Cum ne limitează modestia. Contradicţia de care nu sunt conştiente persoanele modeste

Mulţi dintre noi sunt obişnuiţi, chiar programaţi, de mici, să nu iasă în faţă niciodată şi să nu îşi spună punctul de vedere decât dacă sunt întrebaţi. Rezultatul este dezastruos pentru partea mentală şi emoţională a micuţilor, care odată ajunşi la maturitate ajung să transforme aceste programări în fobii.

Când ne referim la modestie, vorbim de o timiditate, de o sfială în exprimarea mai ales în public a anumitor persoane. Modestia, deşi are şi aspecte pozitive, nu trebuie exprimată excesiv, pentru că se transformă într-un veritabil defect. Napoleon Bonaparte spunea despre modestie că este ”calitatea celor care nu au calităţi”, iar Nicolae Iorga argumenta că ”modestia este pentru proşti”.

Sunt persoane care afişează o falsă modestie, ascunzând, de fapt, o atitudine arogantă în spatele acesteia. Cei care aleg calea modestiei în orice fac în viaţă, îşi vor pierde treptat încrederea în capacităţile proprii, ajungând la dezechilibre în organism, spun specialiştii.

”Sunt persoane care datorită unei modestii excesive, nu au curajul de a vorbi în public sau despre ei. Modestia este de multe ori o fugă, o fugă de exterior care vine din interior. Te ascunzi, de fapt, sub acest fals paravan numit modestie. În astfel de cazuri, modestia se manifestă ca un blocaj. Vorbim de nişte procese psihice, cu nişte reflexe necondiţionate ce se desfăşoară la nivel mental şi care generează programe de limitare, frică, neîncredere, de retragere, de marginalizare şi de ascundere. Per ansamblu, asta se traduce sub forma unei lipse de energie”, explică psihologul Stelian Chivu.

Cei în cauză vor dezvolta o frică de a vorbi în public, chiar şi în grupul prietenilor apropiaţi, se vor izola şi vor refuza orice posibilitate de avansare profesională, ba chiar vor comite intenţionat gafe pentru a se asigura că nu vor ajunge într-o astfel de poziţie.

Cu ce boli te poţi alege dacă eşti prea modest

Pe plan personal, o familie în care modestia este trăsătura de bază, vine cu nişte programe de modestie ce se reflectă în tot ceea ce membrii săi fac. Există o contradicţie aici, pentru că, de fapt, persoanele modeste vor să iasă în evidenţă, să le fie remarcate calităţile şi să fie apreciate la adevărata valoare, însă modestia excesivă de care dau dovadă le împiedică, lipsindu-le de energia de care au nevoie pentru a face aceste lucruri, spun specialiştii.

Asta face ca în organism să se producă dezechilibre, ce somatizează apoi în boli. Astfel de persoane vor avea probleme digestive şi se vor confrunta cu boli de ficat şi de pancreas.

”Aţi dori să fii bogat, de exemplu, nu este un lucru rău. Sunt multe persoane care au averi impresionante şi care sunt modeste, deci au găsit o cale de a echilibra lucrurile. Banii sunt, de fapt, o energie, iar dacă o persoană modestă ar primi o sumă mare de bani, nu ar şti să managerieze această situaţie foarte bine pentru că nu ar face faţă unei cantităţi mari de energie la nivel mental”, detaliază psihologul Stelian Chivu.

Când devine modestia un defect

Pe plan profesional, modestia manifestată de o persoană care are anumite abilităţi, este considerată un defect. Prin această reţinere în manifestarea propriilor calităţi, au de pierdut şi cei care interacţionează cu persoana respectivă pentru că ei ar fi putut învăţa din ceea ce aceasta ar fi putut să arate. Măsura modestiei va fi dată întotdeauna de bun simţ.

Dacă acest lucru nu se întâmplă, cel în cauză va merge spre cealaltă extremă, ajungând să se laude cu calităţile şi abilităţile sale şi să braveze cu ele. El se va manifesta mult prin prisma orgoliului său, iar un astfel de lucru nu este de dorit.

Modestia este până la urmă un simţ al măsurii în tot ceea ce facem şi tocmai de aceea trebuie să fim echilibraţi când o exprimăm pentru a nu cădea într-o extremă sau cealaltă, spun specialiştii.

Primul pas pentru a nu deveni excesiv de modeşti este introspecţia şi analiza propriilor acţiuni. Dacă într-o anumită situaţie nu am reacţionat aşa cum ne-am fi dorit, vom acţiona cu mai mult curaj data următoare, astfel încât modestia să nu mai constituie un abstacol.

Este bine să ne evaluăm punctele tari şi punctele slabe, pentru a putea acţiona exact pe zonele unde ştim că avem cele mai bune şanse de reuşită. ”O persoană care se ascunde în spatele acestui paravan numit modestie nu este pe deplin conştient de sine. Îmi identific calităţile şi le amplific, îmi recunosc defectele şi urmăresc să le elimin. Asta este adevărata modestie”, concluzionează psihologul Stelian Chivu.