Video VIDEO Misterul bisericii medievale Colţ, refugiul legendar al cnezilor. Restaurarea controversată a ruinelor de şapte secole
0
Ascunsă într-o vale umbrită de pădure şi de stânci, o biserică medievală ridicată de cneji la poalele cetăţii Colţ îşi găseşte locul printre cele mai vechi şi preţioase monumente istorice ale Hunedoarei. După secole de ruinare, lăcaşul misterios a avut o soartă controversată.
O biserică medievală ridicată în Retezat se numără printre cele mai vechi biserici din România, dar a stârnit numeroase nemulţumiri arheologilor faţă de modul în care a fost restaurată. Biserica de piatră Colţ datează de la începutul secolului al XIV-lea.
Aşezarea, care a funcţionat şi ca mănăstire în secolele trecute, a fost ruinată cu timpul, iar în anii regimului comunist, ruinele ei au ajuns adăpost pentru animale. Un călugăr aşezat aici la mijlocul anilor 1990 a făcut primele demersuri de restaurare a monumentului. Rezultatul a fost catastrofal, consideră arheologii specializaţi în epoca medievală, chiar dacă turiştii care îi cunosc mai puţin istoria nu sesizează modul în care a fost afectată.
În urma lucrărilor au fost distruse frescele din secolul al XIV-lea, cu o valoare incalculabilă, pe care restauratorii le-au compormis acoperindu-le cu ulei, susţinea istoricul Adrian Andrei Rusu, autorul scrisorii deschise cu titlul „Vraiştea distruge monumentele istorice ale Hunedoarei”, în care, alături de alţi peste 160 de semnatari, a reclamat lipsa de îngrijire pe care autorităţile o manifestă faţă de monumentele reprezentative ale judeţului.
Biserica medievală a fost rezidită cu materiale care nu aveau legătură cu cele din care a fost clădită în trecut, susţineau arheologii, a fost acoperită cu ţiglărie modernă şi dotată cu aparate de aer condiţionat, În curtea ei a fost ridicată o cabană cu etaj şi mansardă, folosită ca paraclis. Aşezarea contrastează cu Cetatea Colţ, aflată pe vârful versantului opus, una dintre puţinele cetăţi medievale ocolită în ultimii ani de lucrări de restaurare.
Biserica de sub cetatea Colţ a fost ridicată la începutul secolului al XIV-lea, iar construcţia ei a fost atribuită cnejilor Cândea.
La poalele Castelului din Carpaţi
Veche de şapte secole şi faimoasă pentru domeniile întinse stăpânite în Retezat şi Ţara Haţegului, familia nobiliară a stârnit de-a lungul timpului dezbateri aprinse privind originea ei. Istoricii români au susţinut că în secolul al XV-lea cnejii din familia Cândea au fost înnobilaţi şi recompensaţi cu proprietăţi numeroase, pentru sprijinul acordat lui Iancu de Hunedoara în campaniile militare. Treptat, au fost maghiarizaţi sub numele de Kendeffy în secolul al XV-lea, acelaşi lucru petrecându-se şi cu familia Kenderes (Cândreş) întudită cu nobilii Kendeffy. Cnejii au stăpânit ţinuturile Retezatului, acum aflate pe teritoriul comunei Râu de Mori (Malomwyz)
.
Imagini din cartea „Vechile biserici de piatră româneşti din judeţul Hunedoara” (1930)
Cetatea lor a fost ridicată la sfârşitul secolului al XIII-lea, iar de-a lungul timpului a fost remarcată pentru frumuseţea şi pentru legendele ei. Ruinele Cetăţii Colţ l-au inspirat pe Jules Verne, în cartea sa „Castelul din Carpaţi”. În secolul al XIX-lea, scriitorul francez a relatat despre aşezarea abandonată despre care românii credeau că este un loc stăpânit de forţele supranaturale ale răului şi că în interiorul lui se petrec lucruri înspăimântătoare.
Şapte secole de istorie
La poalele ei, peste râu şi şoseaua spre Retezat, a fost construită între anii 1310 - 1315, biserica. Ea se remarca prin turnul ridicat peste altar, cu acoperişul piramidal, un loc folosit ca adăpost al călugărilor, şi prin pictura murală din secolul al XIV-lea, cu scene însufleţite de culoare, care s-a păstrat în ciuda ruinării bisericii.
„Ruina aceasta, nu departe de satul Râu de Mori, e ascunsă în gura unei văi strâmte a Munţilor Retezatului. Zidurile ei dărăpănate se ridică pe panta repede a unui deal, unde abia şi-au găsit un locşor mai plan, iar de jur împrejur e pădure seculară, alintată de murmurul surd al pârâului de munte, în timp ce vârful dealului din faţă poartă coroana unor ziduri de cetate, sfinţite şi ele de bătrâneţea vremurilor pe care le-au înfruntat”, o descria, în 1930, istoricul Virgil Vătăşianu, în lucrarea „Vechile biserici de piatră româneşti din judeţul Hunedoara”.
Biserica de piatră a fost loc al sihaştrilor începând din secolul al XV-lea, care au locuit în chiliile săpate în stâncile din apropierea ei. În ultimele trei secole, aşezământul a stat mai mult abandonat, iar la mijlocul anilor 1990 a intrat în restaurare.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Cea mai veche şi spectaculoasă biserică de piatră din Transilvania, Densuş, păstrează o mulţime de mistere. Potrivit unor mărturii inedite publicate de istorici la începutul secolului trecut, Densuş ar fi fost un templu „păgân” înainte de creştinarea localnicilor şi loc de înmormântare al generalului roman Longinus, ucis în timpul războaielor daco-romane.
Aproape nouă secole au trecut de la ridicarea Rotondei, biserica medievală a cavalerilor templieri întorşi din Cruciade. Monumentul istoric cu poveste neobişnuită, dar şi biserica reformată veche de cinci secole, aflată la câţiva paşi de el, au ajuns într-o stare de degradare extremă.
Picturile impresionante care împodobesc pereţii bisericii medievale din Strei sunt distruse treptat de umezeală şi de apa de ploaie care se scurge prin acoperişul ciuruit. Specialiştii în istorie medievală atrag atenţia asupra pericolului la care acestea sunt expuse şi reclamă neglijenţa cu care sunt tratate şi celelalte biserici vechi din zonă.
Se încarcă comentariile...
