Cum ne prosteşte furia. „Este necesară o rupere de raport. Se creează un circuit al recompensei“

Mulţi dintre noi acţionează instinctual în anumite situaţii, lăsându-se pradă furiei spontane. În acele momente, intelectul practic dispare, iar persoana în cauză acţionează pe baza unor programe sau tipare comportamentale.

Există o legătură directă între prostie şi furie, spun specialiştii. Ambele manifestări au frecvenţe extrem de joase, corespunzătoare unor niveluri scăzute ale zonei emoţionale, psihice şi mentale.

”Primului nivel de conştiinţă îi corespund doar nevoile ce ţin de hrană, somn şi adăpost, pe nivelul al doilea apare ceea ce se numeşte conştiinţa sexului, în sensul că persoana respectivă se gândeşte foarte mult doar la sex, pe nivelul trei sunt emoţiile şi gândurile ce ţin de dominare, de frică şi luptă, pe nivelul al patrulea vorbim de emoţii înalte, cum este iubirea, pe nivelul cinci vorbim de gânduri ce ţin de imaginaţie, inspiraţie şi intuiţie, pe nivelul şase apar emoţiile mentale, iar pe nivelul şapte apar gânduri şi stări ce ţin de divinitate”, explică psihologul Stelian Chivu.

Când vorbim de prostie, aceasta ţine de nivelul unu şi doi de conştiinţă, iar furia îşi are ”sediul” pe nivelul trei, sabotând şi limitând individul care se manifestă astfel. Asta arată că o persoană furioasă va ajunge să se şabloneze mental şi emoţional, reacţionând de multe ori doar instinctual, iar mai devreme sau mai târziu asta duce fizic la prostire. În situaţii de stres extrem, cum sunt accesele de furie, organismul produce cortizon în cantitati extrem de mari, iar acesta afectează sinapsele nervoase.

Furia se transmite şi genetic

De asemenea, acest gen de manifestări amplifică dezechilibrele din corp, generând atacuri de panică, comoţii cerebrale sau alte afecţiuni. Întrebarea care se pune este de ce se lasă oamenii pradă furiei, mai ales după ce realizează la un moment dat că le afectează sănătatea.

Unii dintre ei sunt afectaţi de factori exteriori tot datorită conştiinţei scăzute, trag concluzia specialiştii. De pildă, persoanele care se lasă angrenate de un grup de manifestanţi furioşi fără să treacă prin filtrul gândirii dacă au sau nu dreptate. Furia se poate transmite şi genetic, în sensul că dacă părinţii aveau accese de furie, şi copilul este posibil să se manifeste în aceeaşi manieră.

Şi mai rău este atunci când o persoană vrea să se exteriorizeze cu furie, dar nu o face, ţinând în interior aceste sentimente negative. Există şi varianta în care un individ îşi manifestă furia, dar nu o controlează. În popor există o expresie care spune ”mi s-a pus pata şi nu am mai ştiut ce fac”.

”Este important ca, în primul rând, să conştientizăm butonul furiei la noi înşine, ce declanşează această stare la noi. Dacă facem acest lucru, vom reuşi să controlăm furia, în caz contrar, furia ne va controla pe noi”, susţine psihologul Stelian Chivu.

Paşi spre vindecare

Pentru a face asta este important să acceptăm că avem accese de furie, apoi să analizăm ce anume le declanşează şi să găsim modalităţi de a ne proteja de aceşti factori declanşatori. Există şi varianta în care persoana în cauză poate apela la un specialist în situaţia în care nu reuşeşte să identifice singură cauzele furiei şi, mai ales, să găsească modalităţi de a le rezolva.

Ceea ce trebuie să facă persoanele furioase este să înlocuiască secreţia de cortizon, numit şi hormonul stresului, cu cea de dopamină, numită şi hormonul fericirii. Acest lucru se poate realiza prin orientarea creierului către lucruri ce presupun creativitate.

”Este necesară o rupere de raport, cum se numeşte în termeni de specialitate. Când individul este furios, creierul este extrem de solicitat, dar dacă trece la o stare de linişte, se creează un circuit al recompensei, prin faptul că secreţia de dopamină va determina creierul să tindă mai mult la stări de acest gen, decât să se lase dominat de stresul generat de furie”, concluzionează psihologul Stelian Chivu.