Cel mai mare scandal politic din istoria Iaşiului: asasinarea prefectului Poliţiei de către Corneliu Zelea Codreanu

Corneliu Zelea Codreanu a fost unul dintre cele mai influente personaje politice din perioada interbelică

Istoria Iaşiului a cunoscut momente extrem de tensionate generate de conflicte politice dure care s-au încheiat dramatic.

Pe 25 octombrie 1924 a avut loc la Iaşi cea mai gravă crimă politică înregistrată în România de la asasinarea, în 1862, a primului ministru Barbu Catargiu şi până atunci.

Este vorba despre moartea şefului Poliţiei Iaşi, prefectul Constantin Manciu, răpus de un glonte tras în cap de către Corneliu Zelea Codreanu, liderul Ligii Apărării Naţional Creştine (LANC), mişcare politică extremistă, fondată în 1923, care promova doctrina naţional-creştină.

Istoria celor doi, Codreanu şi Manciu, se întinde pe câţiva ani înainte şi include o mulţime de episoade violente, care au generat o duşmănie de moarte. Zeci dintre studenţii ieşeni aderenţi la gruparea politică a lui Codreanu au fost schingiuţi în beciurile Poliţiei, tratament de care a avut parte inclusiv liderul mişcării.

Codreanu a fost bătut la sânge de poliţişti pe strada Lăpuşneanu, în aprilie 1924, la puţin timp după ce fusese eliberat din închisoare la Bucureşti. Membrii LANC se reorganizează şi-şi construiesc, la Ungheni, un sediu în care îşi desfăşoară mare parte din activitate. Concomitent, Zelea Codreanu este din nou lovit pe stradă, chiar în Piaţa Unirii, de către comisarul Clos, mâna dreaptă a prefectului de Poliţie, Constantin Manciu. 

A fost un moment greu pentru liderul LANC, peste care n-a putut trece. "Un om lovit, parcă nu mai este om. Se simte ruşinat, dezonorat", scria Zelea Codreanu în memoriile sale, "Pentru legionari". Conflictul dintre Poliţie şi membrii partidului lui Codreanu atinge apogeul la sfârşitul lunii mai 1924, când 200 soldaţi şi 40 de poliţişti descind la casa de la Ungheni, arestează zeci de studenţi, pe care îi transportă în beciurile Poliţiei. Tinerii sunt eliberaţi la presiunile părinţilor sau ale profesorilor, care intră în Prefectură şi îl forţează pe şeful Poliţiei să le dea drumul.

Majoritatea celor bătuţi în beciuri primesc certificate medico-legale care atestă bătăile primite, iar unul dintre ei, studentul Comerzan, îi face plângere penală lui Constantin Manciu. Procesul a avut loc în octombrie 1924 şi a constituit ocazia în care cele două tabere s-au contrat cu o violenţă nemaiîntâlnită până atunci. Zelea Codreanu se prezentase la proces ca avocat al lui Comerzan.

La ieşirea din sediul Judecătoriei Ocol 2 Iaşi, situată pe strada Pădure, în zona cunoscută azi la Iaşi drept "Cinci Drumuri", prefectul Poliţiei, Constantin Manciu, a fost împuşcat în cap, de către Zelea Codreanu şi a murit pe loc. Liderul Ligii a mai tras două gloanţe, cu care i-a rănit grav pe comisarul Eugen Clos şi pe subcomisarul de Poliţie, Gheorge Huşanu. Ambii au supravieţuit.

Incidentul, de o gravitate fără precedent, a fost urmat de o mediatizare pe măsură, care a despărţit România în două tabere.

Zelea Codreanu, care avea 25 de ani la momentul comiterii omorului şi se specializase în meseria de avocat, s-a predat ulterior şi a fost închis la închisoarea Galata. Iată ce a declarat el la interogatoriu:

"La sedinţa judecătorească s-au petrecut mai multe incidente între inculpaţi si avocaţii reclamantului. Aceste incidente, care au culminat în a le adresa avocaţilor reclamantului cuvintele de "obraznic şi impertinent" au determinat suspendarea însăşi a şedinţei. Cauza incidentului nu am fost subsemnatul. Cu toate acestea, la ieşirea din Judecătorie, am fost înjurat şi lovit de prefectul de Poliţie Manciu, care s-a adresat către mai mulţi agenţi spunând să puie mâna pe mine şi strigând: "loviţi!". Am fost înjurat cu cuvintele, înjurături de "Dumnezeu", de "Cruce". În momentul când am fost lovit, am strigat să se oprească şi m-am retras în jos pe scări. Văzând un numar mai mare, de patru sau trei, nu-mi aduc aminte bine, am scos un revolver din buzunar si am descarcat trei focuri, pentru ca sa ma apăr. Când am tras asupra comisarului Clos, acesta era cu revolverul în mână şi înainta spre mine. Văzând că trag cu revolverul, a fugit înăuntru. Eu, care eram într-o mişcare de retragere faţă de dânşii, mi-am continuat retragerea înspre Prefectură; în drum, însa, mi-a ieşit un sergent înainte, cu un revolver în mână şi atunci eu când l-am văzut, m-am repezit asupra lui şi i-am spus că să se retragă că-l împuşc şi atunci a fugit. După aceasta, m-am reîntors la Judecatorie, unde m-am prezentat d-lui judecător Spiridoneanu, care a dispus sa fiu trimis la Parchet. Pe drum am fost întâmpinat de mai mulţi agenţi poliţieneşti care m-au condus la Prefectura de Poliţie. Aici am predat revolverul comisarului Pop", declara Corneliu Zelea Codreanu la interogatoriul care a avut loc imediat după incidente.

La puţin timp după aceea, Corneliu Zelea Codreanu dă o explicaţie mai amplă pentru omorârea lui Constantin Manciu: "La baza acestei crime există însă alte două crime, pe care am să le explic. După cum se arată şi în actul de acuzare, a existat şi există o mişcare în toate centrele studenţeşti, miscare pe care noi o numim naţională, care-şi are originea în faptul că pământul strămoşesc a fost încălcat de o naţie străină şi noi am înţeles să-l păstrăm. Studenţimea, în faţa acestei stări de lucruri, a dat semnalul şi a pornit la luptă, căci dacă azi 80% sunt mai mulţi studenţi străini, conducătorii de mâine - studenţii de azi - vor fi şi ei 80% străini. Iată cuvântul pentru care ne-am mişcat şi am pornit la luptă pe cale legală. Am petiţionat, am protestat, manifestat, am cerut "numerus clusus", dar în zadar, şi guvernul, în loc să ne dea satisfacţie, a pornit prigoana împotriva noastră. Am fost schingiuiţi şi bătuţi de organele guvernului că nu respectăm ordinea. Dar după noi, a pastră ordinea nu înseamnă ca să laşi să se despoaie un neam de toată vlaga şi avuţia lui şi să o dai străinului".

Acuzarea, prin vocea procurorului general Titu Constantinescu, a avut, totuşi, o versiune total diferită, prin care a încercat să argumenteze că Zelea Codreanu, împreună cu alţi şase complici, premeditaseră asasinatul.

"La acest proces asistau mulţi studenţi. Judecata se făcea într-o atmosferă iritantă. Întrebările acuzatorilor se puneau cam aşa: "Să spună poliţistul" sau "să ne declare poliţistul cu mentalitate de plutonier major ce ştie despre lovirea studentului Comerzan". Manciu răspundea totdeauna calm; iar când i s-a adresat lui Codreanu ca să-l întrebe dacă recunoaşte cele spuse în instrucţie i-a zis: "colegule Codreanu". Şi numai când i s-a părut că depoziţia lui Codreanu nu e conformă cu adevărul a rostit următoarele cuvinte: "Si acum minte". Codreanu, care nu intervenise deloc în proces, la terminarea şedinţei iese afară din sala de judecată. Se opreşte pe platforma de jos şi aşteaptă. Manciu apare şi el fără să dea naştere la provocările de care s-a vorbit. Codreanu scoate un revolver şi trage în Manciu, pe care-l omoară. Clos intervenind este şi el rănit de moarte, iar un al treilea glonţ îl răneşte pe Huşanu. Studenţii Iordache, Cucu M., Rugină şi Hanganu nu sunt singurii care au asistat. Ei se contrazic in declaraţii. (...) Corneliu Codreanu a săvârşit crima, a înfăptuit cel mai abject omor pentru o înălţare personală. N-a fost nici o stare de surescitare, ci a fost o crimă premeditata, pornită din credinţa foarte greşită că ideile unor tineri pot fi impuse guvernelor în conducerea tarii".

Procesul lui Zelea Codreanu a stârnit un val imens de opinii pozitive în toată ţara. Presiunea publică a fost atât de mare, încât în momentul anunţării verdictului, stabilit pentru data de 26 mai 1925, peste 10.000 de oameni aşteptau în faţa Tribunalului din Turnu Severin. La instanţă au fost înregistrate 19.300 de cereri ale unor oameni care se ofereau să-l apere pe Codreanu. Procesul fusese strămutat anterior de la Iaşi la Focşani, tocmai din cauza pericolului anticipat de autorităţi şi zecilor de incidente care au avut loc în perioada încarcerării lui Corneliu Zelea Codreanu. Liderul Ligii a fost achitat în cele din urmă, considerându-se că a acţionat în legitimă apărare la provocările repetate ale prefectului Constantin Manciu.

Corneliu Zelea Codreanu a sfârşit şi el prin moarte violentă, pe 29 noiembrie 1938. A fost sugrumat în pădurea Tâncăbeşti, în apropierea Capitalei. Motivul oficial - tentativă de evadare, în timp ce era transportat alături de alţi 13 simpatizanţi către Închisoarea Jilava. A fost unul dintre cele mai influente personaje politice din perioada interbelică în România.