Constantin Ardeleanu – Un universitar tânăr şi ambiţios
0
„Din punct de vedere istoric, spaţiul românesc a fost mereu retardat faţă de ritmurile civilizaţiei şi culturii apusene", consideră profesorul.
Născut. 14 februarie 1976.
STUDII. Universitatea „Dunărea de Jos" din Galaţi, Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie (1997-2001)
Institutul de Istorie „Nicolae Iorga" din Bucureşti (2002-2006).
OCUPAȚIE. Lector universitar.
Este un tânăr specialist în istorie, pasionat, îndeosebi, de studiul veacului al XIX-lea. A fost beneficiar al mai multor granturi de cercetare.
Este membru al mai multor organisme științifice, precum: International Maritime Economic History Association - University of Newfoundland, St. John's Canada, Economic History Association, Universitatea Santa Clara, Statele Unite ale Americii, Economic History Society - Londra, Marea Britanie. A publicat lucrări în buletine științifice de gen.
„Goana după istorie"
Constantin Ardeleanu este de părere că intrarea României, în 1948, în sfera de influență a sovietică a însemnat „abandonarea cursei de aliniere la normalitate".
Ceea ce a urmat după 1989 a fost un efort constant de a recupera o Românie desfigurată de comunism.
„Remedierea situaţiei ţine de gândirea unor viziuni de aliniere la arealul politic, economic şi cultural din care vrem să fim parte. Nu putem depăşi prin prestidigitaţie politică sau prin simplă voinţă deceniile şi secolele de întârziere istorică ce ne separă de statele occidentale în plan politic, economic sau educativ. Dar, vorba unui lider politic român din istorie, Vasile Boerescu, extrem de valabilă şi acum: „Europa ne-a ajutat. Rămâne a ne ajuta noi înşine". Prin viziune, raţiune şi acţiune, prin voinţă şi stăruinţă."
Profesor în România
Mai mult decât imaginea învățământului, cel mai tare s-a deteriorat imaginea profesorului.
Categoria aceasta devine masă de manevră înaintea alegerilor. Printre profesori vom găsi atât valori certe, cât şi mediocrităţi. „Sunt dascăli comozi şi dascăli idealişti, muncitori, sunt băieţi buni şi secături, sunt roşii şi portocalii, sunt tineri energici şi bătrâni blazaţi, sunt tineri sfertodocţi şi bătrâni înţelepţi.
Să fii profesor în România este o telenovelă. Cu speranţe şi dezamăgiri, cu personaje negative şi trădări şi cu răsturnări de situaţie mai ceva ca în „Sclava Isaura" sau „Perla sălbatică".
Dar, dincolo de aceste (auto)ironii, să fii profesor este o profesie frumoasă, pe care încerc să o fac bine, indiferent de convulsiile prin care trece societatea noastră.
Înseamnă să prezinţi în faţa celor ce te asculţi nu numai o înşiruire de cunoştinţe de specialitate, ci şi o sumă de valori umane şi sociale", apreciază tânărul profesor.
Constantin Ardeleanu este convins că istoricul nu este un simplu șoarece de bibliotecă, captiv al unui timp trecut. Istoricul observă atât trecutul, cât și prezentul, el stabilind cauzalități care pot scăpa ochiului obișnuit.
Întrebări și răspunsuri
Are poporul român un dat istoric-nativ de lentoare bolnăvicioasă, de lipsă de ambiţie universală?
Nu. Românii sunt la fel ca oricare altă naţiune modernă, doar că, după cum spuneam mai sus, sunt oarecum întârziaţi faţă de ritmurile civilizaţiei europene. Însă nu cred în analize din acestea de psihologie etnică, ci consider că fiecare individ este o entitate psihologică în sine. Dacă statistic se poate determina că sunt mulţi români care au o „lentoare bolnăvicioasă şi lipsă de ambiţie universală", aceasta nu este, în nici un caz, o caracteristică înscrisă în ADN-ul nostru naţional.
Ce îi place
Îmi plac sporturile care înseamnă o combinaţie de inteligenţă, viteză şi colaborare de echipă. Citesc cu plăcere o carte bună sau urmăresc o comedie bună. Îmi plac, de pildă, Jules Verne şi Seinfeld.
Ce nu-i place
Nu îmi place piftia şi nu îmi place fumatul. Nu îmi plac laşitatea şi tăcerea complice. Nu-mi place niciun fel de atitudine extremistă şi nu-mi place să stau degeaba. Trebuie ca prezența noastră în lume să însemne acțiune și transformare în sensul binelui eficient și constructiv.
Se încarcă comentariile...
