Cum s-o educăm pe tovarăşa educatoare

„Doamnele" bătăuşe ascunse prin grădiniţe moştenesc metehne ale colegelor de breaslă din perioada comunismului.

Tovarăşa educatoare, tovaraşa învăţătoare şi tovaraşa directoare. Trei figuri pe care le vizualizez clar după mai bine de 20 de ani. Din păcate, nu pot să-i aşez niciuneia zâmbetul pe faţă. Lipseşte din înregistrări secvenţa cu tovarăşa prietenoasă. Cel mai probabil au existat episoade de afecţiune, dar memoria perversă pe termen lung reţine doar un rezumat alcătuit din momentele trăite emoţional intens.

Iar experienţele mele extreme de la grădiniţă, şcoală primară şi gimnaziu au fost ameninţările cu bătaia, concretizate deseori prin dupaci, rigle la palmă sau castane încasate de la vreuna din figurile mai sus menţionate. Cel mai bine bătea tovarăşa directoare. Am avut colegi de clasă puşi la podea de un pumn de-al dumneaei. Avea mâini uriaşe, de bărbat, şi un ghiul plasat strategic pe degetul mijlociu al mâinii drepte.

Dezbatere ADEVĂRUL: Fii vocea copilului tău! Spune-ţi părerea despre „educatoarele Kung Fu“!

Cititorii Adevărul dezbat violenţa din grădiniţe: „Unde este domnul Funeriu?“

Odată, într-o iarnă, a bătut elevii de pe un rând întreg. Băieţi şi fete, de-a valma; colegii mai mici dintr-a şaptea. Unul dintre ei a avut proasta iniţiativă de a pună mâna pe calorifer să verifice dacă nu cumva s-a încălzit. Şi a dat de ştire că simte ceva pe ţeavă celorlalţi, care s-au întins şi ei să simtă cu mâinile lor minunea. Atât i-a trebuit tovarăşei. Eram vecini de clasă şi, pe la mijlocul orei, am rămas înmărmuriţi de strigătele de durere, bănci trântite şi înjurăturile care se auzeau dincolo de perete. La pauză, am aflat toată tărăşenia: şase „victime" executate în cinci minute. Pumni şi picioare, drept bonus, pentru cei căzuţi la podea. Unul dintre ei a zburat peste două bănci, spune legenda.

Admit că acum, peste ani, când mă întâlnesc cu foşti colegi de gimnaziu şi ajungem să istorisim poveşti asemănătoare sfârşim cu toţii într-un hohot sănătos de râs. Dar, la o analiza la rece, îmi dau seama că mă raportez la tovărăşele mele prin frică, nu prin respect. În plus, mă încearcă şi un sentiment de vinovăţie, după ce-mi pun întrebarea „Măi, şi dacă totuşi meritam s-o luăm pe spinare?". Ştiu sigur, însă, că în lumea dură a maturităţii nu-mi folosesc absolut deloc nici frica şi nici sentimentul de vinovăţie gratuite.

EXCLUSIV! Educaţie cu pumnul la grădiniţă în Iaşi. Fetiţe bătute de educatoare

Din păcate, tovarăşele educatoare n-au dispărut odată cu comunismul. Ele se ascund, bine mersi, printre cadrele didactice. Mimează blândeţea şi afecţiunea faţă de copii. În ciuda faptului că vremurile s-au schimbat şi că metodele pedagogice moderne nici măcar nu-i mai lasă timp unui învăţăcel să fie obraznic, ele se încăpăţânează să se facă ascultate prin metoda „rigla". Mulţi dintre copiii care le ies în cale deprind primele noţiuni de violenţă de la ele.

E o pură apucătură personală, care ar trebui anchetată în sfera penalului, cu circumstanţe agravante. Pentru că, spre deosebire de suporterul care intră în teren să se războiască cu jucătorii vreunei echipe de fotbal, tovarăşa educatoare sare la bătaie la o victimă incapabilă să se apere. 

Cezar Pădurariu este redactor-şef adjunct al cotidianului „Adevărul“ de Iaşi

Intră pe iasi.adevarul.ro pentru a fi la curent cu cele mai noi evenimente din Iaşi!