Buzduganul lui Ioan de Hunedoara a fost refăcut. Monumentul dispărut în Porțile de Fier ale Transilvaniei
0Două buzdugane de fier ridicate în cinstea lui Ioan de Hunedoara și oștenilor săi au dispărut după ce au vegheat timp de un secol drumurile prin Pasul Vulcan și Porțile de Fier ale Transilvaniei. Un artist plastic din Hunedoara a reclădit unul dintre monumente.
Buzduganul lui Ioan de Hunedoara a fost reclădit, după 127 de ani, de artistul plastic Alexandru Podea din Hunedoara.
Două buzdugane de fier au fost amplasate în 1896 la poalele Pasului Vulcan și în satul Zeicani, la intrarea în Porțile de Fier ale Transilvaniei, ca omagiu adus lui Ioan de Hunedoara și vitejilor săi.
Monumentele simbol ale celor două trecători au rămas timp de aproape un secol repere turistice ale Hunedoarei, însă au fost distruse de așa-ziși naționaliști și au dispărut apoi fără ca autoritățile locale și de anchetă să se preocupe de soarta lor.
Buzduganul lui Ioan de Hunedoara, reclădit
Alexandru Podea, președinte al filialei din Hunedoara a Uniunii Artiștilor Plastici, a realizat, la scară de unu pe unu, macheta și postamentul sub formă de clopot al unuia dintre cele două buzdugane dispărute.
„Este o reinterpretare a monumentului care a stat în istoria pământului hunedorean timp de peste o stă de ani. Pe postamentul monumentului cu înălțimea totală de aproximativ patru metri vor fi puse și inscripțiile care redau textul original de pe vechea plachetă a buzduganelor, de această dată nu doar în limba maghiară, ci și în română, sârbă și în engleză. Macheta va fi expusă în perioada următoare la Hunedoara, cel mai probabil, la Galeria de Artă. Iar dacă va fi realizat și monumentul, mi-aș dori să fie expus tot în Hunedoara”, spune artistul plastic Alexandru Podea.
Recent, Alexandru Podea a realizat și o statuie care îl înfățișează pe părintele Arsenie Boca, expusă în prezent în fața Galeriei de Artă din Hunedoara.
Monumentul, ce reprezintă de asemenea un mulaj din ghips care poate fi turnat apoi ca statuie de metal, îl înfățișează pe fostul călugăr în picioare, privind în jos, într-o ipostază asemănătoare celei imortalizate într-o fotografie de la începutul anilor ’40, în vremea în care părintele Arsenie Boca a slujit ca diacon la Mănăstirea Brâncoveanu (localitatea Sâmbăta de Sus, Brașov), din Munții Făgăraș.
Povestea celor două buzdugane
În toamna anului 1896, mii de localnici au asistat la dezvelirea celor două monumente-buzdugan ridicate unul în localitatea Zeicani (comuna Sarmizegetusa) şi altul în Vulcan. Locurile nu au fost alese întâmplător. Satul Zeicani se află la Porţile de Fier ale Transilvaniei, trecătoarea care lega Ardealul de Banat, iar Pasul Vulcan lega Ardealul de Oltenia.
„În patria lui Ioan de Hunedoara, în faimosul judeţ Hunedoara, şi-a adunat cei mai stăruitori războinici, cnezii. Populaţia satului Zeicani este formată şi din urmaşii lor. Faptele eroice din această regiune sunt glorificate şi de o coloană memorială ridicată mai aproape pe Pasul Vulcan. Mihai Kendeffy, al cărui nume a fost înscris pe inscripţia acestei amintiri, a aparţinut şi el camarazilor lui Ioan de Hunedoara”, scria istoricul Teglas Gabor, la inaugurarea monumentelor, în „Ziarul de Duminică” (20 septembrie 1896, Budapesta).
Cele două buzdugane au fost realizate în Uzinele de Fier ale Hunedoarei. Monumentul dezvelit la Zeicani în 6 septembrie 1896 amintea victoria armatelor lui Ioan de Hunedoara împotriva otomanilor, cu următoarea inscripţie, în limba maghiară: „Ioan de Hunedoara, cu cei 15 000 de viteji ai săi, în acest defileu a zdrobit la 6 septembrie 1442 armata invadatoare a beglerbegului Şehabeddin. Acest monument a fost ridicat de locuitorii comitatului Hunedoara pentru a comemora această victorie strălucită, cu ocazia împlinirii a o mie de ani de la Descălecat”.
Buzduganul lui Ioan de Hunedoara avea peste doi metri şi peste o tonă şi a rezistat timp de un secol la intrarea în Porţile de Fier ale Transilvaniei.
Buzduganul din Pasul Vulcan (video), cu dimensiuni asemănătoare, a fost dezvelit cu o zi mai devreme, în 5 septembrie 1896, pentru omagierea cnejilor medievali Kendeffy (Cândea), consideraţi de către istorici cei mai apropiaţi aliaţi ai lui Ioan de Hunedoara în luptele împotriva otomanilor de la mijlocul secolului al XV-lea.
„Din cele mai vechi timpuri, Pasul Vulcan a fost linia militară şi de transport a Ungariei, care a fost apărată de cnezii lui Ioan de Hunedoara împotriva atacatorilor turci în jurul anului 1455, sacrificând viaţa lui Mihai Kendefy. Locuitorii judeţului Hunedoara au ridicat această coloană ca veşnică amintire a acestei glorioase lupte de apărare a frontierei în al miilea an al descălecării”, arăta inscripţia de pe monumentul din Vulcan.
Buzduganele erau repere turistice
Cele două monumente au stârnit unele contreverse de la începuturile existenței lor, datorită inscripțiilor doar în limba maghiară. Au rezistat însă timp de un secol în locurile unde au fost ridicate și au fost privite ca atracţii turistice.
Numeroși călători au amintit buzduganul lui Ioan de Hunedoara ca reper al Țării Hațegului. Se afla pe marginea șoselei care tranzitează Porțile de Fier ale Transilvaniei, în apropierea sitului Ulpia Traiana Sarmziegetusa. De-a lungul timpului, a stârnit nemulțumirea unor localnici, care au făcut apel la autorități ca alături de inscripția maghiară să fie amplasată și o inscripție în limba română.
În 1992, când buzduganul lui Ioan de Hunedoara a fost doborât de pe soclul său de la Zeicani şi aruncat într-un lac din zonă, autoritățile au rămas nepăsătoare, deși îi cunoșteau pe cei care au dărâmat monumentul.
„I. Boroș și I. Vida, autorii cunoscuți ai furtului unui monument de pe Șoseaua Hațeg - Caransebeș, nu sunt inoportunați în niciun fel de autoritățile locale, inclusiv de către Poliție, deși toată Țara Hațegului este revoltată de fapta lor. Poliția i-a reținut temporar doar pe șoferii care se presupune că au efectuat transportul monumentului. Acesta era un buzdugan din metal așezat pe un soclu, într-un punct din Sarmisegetuza și Zeicani, în amintirea faptelor de arme ale principelui român Iancu de Hunedoara, care, la 6 septembrie 1442, cu numai 15.000 oșteni, învinsese o armată turcă de 80.000 de oameni, condusă de Şehabeddin Beglerbeg. Monumentul fusese înălțat la 1896 de locuitorii județului Hunedoara și inscripționat în limbile română și maghiară, ne-a informat preotul din Sarmisegetuza”, arăta ziarul Cotidianul, în iulie 1992.
Autoritățile, nepăsătoare la distrugerea monumentelor
Ulterior, a fost recuperat din ape şi fost depozitat lângă clădirea muzeului din Sarmizegetusa. Rămăşiţele sale au dispărut şi de acolo. „A fost o anchetă atunci, în anii ´90, iar parchetul ne-a anunţat în urmă cu câţiva ani că dosarul a fost închis, fără a fi găsit vreun vinovat”, își amintea arheologul Gică Băeştean.
Soclul pe care a fost aşezat buzduganul de fier a fost distrus, la fel şi placa pe care era amintit Ioan de Hunedoara. Localnicii cred că unul dintre motivele demolării a fost inscripţia în limba maghiară de pe monument, considerată ofensatoare de unii politicieni din partide naţionaliste. Recent, un buzdugan celui de la Zeicani a fost ridicat, din lemn, în curtea unui complex din Sarmizegetusa.
Buzduganul din Vulcan a fost demolat și el la sfârşitul anilor ´80, în timpul unor lucrări de lărgire a drumului spre Pasul Vulcan.
Autorităţile intenţionau să îl mute într-o altă zonă, după 1990 a sfârşit la fier vechi. „În oraşul Vulcan a existat, până nu demult, un monument numit „Buzduganul", ridicat de locuitorii judeţului Hunedoara în amintirea luptelor glorioase, purtate împotriva trupelor otomane, de vitejii lui Iancu de Hunedoara, în jurul anului 1445, pe munţii Vâlcanului.
Prin anii ´85 - ´86, acest monument a fost îndepărtat de pe postament cu ocazia unor lucrări edilitare şi aruncat, pur şi simplu, la gunoi. Apelăm la intervenţia promptă a autorităţilor din Vulcan pentru repunerea acestui monument, de urgenţă, la locul cuvenit”, informa în februarie 1990, ziarul local „Zori Noi”, din Valea Jiului. Unii localnici din Valea Jiului au încercat să dea de urma lui, însă nu au avut succes.
Monumentul prințului Rudolf, dispărut fără urmă
În 2022, un alt monument comemorativ ridicat la sfârşitul secolului al XIX-lea a dispărut în împrejurări similare cu cele ale buzduganului de la Porţile de Fier ale Transilvaniei.
O placă din fier aşezată în 1896 pe o stâncă în memoria prinţului austro-ungar Rudolf, care călătorise în Ţara Haţegului şi Retezat, a fost smulsă de persoane necunoscute.
În vara anului 1882, prinţul Rudolf (1858 - 1889), unicul fiu şi moştenitorul împăratului Franz Joseph I al Austriei, a pornit într-o expediţie de o săptămână în Masivul Retezat.
Călătoria sa, despre care a relatat în jurnalul „Note despre sport şi ornitologie”, a stârnit entuziasm în rândul localnicilor şi, mai ales, al nobililor din această zonă a Transilvaniei.
În 1897, în memoria prinţului, pe o stâncă aflată pe malul Râului Mare, oamenii au ridicat un monument comemorativ cu inscripţia: „Rudolf, fiu de rege, succesor la tron. Speranţa mândră a noii noastre istorii, Cu puteri tinereşti a vânat în vara anului 1882, alături fiindu-i fermecătoarea sa soţie, prinţesa Ştefania, A dispărut precum o cometă, brusc în 1889, Sus rămâne amintirea-i şi pe vârfurile munţilor înzăpeziţi. [Tabla] a fost ridicată de către judeţul Hunedoara în amintirea sărbătorilor milenare 1896”, a fost traducerea aproximativă a inscripţiei maghiare de pe monumentul dezvelit la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Placa realizată în Uzinele de Fier ale Hunedoarei a rezistat, pe stâncă, într-un loc puţin cunoscut în prezent de oaspeţii Retezatului, până în urmă cu un an.
Se încarcă comentariile...
