Calvarul românilor turnaţi la Securitate în primii ani de comunism. Denunţurile ciudate care i-au trimis ani lungi în temniţe
0
Au fost păstrate în arhive mărturii neobişnuite despre motivele pentru care mulţi români au ajuns în închisorile regimului comunist, fiind turnaţi la Securitate. Au fost pedepsiţi pentru glume şi nemulţumiri faţă de partid şi liderii săi, chiar dacă aveau un comportament ireproşabil, iar denunţurile nu erau probate.
Cei aproape zece ani petrecuţi de învăţătorul Titus Moisei pe front şi în lagărele sovietice nu au contat pentru anchetatorii de la Securitatea comunistă, care l-au trimis în închisoare, după un denunţ, din vara anului 1950, al unui fost cunoscut de-al său.
Turnătoria a fost înregistrată în comuna Vaţa, unde Titus Moisei se stabilise la începutul anilor 1950, Învăţătorul de 37 de ani luptase în Linia I, pe Frontul de răsărit al Celui De-al Doilea Război Mondial şi a fost rănit de două ori, în 1941 şi 1943. A primit de două ori „Coroana României”, pentru acţiunile de la Odesa, iar în 5 decembrie 1943 a fost luat prizonier, la debarcarea trupelor române de pe malul Bugului, împreună cu toată compania sa. În următorii ani, a trecut prin mai multe lagăre sovietice şi a reuşit să se întoarcă acasă abia în decembrie 1950.
Câteva luni mai târziu, a ajuns din nou în faţa anchetatorilor, după ce a fost turnat la Securitate.
I-a numit „canalii”
„Subsemnatul, Gheracopol Gheorghe, asupra numitului Moisei Titus, declar următoarele: L-am cunoscut în toamna anului 1948, în Lagărul 186, unde subsemnatul a funcţionat în calitate de comandant de batalion al sectorului românesc. A criticat permanent activitatea noastră, ţinută în cadrul grupului antifascist român, calificându-ne pe toţi drept <<canalii>>. A avut dese incidente cu comandantul lagărelor prin care a trecut, manifestând întotdeauna o atitudine obraznică şi răutăcioasă. Este şi el unul dintre aghiotanţii cei mai intimi ai lui Dinu Marcu, iar pentru a-I arăta sentimentele sale de admiraţie, pentru atitudinea lui <<demnă>> şi <<românească>>, îi făcea fel de fel de servicii personale: îi aducea masa, îi aranja patul etc. Pentru care dau prezenta declaraţie, în 14 iunie 1951”, arăta denunţul împotriva lui Titus Moisei.
Titus Moisei a fost chemat să dea socoteală pentru „manifestările duşmănoase” din vremea în care fusese prizonier. În urma denunţului, învăţătorul de 37 de ani a fost trimis în Penitenciarul Rahova şi risca o condamnare grea pentru acuzaţiile aduse de fostul său cunoscut. Bărbatul a dat o declaraţie autobiografică la Securitate, în care relata că la vârsta de 20 de ani devenise învăţător în satul Cahul, apoi din noiembrie 1940 a fost concentrat. Pe front a fost rănit în umărul stâng. S-a întors în Deva unde îşi cunoscuse soţia, şi ea învăţătoare, şi a revenit pentru scurt timp la munca de dascăl în satele Hunedoarei. Titus Moisei a fost retrimis pe front, în 1943, unde a fost din nou rănit şi a căzut prizonier. Afirma că nu a făcut politică, neavând nimic de câştigat din ea, prin meseria sa de învăţător. Securiştii îl caracterizau pe Titus Moisei ca fiind un om liniştit, cinstit, fără vicii şi cu un comportament bun în societate şi au propus eliberarea sa.
Şi-a prins soţia cu secretarul, dar a înjurat Partidul
Un bărbat a căzut victimă Securităţii după ce şi-a prins soţia în pat cu secretarul de partid. Pădurarul Iosif Leşnican, în vârstă de 58 de ani, a fost reţinut în decembrie 1949, după ce a fost denunţat de secretarul din Dobra, care l-a acuzat că i-a violat domiciliul şi a adesat insulte şi cuvinte jignitoare la adresa Partidului Muncitoresc Român şi a tovarăşei Ana Pauker.
„În noaptea de 22 octombrie a. c., reclamantul a fost trezit din somn, de o spărtură de geam, iar după aceea s-a terzit cu învinuitul Leşnican Iosif în odaia sa, strigând şi spunând unde a fugit persoana care fusese la soţia lui, Leşnican Cornelia, la care reclamantul a răspuns că nu a fugit nimeni pe la el. Atunci învinuitul a spus reclamantului că el a fost la soţia sa, ameninţându-l că îl va aranja. Din declaraţie rezultă că reclamantul l-a invitat pe Leşnican Iosif să părăsească odaia, căci altfel va striga după ajutor la partid, care se află peste drum de locuinţa sa, însă atunci învinuitul ar fi adus injurii partidului PMR şi tovarăşei Ana Pauker, după care apoi a plecat din camera reclamantului”, se arăta în constatarea anchetatorilor.
„I-am spus că dacă nu mă lasă în pace, nefiind dispus la scandal, voi ţipa la Partid după ajutor, unde văzusem încă lampa aprinsă, la cere cuvinte el mi-a răspuns în mod batjocoritor, că îşi bagă afacerea lui în gura mea şi a Partidului, care nu va apuca Crăciunul, apoi m-a înjurat pe mine şi pe tovarăşa Ana Pauker, spunând că jidovoaica pui naşte, dar şi alte injurii”, relata secretarul de partid.
Soţul înşelat, anchetat penal
Soţia lui Lenican, audiată a declarat că nu a auzit cearta celor doi bărbaţi, dar că secretarul de partid ar fi fost la ea în cameră, pe la ora 23, însă numai pentru a-i cere o lampă. Scena se petrecea în lipsa soţului, care urma să se întoarcă din localitate. Iosif Leşnican îi văzuse pe cei doi de afară, prin fereastra dormitorului, în timp ce secretarul de partid îi mângâia soţia. A forţat uşa încuiată, însă între timp denunţătorul său fugise pe o altă uşă, în locuinţa sa aflată în vecinătate. A declarat că a reuşit să intre peste el, în cameră, pentru a-i cere socoteală, dar că nu a înjurat partidul şi pe conducătoarea sa, Ana Pauker. În urma anchetei, Miliţia stabilea că „învinuitul Leşnican Iosif a violat domiciliul reclamantului Radu Victor şi totodată i-a conturbat liniştea personală, fapte prevăzute şi pedepsite de codul penal”, arăta raportul din 2 noiembrie 1949, transmis anchetatorilor.
Bancul cu Stalin i-a adus închisoarea
abin Nistor (41 de ani) un plugar din satul Brotuna, (comuna Vaţa de Jos), a ajuns în închisoare în martie 1948, după ce fusese denunţat de un localnic pentru că a spus o anecdotă despre Petru Groza şi Iosif Stalin. „Recunosc că în vara sau în toamna anului 1947 am spus la mine în casă, la soţia mea, fiind prezenţi şi alţi locuitori, între care Cristian Partenie o poveste auzită şi de mine acum vreo doi ani în tren de la un ţăran necunoscut şi anume că o femeie a născut trei copii, doi băieţi şi o fată, şi le-a pus numele Stalin, Petru şi Ţara. Într-o zi s-a dus cineva la femeia aceasta şi a întrebat-o ce îi fac copiii, iar ea a răspuns: Petru doarme, Stalin suge şi ţara plânge”, a mărturisit săteanul din Brotuna. Procurorii l-au trimis în închisoare, pentru ofensă adusă naţiunii.
Plugarul Cristian Partenie, cumnat al lui Sabin Nistor, a fost denunţătorul lui. „Cu circa şase săptămâni în urmă, învinuitul Nistor Sabin a venit la mine acasă, cam ameţit de băutură, şi mi-a spus o poveste, pe care o auzise şi el. Anume că o femeie a născut trei copii, doi băieţi şi o fată, şi le-a pus numele de Stalin, Petru şi Ţara. La botez, fiind invitat ca naş domnul prim-ministru dr. Petru Groza, domnia sa a trimis un delegat ca să-l reprezinte şi să ducă darurile obişnuite. Acest reprezentant a întrebat ce fac copiii şi femeia a răspuns Ţara plânge, Stalin suge şi Petru doarme”, a fost mărturia denunţătorului, păstrată la Arhivele Judeţului Hunedoara.
Exces de zel al denunţătorilor
Nicolae Tigu (53 de ani), un agricultor din Dobra, a fost arestat în aprilie 1948 pentru ofensă adusă naţiunii, după ce a recunoscut că a declarat despre liderul comunist Gheorghe Gheorghiu Dej că „un tinichigiu nu poate conduce un minister, iar ţara a ajuns de râsul lumii de când este condusă de comunişti”. Ladislau Mezei (42 de ani) a fost trimis în închisoare după ce a fost auzit înjurând în public noul regim. „Începând din septembrie 1947, în mai multe rânduri, a afirmat că ţara este în prăpăd, iar comuniştii sunt incapabili să conducă ţara. De asemeni, a înjurat pe ministrul de externe Ana Pauker prin cuvintele: „F. Dumnezeul ei de Ana Pauker”, spunând că e jidoavcă şi destrăbălată”, se arată în dosarul păstrat la Arhivele judeţului Hunedoara. Preotul ortodox Nicu Solomon (46 de ani), din satul Voia, a ajuns şi el în puşcărie în primăvara anului 1948, pentru că ar fi afirmat că „agenţii staliniştilor înşală oamenii cu raiul bolşevic, iar dacă oamenii votează soarele vor trebui la vară să facă 10 mătănii ca să poată mânca o prună din propriul lor pom, îndemnându-i să se ducă la vot sau să îşi anuleze votul, că nu va trece mult până ce anglo-americanii vor începe războiul care ne va scăpa de clica lui Stalin”.
Vă recomandăm şi:
Documente din primii ani de comunism în România oferă detalii inedite despre revoltele muncitorilor din minele de aur ale Hunedoarei şi despre greutatea cu care autorităţile ţineau sub control fenomenul furturilor de aur.
Deşi cele mai multe dintre subiectele abordate în presa anilor de comunism erau dedicate partidului şi realizărilor regimului, uneori printre numeroasele articole sobre îşi făceau loc şi poveşti de viaţă cutremurătoare. Un astfel de exemplu a fost cazul elevei premiante abandonată de tatăl fugar şi lăsată de mamă în grija unor bătrâni.
Amintirea vestitului Dracula a fost aproape nelipsită din imaginaţia jurnaliştilor americani care au vizitat Transilvania în anii regimului comunist. Însă chiar şi fără personajul care îi înfiora pe străini, ţinutul Transilvaniei îi fascina pe autorii articolelor publicate în presa americană din deceniile trecute.
Se încarcă comentariile...
