Povestea tristă a celei mai vechi curţi nobiliare. Ruinele medievale devastate, înconjurate de palate ţigăneşti
0Curtea nobiliară a Cândeştilor se numără printre cele mai vitregite monumente istorice din vestul ţării. Locul ruinat, aflat în centrul comunei Râu de Mori de la poalele Retezatului s-a înconjurat în ultimii ani de mai multe palate ale romilor.
Veche de şapte secole şi faimoasă pentru domeniile întinse stăpânite în Retezat şi Ţara Haţegului, familia Kendeffy a purtat la origine numele de Cândea sau Cânde, susţin istoricii, şi a fost atestată ca fiind prima familie de nobili români cunoscută după nume în Ardeal.
Documentele medievale îi atestă pe cneji din secolul al XIII-lea, de când a fost datată şi Cetatea Colţ, ale căror ruine de la poalele Retezatului ar fi aparţinut acestei familii. La mai puţin de zece kilometri de cetatea medievală care l-a inspirat pe Jules Verne, se află Curtea u de Mnobiliară a Cândeştilor. Monumentul din centrul localităţii Râu de Mori are o vechime de cel puţin cinci secole.
Povestea Curţii nobiliare
Curtea cnezială a familiei Cândea a fost construită în secolul al XV-lea, pe ruinele unor vechi edificii romane şi era formată dintr-un ansamblu de construcţii care cuprindea o clădire rezidenţială, capela de curte, un grajd, anexe, moara şi o biserică.
„După datele istorice de care dispunem, ea s-a ridicat deja, într-o prima formă, cu elemente de piatră, în a doua jumătate a secolului al XV-lea. Pe atunci, familia nobililor locali era cea mai de frunte din ţinut, remarcându-se prin avere şi ambiţiile sociale ale membrilor ei. Din secolul al XVI-lea ei sunt cunoscuţi consecvent numai sub numele de Kendeffy. Clădirea din colţul de sud-vest al complexului a servit drept capela calvină familiei şi slujbaşilor ei. De amintirea ei se leagă numele unor păstori care au făcut încercări de traducere a unor texte sfinte, în limba română, dar cu ortografie maghiară”, informează reprezentanţii primăriei Râu de Mori. În apropierea ruinelor fostului conac se află biserica parohială a Râului de Mori. Menţionată la 1526, ea a suferit metamorfoze repetate care i-au făcut pierdut aspectul iniţial.
„Aproape de intrare, la stânga, se află prinsă la pământ una dintre cele mai interesante pietre de mormânt ale Haţegului, inscripţionată pe o marmură romană reutilizată, datată pe la 1505 şi adusă de la Mănăstirea Colţ”, informează primăria.
Ruine înconjurate de castele ţigăneşti
Din fostul conac boieresc al nobililor Kendeffy şi din anexele lui nu au mai rămas decât temelia şi câteva ziduri acoperite de buruieni. În ultimele decenii, construcţia a fost devalizată de hoţi şi de săteni, care au luat chiar şi cărămizile fostului castel pentru a le folosi în construcţii. Monumentul istoric a fost inclus în Programul Naţional de Restaurare însă, după o serie de reparaţii, proiectul a fost abandonat. Şi primăria Râu de Mori a plănuit în ultimii ani punerea în valoare a vestigiilor, însă iniţiativele nu s-au mai concretizat. Părăsit în mijlocul satului, monumentul istoric abandonat a ajuns să fie înconjurat în ultimii ani de mai multe palate ţigăneşti şi nu mai reprezintă de mult o atracţie pentru vizitatori.
„Turiştii mai opresc maşinile în vecinătatea ruinelor, coboară pentru a-şi face poze şi pornesc apoi pe drumurile spre Retezat, fie la Râuşor, pe lângă Cetatea Colţ şi biserica de la poalele ei, fie la Barajul de la Gura Apei”, povesteşte Mariana, o localnică din Rîu de Mori. Oamenii din sat îşi amintesc de vremurile în care Curtea nobiliară a Cândeştilor se înfăţişa străinilor în splendoarea ei. Acum, soarta monumentului medieval pare pecetluită.
Soarta tristă a monumentului istoric
O explicaţie pentru starea dezastruoasă în care a ajuns vechiul conac, la fel ca şi alte monumente istorice valoroase din Ţara Haţegului, a oferit-o istoricul Adrian Andrei Rusu, doctor în istorie şi specialist în medievistică, într-o scrisoare deschisă, cu titlul „Vraiştea distruge monumentele istorice ale Hunedoarei”, în care a reclamat lipsa de îngrijire pe care autorităţile o manifestă faţă de monumentele reprezentative ale judeţului.
„Zestrea de monumente medievale a judeţului Hunedoara este cea mai preţioasă din întreaga Românie. Valoarea acestor monumente este cu atât mai mare cu cât bisericile româneşti sunt cele mai vechi din ţară, depăşind prin vechime şi zestre artistică primele ctitorii din Ţara Românească şi Moldova. Bisericilor li se adaugă cetăţi şi conace supuse şi ele unor continue tragedii existenţiale. Realitatea în care se scaldă ori nu este cunoscută ori este neglijată suveran de câteva bune decenii. Din cauza unui proces complicat de revendicări şi redistribuiri de proprietate sau responsabilităţi, aceste monumente au ajuns într-o stare de ruşinoasă degradare sau de precolaps. Responsabilităţile au fost mereu transferate ori lăsate în afara literei legii din motive dintre cele mai nejustificate: lipsa evaluării concrete a monumentelor, trecerea cu vederea a abuzurilor comise de personalul ecleziastic, lipsa fondurilor şi a specialiştilor, ba chiar şi iresponsabilitatea unor proiectanţi necalificaţi, avizaţi de către Ministerul Culturii”, se arată în scrisoarea deschisă adresată de Adrian Andrei Rusu.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Una dintre cele mai vechi familii din Transilvania a strâns, de-a lungul istoriei de aproape şapte secole, o serie nesfârşită de drame. Cele mai multe controverse apar în poveştile de viaţă ale nobililor Ladislaus (Vasile) Nopcea şi a nepotului său, Franz, celebrul om de ştiinţă de la începutul secolului al XX-lea.
Cea mai înfricoşătoare poveste adevărată din istoria Castelului Corvinilor este cea a decapitării domniţei Ana (Barbara) Torok, de către soţul ei, nobilul Ioan Torok, cel care a stăpânit Castelul Corvinilor în secolul XVI. Domniţa a sfârşit torturată şi ucisă cu un piron, pentru că îşi înşelase soţul.
Elisabeta Szilagyi, soţia lui Ioan de Hunedoara şi mama regelui Matia Corvin, a jucat un rol importat în istoria poporului român, chiar dacă povestea „reginei din Hunedoara“ este presărată de controverse.
Se încarcă comentariile...
