Lucruri mai puţin cunoscute despre păsări. Care este cea mai mică înaripată din România şi cât cântăreşte
0
Fiecare specie are caracterisiticile şi tainele ei. În „Păsările României“, de Robert Ritter von Dombrowsky, se arată că „în urma variaţiei terenului, ornitologia României dovedeşte o însemnată bogăţie de specii“.
Potrivit Societăţii Ornitologice Române (SOR), cea mai mică pasare din România şi din Europa este auşelul cu cap galben (Regulus regulus). Lungimea corpului ajunge la 9-10 centimetri, iar masa corporală este de 4,5-7grame. „Părţile superioare sunt de culoare oliv-verzui, cu abdomenul galben pal. Masculul are o coroană de culoare galben-portocaliu intens, marginită cu dungi negre, în timp ce coroana femelei este portocalie cu negru“, se arată în descrierea făcută de SOR.
Măcăleandru, o pasăre de dimensiuni medii, care are o greutate corporală de aproximativ 18 grame, este uşor de recunoscut după faţa şi pieptul portocalii, cu linii de demarcaţie gri. „Acestea contrastează cu abdomenul alb şi cu părţile superioare de culoare oliv-maronii, ca şi aripile şi coada. Masculul şi femela seamănă foarte bine, dar juvenilii nu au pieptul roşu şi prezintă multe pete mici“, potrivit SOR.
O altă pasăre, dar de dimensiuni mai mari, cu o masă corporală de 63 de grame, este mătăsarul. Potrivit SOR, perechile monogame se formează în stoluri de iarnă. Partenerii îşi construiesc cuibul în formă de ceaşcă, din crenguţe şi muşhi. „Ritualul de curtare presupune salturi mici din partea partenerilor, unul spre altul, până când ciocurile li se ating şi fac schimb de mâncare înainte de a se îndepărta“, explică ornitologii.
O altă pasăre monogamă este mărăcinarul mare. Această specie iernează în Sahara sub-africană, iar vara este prezentă în toată Europa: „Masculii sunt primii care revin la locurile de cuibărit şi deseori revin la exact acelaşi loc. Perechile sunt monogame, iar legatura dintre parteneri poate dura toată viaţa“.
În volumul „Păsările României“, Robert Ritter von Dombrowsky a identificat numeroase denumiri româneşti pentru Passer domesticus domesticus- vrabia de casă. Astfel, acestei înaripate i se mai spune: „brebete, brăbete, brăbeţ, hrăbete, sporghite, cincion, cion, ţigănel“.
Potrivit aceluiaşi autor, presura aurie „cloceşte de două ori, prima dată în jumătatea a doua a lunii aprilie, a doua oară în iunie“. Pe de altă parte, ierunca cloceşte o singură dată pe an. „Femelele depun 6-14 ouă în lunile martie-aprilie, incubaţia fiind de 21-24 zile. Puii dezvoltă penajul de juvenili la aproximativ 60-75 zile de la eclozare. Masculul revine la cuib unde se îngrijeşte de pui împreună cu femela abia după eclozarea puilor, rămânând cu aceştia până când încep să se hrănească singuri“, potrivit SOR.
Se încarcă comentariile...
