Satul din sudul Moldovei de care Regina Maria era pur și simplu îndrăgostită: „Cât de dragă îmi este viaţa la ţară!”
0Este vorba de satul Ghidigeni, din nordul județului Galați, unde trăia renumita familie Chrissoveloni, cu care Regina Maria avea legături strânse de prietenie. În anii de război, Regina şi-a lăsat copiii la Palatul Ghidigeni, care există încă, deși se află în stare de degradare.
Potrivit istoricilor, Regina Maria a vizitat în nenumărate rânduri conacul familiei Crissoveloni de la Ghidigeni, iar în timpul războiului, familia Chrissoveloni a ajutat-o pe Regină în numeroasele sale activităţi legate de frontul din România, mai ales frontul din zona Moldovei.
Tot aici, Jean Chrissoveloni a finanţat şi a fost preşedintele Societăţii de Ambulanţe Regina Maria. Spitalul a fost numit „Principele Mircea”, în onoarea ultimului copil al Reginei Maria, care din păcate decedase.
„Deşi centrul militar era la Iaşi, Regina a vizitat în nenumărate rânduri palatul de la Ghidigeni, unde era înfiinţat un spital de campanie. Exista şi o reţea de ambulanţe numită «Regina Maria». Era şi o organizaţie condusă sub deosebita îndrumare a Reginei şi a lui Jean Chrissoveloni. Amândoi lucrau cu destoinicie şi întotdeauna se aflau acolo unde era nevoia mai mare”, povesteşte Maria Gudană, autoarea „Monografiei comunei Ghidigeni”.
În anii de război, Regina Maria şi-a lăsat copiii în grija lui Sybille şi a angajaţilor săi de la Palatul Ghidigeni. Înainte de a vizita fronturile de la Ouituz, Mărăşeşti şi Focşani, unde se dădeau lupte ucigătoare, Regina a ales să viziteze localitatea Ghidigeni, după cum a spus scriitoarea Mihaela Gudană.
„La începutul lunii august a anului 1916, Regina Maria a revenit la Ghidigeni. Spitalul de la palat era plin de răniţi până la ultimul loc, iar fiica sa, Mignon, ajuta infirmierele făcând o muncă modestă, fiind în stare chiar să spele ferestre sau să măture pe jos. Aceste întâmplări nu au aceeaşi valoare în amintirile povestite fără a sublinia prezenţa blândă a doamnei Sybille Chrissoveloni în timp ce soţul său era prezent de-a lungul şi de-a latul frontului, acolo unde era nevoie de ajutor umanitar”, a spus Maria Gudană, autoarea „Monografiei comunei Ghidigeni”.
În cartea „Povestea vieţii mele” Regina Maria a scris şi despre frumoasa relaţie cu Sybille Chrissoveloni.
„Credincioasa mea Sybille mă urma peste tot; era atât de veselă că mă revede, încât mă mişcă nespus. De dimineaţă până seara are grijă de toate fără răgaz; e adorabilă şi conduce singură tot. Afară de aceasta, casa ei e deschisă pentru oricine vine până aici, de orice neam sau treaptă socială ar fi musafirul; e adevărată ospitalitate în adevăratul sens al cuvântului. Pe soţul ei nici nu l-am zărit căci aleargă de colo, colo în ambulanţele noastre, nu ştiu pe unde, de-a lungul frontului”, scria Regina Maria în „Povestea vieţii mele”.
Regina Maria se simţea bine la Ghidigeni deoarece avea confort şi condiţii bune de locuit.
„M-am deşteptat în odaia Sybillei, în marele pat trandafiriu şi alb, după o noapte de somn tihnit; m-am bucurat de desfătarea unei băi încântătoare, cu toate curate în jurul meu, toate frumoase şi odihnitoare. Un break-fast cât se poate de îngrijit, bine servit, cu bunătăţi ispititoare în porţelanuri de preţ. Timp de o clipă, m-am simţit departe de război şi de bejenie”, mai relata regina în memoriile sale.
Timp de câteva zile, aceasta a stat la Palatul Ghidigeni şi s-a bucurat de aerul curat al pădurii din apropiere.
„Cât de dragă îmi este viaţa la ţară! De câţiva ani nu m-am mai bucurat de ea. Dimineaţa era o răcoare minunată şi peste tot căzuse o rouă grea, dar pe urmă se făcu îngrozitor de cald”, spunea Regina.
Palatul construit de cel mai mare bancher din România interbelică
Familia Crissoveloni s-a stabilit în România, la Galaţi, în anul 1848. De-a lungul timpului, aceştia au dezvoltat diferite afaceri, fiind cunoscuţi în întreaga lume ca o adevărată dinastie de bancheri aristocraţi.
Conacul de la Ghidigeni, din nordul judeţului Galaţi, a fost construit în anul 1878. Era înconjurat de un parc imens, avea teren de tenis modern şi popicărie. Construit pe două nivele, în stilul academismului francez, arhitectura palatului aminteşte şi de originea elenă a proprietarului.
Pe domeniul de la Ghidigeni aveau loc partide de vânătoare şi petreceri considerate excentrice pentru acea vreme.
„Grădina din faţa conacului, plină de trandafiri, a fost amenajată după moda franceză, unde erau plantate specii rare de arbori ornamentali aduşi din străinătate. Două bazine cu apă înfrumuseţau intrarea în conac, asigurând o atmosferă răcoroasă în zilele pline de arşiţă ale verii, punctând totodată, ţinuta rezidenţială a imobilului . Pista de popice şi cele două terenuri de tenis, din care unul acoperit, au fost construite probabil după începutul secolului al XX-lea. Cert este că terenul de tenis acoperit era singurul din România în acea perioadă”, scrie istoricul Marius Mitrof, în „Arhitectură şi spaţiu privat. Ansamblul Conacului de la Ghidigeni”.
În timpul Primului Război Mondial, conacul devenise spital în care soţia lui Jean, Sybille şi fetele reginei Maria lucrau ca voluntare.
După război, în 1920, Jean Chrissoveloni a înfiinţat la Bucureşti, Banca Chrissoveloni, aducând ca aport social fabrica de spirt de la Ghidigeni. A murit în 1926, afacerile familiei fiind preluate de o tutelă compusă din soţia lui, Sybille şi principele Dimitrie Ghica, deoarece fiul său, Nicky, nu era încă major.
După naţionalizare, familia Crissoveloni a pierdut totul şi a fost forţată să părăsească ţara. În perioada comunistă, conacul a fost transformat în gospodărie de stat iar mai târziu în şcoală pentru copiii cu deficienţe.
„Distrus de un incediu în 1936-1937, a fost refăcut fără a mai avea acel acoperiş impozant. În 1948 a fost naţionalizat , transformat într-o gospodărie agricolă de stat, apoi a devenit cămin-şcoală pentru copii cu nevoi speciale. A suferit numeroase transformări constructive, atât la corpul palatului, cât şi la anexe, iar starea dedegradare a avansat continuu.mÎn 2004, moştenitorii familiei Chrissoveloni au intrat din nou în proprietatea conacului, astăzi încercând să stopeze fenomenul de degradare şi să-l salveze de la colaps”, se precizează în „Arhitectură şi spaţiu privat. Ansamblul Conacului de la Ghidigeni”.
Arhitectura deosebită, dar şi personalităţile care i-au trecut pragul, au constituit argumente puternice pentru clasarea conacului şi a cavoului familiei ca monumente istorice în anul 1992.
Deoarece nu este obiectiv de interes naţional, Ministerul Culturii nu poate aloca fonduri. Singurele soluţii pentru revitalizarea clădirii sunt accesarea de fonduri europene sau un parteneriat public privat. Pentru reabilitarea conacului de la Ghidigeni este nevoie de cel puţin patru-cinci milioane de euro.
Se încarcă comentariile...
