Viaţa de dincolo de zidurile închisorii

Timpul se opreşte-n loc dincolo de gardurile înalte şi gratiile reci ale închisorii. Tot ce le rămâne deţinuţilor sunt amintirile şi speranţa în a doua şansă. Deţinuţii din Penitenciarul de Maximă Siguranţă Giurgiu visează la libertate ca la o bijuterie rară, extrem de preţioasă.

Unii ştiu exact câte luni, zile şi ore mai au până la momentul în care vor putea respira din nou aerul libertăţii. Vieţaşii se roagă în schimb să primeacă “biletul” către o nouă viaţă după douăzeci de ani de la executarea pedepsei şi să convingă comisia de evaluare că s-au schimbat.

Marius Mantea are 26 şi ani. A primit o condamnare de trei ani pentru aderare la grup infracţional şi falsificare de carduri. În libertate era un grafician apreciat la o companie multinaţională şi absolvent al Facultăţii de Finanţe-Bănci. Viitorul părea să-i surâdă numai că trecutul l-a ajuns din urmă.

“Eu provin din Alexandria, dintr-o familie de nivel economic mediu, mi-am dorit să merg la facultate dar ai mei nu aveau posibilităţi. Le-am spus că voi sta la cămin şi că mă voi angaja ca să mă întreţin. Am fost tentat însă de nişte prieteni şi am intrat în anturaj. Câştigam  între 500 şi 1.000 de euro pe săptămână. Am vrut să-mi plătesc chiria şi nevoile şi să mă opresc, dar odată intrat te opreşti mai greu”, povesteşte Marius.

Dorinţă pentru sărbători

Are un an, trei luni şi 17 zile de când este închis şi numără fiecare oră şi zi până în decembrie atunci când urmează să meargă în faţa comisiei şi să primească eliberare condiţionată. Visează ca ajunul Crăciunului să-l găsească acasă lângă familie şi priteni. Timpul trece mult mai repede pentru Marius pentru că are voie să presteze activităţi. Ziua începe la ora 6.00 îşi pregăteşte uneltele şi materialele pentru activităţile gospodăreşti pe care le desfăşoară, merge la masă, şi începe curăţenia în clădirea de birouri.

“Fac curat în birouri, pe holuri, ud florile din curte şi le curăţ de buruieni, am grijă şi de dovleceii din curte, fac curăţenie prin curte şi mă implic peste tot pe unde pot. La trei zile pe care le muncesc aici am o zi de libertate câştigată”, mai spune Marius.

Când nu iese la muncă citeşte orice îi cade în mână sau se implică în diferite activităţi.  A participat la un curs de prevenire a TBC-ului şi a colindat instituţiile de sărbători, împreună cu alţi colegi de-ai săi din corul penitenciarului.

Dincolo de evenimentul care i-a schimbat viaţa, tânărul de 26 de ani este un norocos. Managerul companiei şi colegii i-au păstrat locul de muncă, familia este nerăbdătoare să îl aibe acasă, iar planurile lui sunt măreţe.

“Şeful meu mi-a spus că şi mâine dacă îmi dau drumul pot să reîncep munca. Am lucrat patru ani acolo şi au văzut că sunt bun. La fel mă aşteaptă şi colegii mei. Vreau să urmez cursurile Universităţii Naţionale de Arte şi să-mi văd de viaţă”, mărturiseşte tânărul.

Din hoţ, acuzat de crimă

Silviu are 34 de ani şi este condamnat pe viaţă pentru omor. Torturat de tată de mic copil, Silviu şi-a luat viaţa în propriile mâini şi a plecat de acasă.
“Odată m-a legat de calorifer, dezbrăcat şi m-a ţinut acolo o săptămână. A fost boxer de performanţă dar o problemă de sănătate l-a transformat într-un om agresiv.

La nouă ani am plecat de acasă, am stat pe la rude dar nu a ţinut mult pentru că el i-a speriat şi nu mă mai primea nimeni. Au fost zile când am răbdat de foame şi am încercat chiar să cerşesc . Îmi amintesc că o femeie mi-a dat pe atunci 25 de lei, i-am luat şi am început să plâng. Mi-am spus că nu voi mai cerşi niciodată. Dormeam în scara blocurilor şi îşi făceam culcuş din preşurile de la uşile oamenilor”, povesteşte Silviu.

A făcut bişniţă şi a tâlhărit, a intrat peste oameni în casă luându-le bijuteriile şi banii fără să rănească pe nimeni, dar pentru că i-a agresat mama de mai multe ori l-a bătut fără milă pe concubinul acesteia care şi-a găsit sfârşitul câteva luni mai târziu. Fapta sa nu a rămas nepedepsită. A fost acuzat pentru lovituri cauzatoare de moarte şi condamnat la cinci ani de înschisoare. În 1996 a cunoscut o femeie care i-a dăruit un copil. Îşi dorea o viaţă liniştită, de familie, dar anturajul pe care avea să şi-l construiască avea să-I ia şi libertatea şi toate visele.

“Mergeam şi furam de la oameni cu bani, iar ultimul caz a fost la doi soţi care trăiseră prin America şi aici în ţară aveau vreo trei apartamente pe care le închiriase-ră. Ştiam că au bani, bijuterii, tablouri valoroase. Am intrat în casă împreună cu colegii mei, i-am legat pe cei doi şi când am început să căutăm ne-am dat seama că nu aveau în casă bijuteriile şi banii. Nu am găsit decât un ceas Rolex şi câteva bijuterii”, mai spune deţinutul.

Unul dintre cei care-l însoţeau a dat peste cap planurile şi din tâlhari şi-au schimbat eticheta în criminali după ce aceasta i-a înjunghiat pe cei doi soţi. Ca să fie sigur că nu vor fi descoperiţi, făptaşul a încercat să-i scoată ochii bărbatului după ce a aflat că nu a murit, spune Silviu.
Poliţia le-a dat de urmă şi toţi au primit condamnare pe viaţă pentru omor. Timp de 14 ani nu a putut să părăsească celula, dar acum este mulţumit că regimul i-a fost schimbat din maximă siguranţă în regim închis.

“Eu nu am vrut să se ajungă acolo, să fim consideraţi criminali. Nu ar fi trebuit să primesc condamnare pe viaţă pentru că nu eu i-am omorât, nu am plănuit nimic de acest gen. Mi-am pierdut soţia, copilul, mama şi restul familiei. De zece ani nu mă mai caută nimeni”, mai povesteşte deţinutul.
Îşi umple timpul lucrând globlenuri şi pictând. Speră ca la vârsta de 40 de ani atunci când se împlinesc douăzeci de ani de ispăşire a pedepsei, comisia să îi dea “viza” pentru a doua şansă la o viaţă liberă.

“Îmi doresc să îmi găsesc un loc de muncă, să cunosc pe cineva şi să duc o viaţă liniştită. Nu sunt supărat pe nimeni, poate doar puţin pe Dumnezeu, mi-a dat să îndur prea multe. Pedeapsa pentru participarea la această faptă şi pentru viaţa mea infracţională mi-am primit-o şi poate chiar mai mult. E destul. Am fost obligat să fac tot ce am făcut pentru că nu aveam decât două variante, să mor de foame sau să mă întorc acasă şi să îndur bătăile tatălui meu până mă lăsa lat”, completează bărbatul.