Maria Bojneag, master la 54 de ani

Hunedoreanca şi-a susţinut lucrarea de disertaţie la doar o săptămână diferenţă faţă de fiul său. Este o persoană care merge cu drag la serviciu, pentru că pasiunea vieţii ei este chiar meseria pe care o practică – lucrul cu copiii.

Profil
Născută: 23.07.1956, Cociuba Mică, judeţul Bihor
Studii: Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Universitatea de Vest Arad, master „Management educaţional”
Experienţă: 34 de ani de activitate ca educatoare
Familie: Divorţată, un băiat

A păşit pragul clasei I cu tradiţionala cordeluţă albă pe cap şi a ieşit pe porţile şcolii având în mână  pâinea şi meseria pentru care a fost pregătită. Maria Bojneag a terminat Liceul Pedagogic din Deva, iar la banchet diriginta i-a spus că reprezintă „copilul liceului”, împlinirea elevului care poartă vocaţia în suflet. Model i-a fost învăţătoarea care a învăţat-o primele litere, iar pasiunea vieţii sale este chiar meseria pe care o practică, cea de educatoare. „A lucra cu cei mici este ceva unic, am parte de trei câştiguri simultan. Mă simt veşnic tânără şi optimistă. Fiecare generaţie pe care o formez înseamnă un nou început de drum. Din toamnă voi lucra cu puiuţi de trei ani, iar asta nu-mi dă timp să îmbătrânesc. Totodată, am mereu planuri şi scopuri de atins, de care să mă bucur”, a declarat Maria Bojneag.

Gemenii surpriză

Deşi a terminat şcoala în Deva, prima sa slujbă a fost în Hunedoara, întrucât acolo a fost repartizată. A căutat cea mai apropiată unitate de învăţământ de autogară, pentru că iniţial a făcut naveta. Timp de 14 ani a lucrat la „uzina de educaţie”, cum îi plăcea să-i spună Grădiniţei cu Program Prelungit Nr. 3 CSH, care număra 36 de educatoare şi 410 copii la un loc. Acum lucrează la Grădiniţa cu Program Normal Nr. 3, cel de-al doilea loc de muncă al său în întreaga viaţă. De-a lungul anilor, amintirile frumoase au curs precum apa la robinet.

Din noianul lor, a marcat-o „pozna” făcută de doi preşcolari gemeni, generaţia ‘76. „Când au terminat liceul, şi-au strâns colegii şi m-au căutat la grădiniţă. Mi-au cântat Gaudeamus pe scări şi mi-au adus 12 garoafe roşii, imense, pentru a marca cei 12 ani de şcoală pe care îi încheiau şi de când se despărţiseră de mine, plus una albă. Astfel de întâmplări îmi confirmă faptul că meseria mea e pasiunea vieţii pe care o trăiesc”, a adăugat hunedoreanca.

Master încheiat la 54 de ani

Pentru că înainte de Revoluţie a trăit ani plini de limite întâlnite la tot pasul, în prezent Maria Bojneag apreciază toate deschiderile secolului XXI. Tocmai de aceea a ales să facă un master simultan cu fiul său. Dacă primele două propuneri le-a refuzat din motive financiare, la cea de a treia a decis să facă o mare şi unică investiţie în propria sa muncă. „Mi-am dat seama că nu se poate să rămân în urmă, că trebuie să fiu în pas cu timpul indiferent de vârsta pe care o am”, a mai spus educatoarea.

Întrebări şi răspunsuri

Aveţi vreun vis neîmplinit?
Da, acela că nu am pus pe picioare o grădiniţă proprie. Dacă aş fi putut face asta, aş fi numit-o „Grădiniţa copăcel”, însă nu cred ca va deveni realitate vreodată.

Cei mai mulţi se tem de vârsta a treia. De ce vă dezvăluiţi anii cu zâmbetul pe buze?
Pentru că îi consider o victorie în lupta cu viaţa, o bătălie materializată în mine însămi, nu în bani şi avere. Pot spune că aştept vârsta a treia cu mult pozitivism.

Aţi scos de sub tipar vreo lucrare în domeniul educaţiei?
Da, am zece publicaţii pentru copii. Sunt caiete auxiliare, ghiduri metodologice care să-i ajute pe dascăli în munca pe care o desfăşoară.

Ce-i place:
„Îmi place cântecul, dansul, să pictez pe pietre, să cos goblenuri, tot ce-i frumos în oameni, pentru că eu încă mai cred în ei. Îmi place trilul păsărilor, motiv pentru care fiecare cafea de dimineaţă o beau lângă fereastră”, a spus Maria

Ce nu-i place:
„Nu-mi place ipocrizia, minciuna făţarnică. Mă sperie gândul că pot sta lângă un om care poartă o mască sufletească bine conturată”, a spus Maria