Cum curg banii pe Apa Sâmbetei. Piaţă de peşte de 300.000 de euro într-un sat fără pescari şi fără nicio fermă piscicolă

Cea mai apropiată fermă piscicolă, cea de Vlădeşti, s-a închis de câţiva ani. Foto: Arhivă

Valoarea investiţiei este egală cu preţul peştelui mâncat de săteni în cinci ani. Primarul comunei Frumuşiţa, beneficiara proiectului cu finanţare europeană, spune că lucrarea este sub semnul întrebării, deoarece nicio firmă de construcţii nu s-a înscris la  licitaţiile organizate. În judeţul Galaţi s-au cheltuit, în ultimii şase ani fonduri publice de peste 5,5 milioane de euro pentru încurajarea pisciculturii, însă producţia de peşte a scăzut.

Dacă există săli de sport în sate fără copii sau parcuri ultramoderne în localităţi care n-au apă şi canalizare, de ce n-ar exista şi o mare piaţă de peşte într-un sat fără pescari şi fără exploataţii piscicole?

Ideea i-a venit edilului comunei Frumuşiţa, din judeţul Galaţi, care a solicitat o finanţare nerambursabilă de 300.000 de euro, prin Programul Operaţional pentru Pescuit (POP), axa 4. Culmea este că finanţarea a şi fost aprobată, ba chiar în conturile unităţii administrative a intrat de ceva vreme şi un avans pentru începerea lucrărilor.

Dacă n-ai peşte, de ce faci piaţă piscicolă?

Evident, prima întrebare pe care i-am pus-o primarului comunei, Ioan Nelu Munteanu, a fost de ce s-a apucat să facă o piaţă de peşte dacă în sat nu există niciun pescar autorizat şi nicio exploataţie piscicolă. Răspunsul n-a întârziat.

„Sperăm ca prin această piaţă de peşte să atragem producătorii şi comercianţii din zonă şi să transformăm Frumuşiţa într-un fel de bursă locală a peştelui”, a spus primarul Munteanu.

Nu-i rău. Însă cifrele nu prea susţin teoria (frumoasă) a edilului. Datele statistice indică un consum mediu pe cap de locuitor de 4,8 kilograme de peşte pe an, ceea ce înseamnă, raportat la cei 4.800 de locuitori ai aşezării, circa 23 de tone de peşte în total.  Raportat la preţul mediu statistic al peştelui consumat în România (2,8 euro pe kilogram), rezultă că marfa face, cu totul, circa 60.000 de euro.

În termeni simpli, rezultă că piaţa de peşte, al cărei preţ este, pe devizul ataşat proiectului de finanţare, de 1.358.114,68 lei (adică în jurul a 300.000 de euro), va costa cam cât tot peştele pe care-l mănâncă frumuţeştenii în cinci ani!

Care locuri de muncă şi ce afaceri?

Un alt aspect al proiectului (prezentat pe larg în studiul de fezabilitate) este că se vor  crea locuri de muncă, dat fiind că – nu-i aşa? – în piaţa nouă de peşte vor munci cel puţin 12 vânzătoare în standurile amenajate, plus contabilii, şoferii şi alt tip de personal auxiliar.

Socoteala din deviz nu se prea potriveşte însă cu socoteala din târg. Dacă împărţim consumul oficial (23 de tone pe an) la cele 12 standuri şi apoi la 12 luni, descoperim că fiecare ar putea să vândă, pentru a acoperi cererea, doar 160 de kilogram de peşte pe lună. Raportat la preţul mediu statistic, rezultă că marfa vândută lunar nu depăşeşte valoarea de 2.000 de lei per fiecare stand.

Cum adaosul mediu nu poate depăşi 30%, rezultă că o firmă care se va încumeta să ia un stand în noua piaţă va câştiga lunar cam 600 de lei, din care trebuie să plătească, pe rând: chiria, salariul vânzătoarei, costurile de aprovizionare şi, deloc neimportant, impozitele şi taxele. Nu trebuie să fii mare economist ca să-şi dai seama că afacerea nu poate fi în niciun caz rentabilă. Doar dacă – Doamne ajută! – n-o creşte, peste noapte, de vreo 15-20 de ori consumul de peşte la Frumuşiţa.

Cât priveşte şansele ca exploataţiile piscicole din localităţile aferente să-şi mute punctele de desfacere la Frumuşiţa, lucrurile sunt la fel de teoretice. Nu de alta, dar potrivit datelor raportate de exploataţiile piscicole de la Vlăşcuţa şi Vlădeşti (singurele înregistrate fiscal pe o rază de 30 de kilometri), producţia recoltată şi furnizată în cursul anului 2014 a fost de fix şapte tone. Adică mai nimic!

Soluţie cu „parfum” de deturnare de fonduri

La un moment dat, „bombardat” cu nedumeriri legate de eficienţa noii pieţe de peşte, primarul Ioan Nelu Munteanu a avansat o ipoteză interesantă cu privire la destinaţia investiţiei.

„Dacă n-o să avem destul peşte, o să mai punem acolo şi legume şi alte lucruri. Important este că se face ceva în comună”, a spus edilul.

Răspunsul pare interesant. Însă nu este în niciun caz în "asentimentul" legii şi al contractului de finanţare nerambursabilă. Potrivit acestuia, investiţia nu poate fi realizată, cel puţin în primii cinci ai existenţei ei, decât ca piaţă de peşte. Orice altă destinaţie, fie şi parţială, înseamnă deturnare de fonduri şi atrage după sine rezilierea contractului, returnarea banilor şi, eventual atragerea răspunderii civile şi penale a persoanelor responsabile.

Proiectul s-a blocat din lipsă de constructori

Deşi, cum spuneam, finanţarea este aprobată, ba chiar Primăria Frumuşiţa a primit şi un avans pentru începerea treburilor, şansele ca proiectul fie pus în practică scad cu fiecare zi care trece.

Proiectul de execuţie a fost deja scos de două ori la licitaţie pe SEAP, însă de fiecare dată termenul de depunere a ofertelor a expirat făcă ca nicio firmă de construcţii să se înscrie.
În aceste condiţii este foarte posibil să se renunţe definitiv la realizare pieţei de peşte de Frumuşiţa, mai ales POP a expirat încă din 2013.
Motivul pentru care niciun constructor nu se bagă la lucrarea de 1.350.114 lei (din care aproape 800.000 de lei înseamnă construcţia, iar restul echipamentele, utilităţile şi calea de acces) nu este foarte clar, deşi primarul Ioan Nelu Munteanu are o oarecare explicaţie.

„Cred că proiectul a fost făcut greşit pe partea de calculaţii şi că nu se poate face ceea ce este în deviz doar cu suma alocată”, spune primarul de la Frumuşiţa, care este aproape convins că va renunţa în curând la investiţie.

O groază pe bani pentru un mare fâs

Strategia de dezvoltare durabilă a zonei pescăreşti Prut-Dunăre din judeţul Galaţi (cu bani europeni nerambursabili din Programul Operaţional pentru Pescuit 2007-2013, Axa Prioritară 4) s-a dovedit, în esenţă, un fiasco la Galaţi.

Pentru perioada menţioantă au fost alocate judeţului peste 24,5 milioane de lei (adică în jur de 5,5 milioane de euro), însă niciun sfanţ nu s-a dus spre dezvoltarea efectivă a producţiei piscicole.

Potrivit datelor înregistrate la Agenţia Naţională de Pescuit şi Acvacultură (ANPA), din 2006 încoace producţia de peşte din judeţul Galaţi nu a depăşit în niciun an 80 de tone, iar de la demararea POP 2007-2013 nu numai că nu a crescut, ci a a tot scăzut. Ultimele cifre, pe 2014, arată o producţie de numai 76 de tone pentru toate exploataţiile piscicole gălăţene.

Lista cu investiţiile finanţate prin POP indică faptul că banii s-au dus, în proporţie de 99% pe festivaluri de pescuit, paranghelii, culegeri de reţete pescăreşti, pensiuni şi alte bazaconii care n-au nicio legătură cu realitatea că, din păcate, piscicultura este pe cale de dispariţie la Galaţi.