Ema, învăţătoarea care a devenit influencer în educaţie. Blogul ei este o bibliotecă naţională de resurse didactice
0Emanuela Patrichi este o învăţătoare pasionată, ale cărei metode de învăţare se bazează pe activităţi din viaţa de zi cu zi. Experienţa adunată în 30 de ani, bunele practici, resursele şi sfaturile în educaţie le împărtăşeşte pe social media, unde are peste 23.000 de urmăritori.
Emanuela Patrichi este învăţătoare la Şcoala Gimnazială „Dacia“ din Târgu-Mureş şi a fost desemnată Profesor Merito în 2021. A absolvit Liceul Pedagogic în Bacău, apoi Facultatea de Filologie, la secţia română-engleză, la Târgu-Mureş, are un masterat în literatură şi un doctorat în critică literară. După aproape 30 de ani ca învăţătoare, este în continuare preocupată de metode creative prin care să crească elevi independenţi, creativi, toleranţi şi empatici.
Ea povesteşte că încă de când era mică se juca „de-a şcoala“, iar când a mai crescut, mama ei a pus-o să aleagă. „Ori te faci frizeriţă, pentru că întotdeauna vor fi oameni pe care să-i tunzi, ori te faci medic, pentru că întotdeauna vor fi oameni bolnavi, ori te faci învăţătoare, pentru că întotdeauna vor fi copii de educat. Şi aşa am ajuns învăţătoare“, ne povesteşte, cu umor, învăţătoarea.
EmaLaScoala, un blog de importanţă naţională
În 2010, Emanuela Patrichi a plecat în Statele Unite ale Americii, unde a stat timp de un an, iar acolo s-a implicat în diverse activităţi de voluntariat.
Una dintre acestea presupunea să ajute copiii şi învăţătoarea de la clasa unde învăţa şi copilul ei. Aşa a putut să facă şi o comparaţie între învăţământul american şi cel din România. „Ce mi-a plăcut cel mai mult la ei a fost că fiecare părinte avea un blog de şcoală, unde publicau poze, articole şi idei de la clasele lor“, spune Emanuela Patrichi.
Aşa s-a născut blogul EmaLaScoala în 2012, după ce a revenit în ţară, care în timp a devenit o bibliotecă de resurse educaţionale, iar pagina ei de Facebook este urmărită acum de 23.000 de persoane.
Învăţătoarea a devenit acum un influencer în educaţie, dar mărturiseşte că scopul iniţial pentru care a creat blogul a fost unul egoist: voia să consemneze activităţile de la clasă, dar şi să fie un spaţiu unde să se descarce şi să adune resurse educaţionale. La început, blogul conţinea multe poze şi puţine texte, pentru că nu urmărea să fie citită de cineva, dar acum situaţia s-a inversat, pentru că acum are foarte multe de spus.
FOTO arhiva personală
„Cititorii blogului – profesori, elevi, părinţi – cred că ceea ce scriu eu acolo este important şi interesant. Nici acum nu vreau ca blogul să fie neapărat ceva care influenţează oamenii. Nu aş vrea ca cineva să ia lucrurile de acolo exact aşa cum sunt, să le aplice la clasa lui şi să spună dacă sunt bune sau nu. Îi sfătuiesc să nu se lase influenţaţi aşa uşor de mine şi să testeze tot ce găsesc pe blogul meu“, explică, simplu, Emanuela Patrichi.
7.000 de profesori şi părinţi
Învăţătoarea a creat separat un grup pe Facebook, unde a adunat aproape 7.000 de cadre didactice şi părinţi, cu care împărtăşeşte metode de bune practici, resurse şi sfaturi. Unul dintre participanţi a venit cu ideea să se numească grupul „Ema la Şcoală“ pentru că toată lumea îşi va aminti întotdeauna de el. Crede că acest grup nu este despre ea, ci despre fiecare dintre noi, pentru că elevii, profesorii şi părinţii se regăsesc în ceea ce se scrie acolo şi găsesc informaţiile de care au nevoie.
FOTO arhiva personală
Emanuela alege mereu metode creative de predare şi se ghidează după interesele elevilor săi. Practic, combină metodele clasice de predare cu metode pe care le-a învăţat de la alţi profesori, pe care le-a descoperit singură sau din lucrul cu copiii, astfel încât micuţii să înveţe mai bine şi mai uşor. „Nu îmi ies întotdeauna lucrurile aşa cum mi-aş dori. Poate o metodă de predare care i se potriveşte unui copil sau unui grup de copii nu este potrivită pentru ceilalţi. Prin urmare, sunt mereu într-o căutare continuă ca să văd ce funcţionează, ce vor copiii să facă“, punctează Emanuela Patrichi.
Învăţare prin mişcare
Evident pasionată, Emanuela lucrează permanent cu elevii săi ca să-i facă conştienţi despre cum funcţionează învăţarea. Ori de câte ori le predă ceva nou, face analogii cu activităţi din viaţa lor zilnică şi le spune mereu că trebuie să se implice, pentru că nimeni altcineva nu-i va ajuta. De exemplu, la adunarea şi scăderea cu trecere peste ordin a folosit şapte metode: de la numărarea pe degete, la împrumutul ouălor de la vecina sau axa numerelor. Dacă nu înţelegeau, îşi propusese chiar să deseneze o axă a numerelor pe podea şi ei să facă sărituri, dar n-a mai fost cazul.
FOTO arhiva personală
„Îmi place să implic mişcarea în activităţile mele, acolo unde se poate. Dacă vorbim, de pildă, de numere, numărăm, batem din palme, adăugăm tot felul de mişcări, unele mai amuzante, altele mai serioase, astfel încât să îi scot din bănci şi să fie ceva dinamic“, descrie învăţătoarea una dintre metodele sale de predare. Când se poate, iese cu micuţii în curtea şcolii, unde face orele de muzică şi chiar pe cele de matematică. În tot ceea ce face la clasă vrea să fie pentru elevii săi ceea ce au fost pentru ea profesorii pe care i-a avut.
Elevul-actor, participant şi spectator la învăţare
Profesoara nu îşi doreşte ca elevii săi să îşi amintească neapărat de ea, ci cum şi ce au învăţat în clasele primare. Ea ştie că la vârsta de 10-11 ani se pun bazele unor obiceiuri şi deprinderi, pe care copiii le pot folosi mai departe în gimnaziu şi la liceu, iar cu unele vor rămâne chiar toată viaţa. Cel mai important este să îi înveţe cum să înveţe. De pildă, de fiecare dată când copiii învaţă la clasă o poezie, aplică câteva metode prin care învăţarea devine mai uşoară, mai plăcută şi mai rapidă. La fel procedează şi la matematică – când elevii săi reuşesc să adune numere foarte mari fără să se folosească de calculator.
FOTO arhiva personală
„Într-o zi i-am întrebat la ce ne foloseşte scrisul de mână. Pare atât de evident, ne foloseşte ca să scriem, nu? Un copil a venit cu ideea că atunci când nu poţi să îţi duci cu tine calculatorul pe stradă ca să scrii o cerere adresată unei autorităţi, ai putea să scrii de mână şi asta ţi-ar putea fi de mare folos. Pentru mine a fost un răspuns extraordinar de bun“, povesteşte învăţătoarea, care crede că astfel elevii săi au înţeles că nevoia te învaţă să fii creativ.
Pentru Emanuela Patrichi, şcoala este un mediu care creează oportunităţi de învăţare şi lucrează în prezent la un sistem prin care să le arate şi altor profesori că pot preda foarte bine şi fără resurse. „Mai mult decât a preda o lecţie, în viziunea mea este să îl las pe copil să fie şi actor al învăţării sale, şi participant, şi spectator, dar şi toate la un loc, în funcţie de ce am de predat în acea zi“, conchide învăţătoarea.
Vă mai recomandăm să citiţi şi:
Cum reuşeşte o profesoară să-i atragă la şcoală pe copiii din comunităţile sărace