Educatoarea care aduce carnavalul şi semaforul emoţiilor la grădiniţă. „Copiii trebuie să-şi cunoască punctele forte“
0
Sabina Dorin este educatoarea care a luat părinţii drept parteneri în toate proiectele extraşcolare şi face lucruri grozave în comunitate. Când ajung la şcoală, elevii ei ştiu deja să numere, se exprimă corect gramatical, dar mai ales îşi stăpânesc şi îşi conştientizează emoţiile.
Sabina Dorin (39 de ani) este profesoară pentru învăţământul preşcolar la grădiniţa din satul ieşean Tungujei, comuna Ţibăneşti. Este un sat uitat de lume, cu o mână de suflete, unde sărăcia este la ea acasă. Educatoarea predă acolo de 20 de ani şi ar fi avut posibilitatea să plece de mult pe un post mai puţin stresant la oraş, dar a rămas la Tungujei ca să schimbe în bine comunitatea – şi a reuşit.
A absolvit cursurile Facultăţii de Psihologie ale unei universităţi private din Braşov, iar apoi a urmat cursurile Academiei Teach for Romania şi are atâtea proiecte în derulare, că nu îi ajunge ziua să lucreze la toate. Este adepta învăţării prin descoperire, iar micuţii pe care îi pregăteşte învaţă orice noţiune pornind de la exemple sau experimente simple. Timp de trei ani a mai lucrat şi în cadrul proiectului fundaţiei World Vision pe activităţi remediale la română şi matematică.
1, 2, 3...
Acum are o grupă mixtă de copii, cu vârste între 3 şi 6 ani, lucru întâlnit adesea în satele mici, unde nu sunt suficienţi copii pentru a se forma grupe pe categorii de vârstă. Rezultatele sale la clasă cu micuţii vorbesc de la sine. Atunci când pleacă la şcoală, preşcolarii pregătiţi de Sabina cunosc o sumedenie de lucruri. Ştiu să numere, efectuează adunări şi scăderi simple, de la 0 la 10, compun şi rezolvă probleme simple bazate pe operaţiile amintite anterior.
În plus, pot descrie uşor cele patru anotimpuri, denumesc şi compară diverse plante şi vieţuitoare. Impresionant este şi faptul că cei mici se exprimă corect atât gramatical, cât şi logic, pot să realizeze o analiză fonematică şi cunosc literele – pe toate sau doar o parte, în funcţie de ritmul si de capacitatea de învăţare a fiecăruia dintre ei.
Cultura reuşitei la clasă
Educatoarea face exerciţii cu copiii care îi ajută să devină conştienţi de emoţiile şi de gândurile pe care le au şi cum pornesc ele. Îi învaţă să fie perseverenţi şi determinaţi în privinţa lucrurilor pe care vor să le facă şi îi pune în poziţia de a se întreba constant cine sunt ei, ce rol au în comunitatea din care fac parte şi ce resurse au la dispoziţie.
„Înţeleg ce puncte forte au, pe marginea cărora pot să construiască, astfel încât să devină mai buni. Dacă ne vom baza doar pe conţinutul academic, copiii vor pleca acasă cu un bagaj mulţumitor de cunoştinţe, dar dacă nu le dezvoltăm şi abilităţile sociale, când vor avea de rezolvat probleme mai grele, nu vor face faţă“, crede Sabina.
FOTO arhivă personală
Una dintre cele mai eficiente metode pe care le aplică este cultura reuşitei la clasă. Copiii trec pe hârtie motivele pentru care vin la şcoală – cei de la clasa Sabinei au compus chiar şi o poezie, pe care o repetă zilnic înainte de începerea orelor, astfel încât să o internalizeze. Micuţii învaţă că orice acţiune are consecinţe, fără să fie pedepsiţi atunci când greşesc.
Semaforul emoţiilor
Elevii săi fac exerciţii de respiraţie când sunt nervoşi sau stresaţi şi se liniştesc reciproc folosind „căsuţa liniştii“, un exerciţiu de autoreglare. Ridică mâinile deasupra capului şi stau liniştiţi preţ de câteva secunde. „Le spun mereu că toate emoţiile sunt bune – nu există emoţii negative sau pozitive. Pot să spună acum că le este frică fără să le fie ruşine. Pot să spună că sunt furioşi pentru că vor găsi sprijin să se autoregleze“, spune educatoarea, care le dezvoltă copiilor rezilienţa emoţională, abilitatea de a face faţă cu succes stresului.
Sabina Dorin foloseşte la clasă şi ceea ce numeşte semaforul emoţiilor. Fiecare copil a învăţat să îşi identifice şi să-şi exprime emoţiile, pe care le încadrează singur într-o anumită culoare, ce exprimă starea lui de la acel moment. Astfel, copiii care se simt obosiţi sau trişti se aşază pe culoarea albastră, cei agitaţi sunt în zona galbenă, elevii fericiţi şi bucuroşi se vor regăsi în zona verde, iar cei violenţi şi furioşi sunt în zona roşie. În funcţie de zonele în care se află, copiii pot aplica diverse metode de calmare şi destresare.
FOTO Teach for Romania
De pildă, cei furioşi pot respira şi număra în gând până se calmează, iar cei trişti primesc mesaje pozitive de la colegii de clasă. „Schimbările neaşteptate care apar în lume îl fac pe viitorul adult competent din punct de vedere academic, dar «repetent emoţional», incapabil să se integreze în societate şi să ducă o viaţă de calitate“, explică educatoarea motivul pentru care pune un accent important pe dezvoltarea psiho-emoţională a micuţilor.
Părinţii la catedră
O parte a succesului său cu copiii se datorează legăturii strânse pe care o are cu părinţii. Nu i-a fost deloc uşor la început. A trebuit să le demonstreze părinţilor că pot avea încredere în ea şi că merită să îşi dea copiii la grădiniţă, convingându-i cu proiectele sale ieşite din tipare.
Un singur lucru le-a cerut: implicare, astfel încât să îşi cunoască copiii mult mai bine şi să îi privească apoi cu alţi ochi. De pildă, în fiecare an organizează mai multe carnavaluri, prin intermediul cărora părinţii lucrează împreună cu propriii copii la diverse proiecte, cum ar fi crearea unor costume din deşeuri, dar le şi predă la clasă lucruri interesante pe domeniile pe care excelează.
Dacă la început priveau cu reticenţă toate aceste acţiuni, părinţii îi cer acum Sabinei să vină cu noi proiecte la fel de interesante. Unul dintre acestea este „Şcoala părinţilor“, unde adulţii conştientizează cât de important este să îşi obişnuiască copiii cu cărţile încă de când sunt mici.
Proiecte pentru comunitate
Educatoarea a adus în comunitate şi alte proiecte, precum „Citeşte-mi 100 de poveşti“, organizat de asociaţia OvidiuRo, prin care biblioteca şcolii va primi gratuit multe cărţi, iar o serie de invitaţi speciali le citesc micuţilor poveşti. „România de poveste“ este un proiect prin care educatoarea îi conştientizează pe copii despre frumuseţile zonei unde locuiesc, dar şi de cele de la nivelul întregii ţări, astfel încât să înveţe să le aprecieze şi apoi să le protejeze.
Sabina Dorin FOTO arhiva personală
Proiectul său de suflet pe care îl vrea extins la nivel naţional poartă o denumire sugestivă, „Învăţământ cu final în minte“, prin care doreşte să îi conştientizeze pe elevi de importanţa educaţiei. Totodată, face în fiecare săptămână diverse activităţi la clasă, prin care copiii descoperă o nouă meserie sau profesie, astfel încât să aleagă, în cunoştinţă de cauză, ce vor să facă pe viitor.
Regretul ei este că mulţi dintre copiii pe care îi pregăteşte nu şi-au mai atins potenţialul după ce au ajuns la şcoală. Părinţii au plecat să muncească în străinătate şi, lipsiţi de coordonare, micuţii s-au pierdut pe drum. Mulţi nu s-au înscris nici măcar la o şcoală profesională.
„Este foarte dureros, pentru că aveau capacitate şi potenţialul de mult mai mult, dar nu au fost susţinuţi şi au renunţat la şcoală. Ei nu au acces la tehnologie şi la resurse materiale, dar sunt copii buni şi se pierd, iar dacă nu o să facem nimic pentru ei, nu o să se schimbe nimic în ţara asta“, mărturiseşte cu amărăciune Sabina Dorin. Tocmai de aceea a şi rămas în mica comunitate din Tungujei, ca să schimbe lucrurile de jos, acolo unde este cel mai greu.
Vă mai recomandăm să citiţi şi:
Cum reuşeşte o profesoară să-i atragă la şcoală pe copiii din comunităţile sărace
Se încarcă comentariile...
