George Gîlea, filosoful de la Radio: "N-am văzut încă niciun anunţ la mica publicitate cu «Angajăm filozof»"

La 18 ani, cel mai bun prieten îi spunea: „Nu da la Filosofie! Doar atunci când vei găsi în ziare anunţul «angajez filosof» poţi să dai acolo!”.La numai 24 de ani, George Gîlea, sau Gâgă, aşa cum îl cunosc prietenii, se poate lăuda că se plimbă cu dezinvoltură printre Schopenhauer şi AC/DC.

A făcut facultatea de Filosofie din cadrul Universităţii “Dunărea de Jos” din Galaţi. Facultatea i-a lăsat impresia că lucrurile bune le înveţi într-un cerc restrâns. „Cele mai bune seminarii se ţineau întotdeauna la o bere cu doi-trei colegi şi un profesor”, spune George.
Prieteni, bere, vorbe

Cele mai importante realizări din facultate sunt prieteniile care i-au rămas. Aceiaşi doi-trei colegi şi un profesor. Cu ajutorul lor are senzaţia că facultatea nu s-a terminat. Atunci când vine în Galaţi, seminariile de la bere se transformă în nopţi întregi de discuţii.

 În perioada 2005-2009 a făcut parte dintr-un ONG de cultură şi tineret. Uneori, se surprinde făcând lucruri inutile: “Fac parte dintre oamenii care nu cred în zodii, dar care îşi citesc horoscopul cu regularitate”.

Spune că e doar o întâmplare faptul că acum locuieşte în Bucureşti. Ar fi vrut ca după facultate să călătorească fără ţintă, un an, sau poate doi, dar călătoria lui s-a oprit mai devreme decât ar fi crezut. Lucrează la „Radio România Actualităţi” şi afirmă că este primul serviciu care dă un sens practic facultăţii pe care a terminat-o.

Crede despre serviciul său că este una dintre cele mai frumoase meserii şi că deocamdată nu ar schimba-o nici măcar pe statutul de om care are destui bani încât să nu fie nevoit să lucreze.  „În prima zi la radio mi s-a spus: radioul este o lume! Abia apoi am aflat că este o lume fascinantă”, ne-a mărturisit George.

Şi aşa a fost. Încă de la primul reportaj s-a îndrăgostit de meserie: „Am fost nevoit să mă documentez despre patru statui care se aflau în faţa UniversităţiiBucureşti, să cercetez istoria lor şi ce se va întâmpla cu ele mai departe.

Primăria Capitalei are în derulare un proiect de parcare subterană care trece chiar pe sub cele patru statui. Drept urmare monumentele istorice vor fi mutate de pe locul unde au stat aproape două secole. A fost un subiect interesant”.
Acum urmează cursurile unui masterat în studii iudaice în cadrul facultăţii de Litere a Universităţii Bucureşti. Este unul din domeniile pe care le descoperă cu plăcere.

Pune limită de demarcaţie în talent şi pasiune:„Nu pasiunea, ci talentul este apriori. Pasiunile se cultivă, se întreţin. Alteori chiar te izbesc şi te cultivă ele pe tine, iar uneori chiar reuşesc să te întreţină”.

De ce nu s-a făcut profesor

Ar fi vrut sa se faca profesor, dar la momentul respectiv nu îi placea Ecaterina Andronescu. Mai nou, şansele sale de a profesa scad şi mai mult pentru că nici Funeriu nu prea îi este pe plac.

Întrebări şi răspunsuri

Ai pleca din România?

“Cred că am simţit destul în Romania ce înseamna un stat, cu birocraţia lui, cu ai lui conducători şi aşa mai departe. Nu cred că sufăr după o democraţie sau după un vis cum este cel american. Mai degraba aş tinde către un loc cu identitate culturală. Dar ştiu sigur unde aş vrea să mor: pe o plajă din America de Sud!”

Dacă ar fi să o iei de la capăt, ai mai merge la Filosofie?

Dacă ar fi să o iau de la capăt aş face tot filosofie. Doar că mai bine de data asta. Iar ca profesie, apropos de întrebarea de mai devreme, la sfârşitul vieţii mi-ar plăcea să fiu barman pe acea plajă din America de Sud.

Ce îi place

Nu pot să spun că am exagerat de multe plăceri. La o primă evaluare, cred că ar fi cam astea: iubita mea, ţigările, cafeaua, cărţile şi pik-up-ul meu, dimineţile cu Norah Jones şi după amiezile cu Ella Fitzgerald.

Ce nu îi place

Greu de spus. Lista ar trebuie să fie destul de lungă, dar voi încerca să fiu selectiv. Caşcavalul, Băsescu şi ciupercile. Categoric, nu-mi place nici filmul care a luat Oscar-ul anul acesta. Nu suport poliţiştii şi, chiar dacă nu mă credeţi, nu-mi place  Kusturica.