Parângul, muntele care zgârie cerul, plin de istorii controversate. De ce i s-a spus „Triunghiul Bermudelor“ VIDEO
0
Munţii Parâng uimesc prin semeţia lor, dar şi prin legendele care circulă pe seama lor, despre fenomene stranii şi istorii controversate.
Masivul Parâng, mărginit de râurile Olt, Jiu şi Strei, cuprinde în întinderea sa de peste 5.300 de kilometri pătraţi munţii Parâng, Căpăţânii, Lotrului, Cindrei şi Şureanu, aflaţi pe raza judeţelor Hunedoara, Gorj şi Vâlcea.
FOTO - MASIVUL PARÂNG, LOCUL EPAVELOR UNOR AVIOANE PRĂBUŞITE
GALERIE FOTO DIN RĂSCOALA, SAT AL MOMÂRLANILOR
Lanţul muntos impresionează prin crestele sale care ating înălţimi de peste 2.500 de metri, prin cele peste 20 de lacuri glaciare, prin cascadele, peşterile, cheile, pădurile şi râurile sale.
Cel mai înalt vârf al masivului, Parângul Mare, are 2.519 metri, iar alte trei creste (Gemănarea, Stoiniţa şi Cârja) depăşesc 2.400 de metri. Alte 15 vârfuri au şi ele peste 2.300 de metri. Cele mai cunoscute lacuri glaciare din Parâng sunt Mija, Călcescu, Roşiile şi Iezerul Îngheţat. De asemenea, Peştera Muierilor, de pe valea Râului Galbena şi Peştera Polovragi, de pe valea râului Olteţ, completează numărul atracţiilor turistice ale masivului, fiind declarată monument al naturii.
Pe lângă numeroasele atracţii turistice, mai multe istorii fac din munţii Parâng un loc special.
Momârlanii, „urmaşii dacilor”
Despre momârlani, cei mai vechi locuitori ai munţilor Parâng, se spune că ar fi fost urmaşii direcţi ai dacilor. Oamenii munţilor şi-au ridicat casele mici de lemn la fel cum o făceau dacii, aveau portul tradiţional asemănător cu cel al băştinaşilor înfăţişaţi în scenele Columnei lui Traian, iar fluierul şi toiagul erau nelipsite dintre accesoriile lor. Păstoritul a fost dintotdeauna una dintre ocupaţiile principale ale momârlanilor, care s-au lăsat cu greu ademeniţi să trăiască şi să părăsească înălţimile, pentru a trăi în aşezările miniere din Văii Jiului, înfiinţate în secolul al XIX-lea la poalele munţilor.
Momârlani. Ilustraţie de epocă
Atunci, în vecinătatea satelor din munţi, au fost înfiinţate primele colonii de mineri, iar în scurt timp aşezările au devenit orăşele miniere, populate de români şi străini, veniţi din ţara Haţegului, din Muntenia şi din Imperiul Austro-Ungar. Muntenii, care s-au ţinut departe de minerit şi de viaţa din ce în ce mai agitată a noilor comune, au fost numiţi, în derâdere, momârlani.
Industrializarea accelerată de regimul comunist a adus zeci de mii de români în Valea Jiului, iar oraşele muncitoreşti s-au extins peste vechile ţinuturi ale momârlanilor. Satele Slătinioara de la marginea municipiului Petroşani, Jieţ, Câmpa, Tirici, şi Răscoala de la marginea Petrilei, Merişor şi Dealu Babii din vecinătatea Vulcanului şi câteva cătune din munţii Parâng şi Şureanu, unele încolţite de ruinele şi construcţiile exploatărilor miniere, au păstrat din înfăţişarea pitorească şi atmosfera arhaică a ţinutului „urmaşilor dacilor”.
Cea mai controversată legendă a Parângului
O legendă controversată a Parângului, publicată de omul de ştiinţă Nicolae Densuşianu, în „Dacia Preistorică” (1913) indica vârful cel mai înalt al masivului, drept locul unde personajul mitologic Prometeu ar fi fost înlănţuit de zei. Eroul care a furat focul pentru a-l dărui oamenilor, era pelasg, susţinea Densuşianu, iar locul patmimilor sale ar fi fost Parângul. Potrivit autorului, pelasgii erau consideraţi unul dintre cele mai vechi popoare din Europa, fiind amintiţi ca strămoşii mitici ai grecilor şi ai populaţiilor indigene din regiunea Mării Egee. Unii istorici antici afirmau că pelasgii îşi aveau originea în Egipt sau ar fi venit „de pe mare”, pelagos însemnând mare în limba vechilor greci. Însă Densuşianu susţinea că vechiul teritoriu al Daciei era locul pelasgilor şi că îl venerau pe Zamolxis sau Zeul moş, asociat cu Saturn.
Asfinţit în Parâng.
„După Eschyl, renumitul poet tragic al Greciei, Prometheu, geniul cel mai puternic al timpurilor pelasge, a fost încatenat în Scythia, în ţara fierului, pe teritoriul cel mai îndepărtat al lumii vechi, într-o regiune muntoasă nestrăbătută, pe nişte stânci care în poema sa poartă numele de Caucaz (Carpaţi). Din întrebuinţarea constantă, ce o face Eschyl în tragedia sa de termenul Pharang, spre a desemna stâncile şi muntele, pe care a fost crucificat Prometheu, rezultă că avem în ceasul de faţă nu un nume generic ci o numire particulară topică. În apropiere de acest munte, numit Pharang, pe care după legenda lui Eschyl se executase supliciul lui Prometheu, curgea după cum ne spune acelaşi autor, râul cel mare şi divin al lumii vechi numit Oceanos potamos sau Istrul din timpurile istorice”, scria Densuşianu. Cuvântul Pharang era de origine pelasgă, completa istoricul.
Dacia Preistorică, publicată pentru prima dată în 1913, după moartea lui Nicolae Densuşianu, a stârnit numeroase controverse şi nu a fost acceptată în mediul academic drept sursă ştiinţifică, ci mai degrabă ca o lucrare fantezistă.
„Triunghiul Bermudelor” din Parâng
Parângul şi-a căpătat renumele de „cimitir aviatic”, după ce a fost locul mai multor accidente tragice, în urma cărora pe crestele sale au rămas numeroase rămăşiţe de aeronave abandonate. Un astfel de loc al tragediilor din Parâng a fost asemănat de localnici cu „Triungiul Bermudelor” - zona despre care s-au născocit o mulţime de poveşti despre dispariţii şi accidente misterioase.
CImitirul aviatic din Parâng. Imagini: Lucian Ignat.
La peste 2.000 de metri, în căldarea Roşiile de la poalele Vârfului Parângul Mare, se găsesc împrăştiate printre „momâile” din piatră şi lacurile glaciare, rămăşiţe a cel puţin două avioane, zdrobite de stânci în deceniile trecute.
Resturile unuia dintre avioane au rămas pe munte din anul 1965, în urma unui accident aviatic în care ar fi murit cinci oameni. În iarna acelui an, îşi amintea salvamontistul Dumitru Bârlida, aparatul efectua un zbor secret pe ruta Timişoara – Craiova, dar a fost prins de furtună, deasupra Parângului, iar pilotul ar fi încercat să aterizeze forţat, însă nu a reuşit. Aeronava militară s-a zdrobit de stânci, iar o avalanşă a ucis şi îngropat în zăpadă întregul echipaj.
În 2010, când salvamontiştii au urcat pe munte pentru a recupera câteva rămăşiţe din aeronavă, au descoperit aici epava altui avion militar de vânătoare, german, despre care specialiştii au stablit că s-a prăbuşit în Al Doilea Război Mondial în Masivul Parâng. În 1941, în Cimitirul Eroilor din Petroşani au fost înmormântaţi patru aviatori germani, victime ale unui accident aviatic în Masivul Parâng.
Cea mai recentă tragedie aviatică din Parâng a avut loc în 18 februarie 2005, în zona Polatişte, la graniţa dintre judeţele Hunedoara şi Gorj. Un elicopter care transporta furaje pentru animalele din zona montană, la cererea Ocolului Silvic Petroşani, s-a prăbuşit la numai 15 minute de la decolare. Aparatul de zbor a căzut de la joasă înălţime, iar în urma impactului dur cu solul şi-au pierdut viaţa doi dintre cei patru membri ai echipajului, ceilalţi fiind grav răniţi.
Se încarcă comentariile...
