cã demult, pe când oamenii şi uriaşii trãiau împreunã, jos, în câmpie, trãia un crai lacom dupã aur care a auzit cã în munţii dinspre rãsãrit ar fi o minã de aur foarte mare. Dar locul unde se afla aceasta nu-l ştia decât Criş-cel-Bãtrân şi cei trei fii ai sãi.
Craiul a pus soldaţii sã-i prindã, i-a închis şi i-a bãtut, doar, doar v-a afla de la ei unde este comoara. Bãtrânul a murit în chinuri, dar nu a divulgat secretul cel mare. Feciorii, înspãimântaţi, au hotãrât sã destãinuie locul şi sã scape cu viaţã, sã poatã rãzbuna moartea bãtrânului lor tatã.
Au pornit ei spre soare-rãsare, spre locul minei de aur, cu paşi nesiguri, însoţiţi de soldaţii de pazã. Dupã trei zile şi trei nopţi de mers istovitor, cei trei tineri nu s-au mai înţeles în privinţa drumului de urmat, fiecare arãtând altã cale.
Feciorul cel mare zicea cã trebuie ţinut drumul spre rãsãrit, ceilalţi doi drumul bun ar fi mai la miazãzi. Fiind iute din fire, fratele cel mare s-a supãrat pe ceilalţi doi şi a pornit val-vârtej încotro gândea el cã e bine, însoţit de o parte dintre soldaţii craiului.
Mijlociul, un flãcãu bãlan, şi mezinul, un bãieţandru oacheş, au apucat-o spre miazãzi. Dar dupã un timp, fratelui mai mic i s-a pãrut, totuşi că fratele cel mare a avut dreptate şi a luat-o şi el spre soare-rãsare. Au rãtãcit ei aşa, însoţiţi de soldaţii craiului, multe zile şi nopti în cãutarea bãii de aur.
În cele din urmã, feciorul care apucase spre miazãzi a dat în munţi peste comoarã. Dar în clipa în care vrut s-o arate soldaţilor, a ieşit din baie Vâlva Comorii l-a fermecãt, prefãcându-l în stanã de piatrã, iar pãmântul cãlcat de picioarele lui apã curgãtoare. La fel a fãcu şi cu ceilalţi doi fraţi ai sãi, ca aceştia sã nu poatã gãsi niciodatã comoara.
Nici soldaţii nu au avut o soartã mai bunã, Vâlva Comorii transformându-i în ape mici repezi curgãtoare.
Aceasta este povestea celor trei cãutãtori ai bãii de aur care au devenit Crişul Repede, cel iute din fire, Crisul Negru, cel oacheş, şi Crisul Alb, cel bãlan, şi a soldaţilor crãieşti care-i însoţeau, deveniţi, de asemenea, crişuri.
Ca orice legendã, şi aceasta are un sâmbure de adevãr. Crişurile, îndeosebi cel Alb, îsi au izvoarele în zona zăcămintelor de aur ale Apusenilor şi au o directie de curgere de la est la vest, Crişul Alb şi cel Negru confluând în Crişul Dublu, care apoi îşi uneşte apele cu cel Repede, formând Crişul Triplu sau Crişul Comun.
Se încarcă comentariile...
