Adolescenta care-şi învinge timiditatea prin street dance. „Pentru mine e un stil de viaţă şi nu mă voi opri niciodată“

Cristina Daniela Marinescu (16 ani) iese din tipare prin modul său nonconformist de a se exprima. A descoperit că îşi poate învinge timiditatea prin street dance în urmă cu zece ani, iar de atunci fuge la sală ori de câte ori poate ca să scape de stres. Recent, a început să le predea şi altor copii şi adolescenţi această metodă inedită de a combate problemele specifice vârstei.

Cristina Daniela Marinescu, elevă în clasa a XI-a la Liceul Teoretic „Mircea Eliade“ din Galaţi,  a început să danseze pe când avea doar 6 ani, fiind impulsionată de mişcările pe care le făceau concurenţii la o emisiune de televiziune care era foarte în vogă la acea vreme.

„Am început să repet mişcările, iar apoi căutam pe internet mişcări mai complexe pentru a le aprofunda“, ne dezvăluie adolescenta cum a pornit totul. A dat întâmplător peste un anunţ despre un curs de street dance în Galaţi şi aşa şi-a început aventura cu acest stil nonconformist de dans.

Street dance-ul cuprinde mai multe stiluri de dans care au evoluat în spaţii publice, precum strada, curţile şcolilor şi cluburi. De cele mai multe ori, sunt improvizaţii ce au un caracter social şi încurajează interacţiunea cu publicul, dar şi cu alţi dansatori.

Termenul de „street dance“ este în general folosit pentru a descrie dansurile hip hop şi funk care au apărut în Statele Unite în anii ’70 şi care sunt într-o continuă dezvoltare în cultura hip hop de astăzi – breakdance, popping, locking, hip hop new style, house dance şi electro dance. Aceste tipuri de dans sunt foarte populare în ziua de azi, atât ca exerciţiu fizic, cât şi ca artă. De asemenea, sunt o formă de competiţie practicată atât în studiourile de dans, cât şi în alte spaţii.

Nu a avut bani să danseze în străinătate

„Primul curs de street dance nu prea mi-a plăcut. Parcă era şi puţin ciudat, pentru că nu mai eram eu acasă, în lumea mea. Am continuat totuşi şi am realizat că acest stil de dans mă defineşte“, ne mărturiseşte Cristina. În urmă cu un an, împreună cu o prietenă foarte bună, a început să predea, la rândul ei, cursuri de street dance pentru copii şi adolescenţi.

Deşi la început lumea le-a privit cu scepticism, în scurt timp, sala lor s-a umplut de cursanţi. „Prin acest stil de dans te poţi exprima, îţi poţi exterioriza stările interioare, mai ales dacă asculţi bine muzica şi simţi că te reprezintă. Practic, comunici îmbinând muzica şi dansul. Dacă ai un mesaj de transmis, cred că îl poţi transmite mult mai bine ca dansator, prin emoţiile pe care le exprimi, prin mimică şi gestică“, ţine să puncteze Cristina.

Talentul său a fost recompensat până acum cu mai multe premii. A câştigat locul I în 2015 la un concurs naţional de street dance organizat la Botoşani, obţinând apoi un meritoriu loc 5 timp de doi ani la rând la o competiţie naţională împreună cu trupa din care făcea parte, calificându-se la faza internaţională, însă nu a putut participa pentru că nu a avut posibilitatea financiară să facă deplasarea.

Coregraf la 15 ani

Cristina a înfiinţat împreună cu prietena sa o trupă de street dance de copii, având prima experienţă în calitate de coregraf la doar 15 ani. „Trebuie să te gândeşti foarte bine la mişcarea scenică, la costumaţie şi muzică, la orice mic detaliu“, ne introduce puţin adolescenta în atmosfera din spatele cortinei. La o vârstă la care alţi tineri nu se dezlipesc de calculator, Cristina şi prietena ei au muncit sute de ore cu copiii, uneori şi în timpul săptămânii, după orele de şcoală, pentru a-i forma în arta street dance-ului.

„Pentru mine, street dance-ul este un stil de viaţă, nu mă voi opri niciodată din dansat. Prin dans îmi exteriorez cel mai bine emoţiile. Când merg la sală, totul devine frumos şi simt că mă calmez în interior. Tot stresul şi oboseala pe care le acumulez în timpul săptămânii le elimin la sală prin dans“, ne mărturiseşte eleva.

Consideră că adolescenţii petrec prea mult timp studiind materii care nu îi vor ajuta prea mult pe viitor. „Cred, de asemenea, că teoria trebuie îmbinată foarte bine cu practica. De pildă, ar fi frumos să ne implicăm cu clasa în acţiuni de voluntariat sau să vizităm centrele istorice din Galaţi. Nu e în regulă să stai şase ore în timpul săptămânii la şcoală, mai petreci patru ore şi acasă pentru a-ţi face temele, iar apoi te culci, iar a doua zi o iei de la capăt“, punctează cu o notă de regret adolescenta.

Fotografiază clădiri abandonate

Cristina este la fel de pasionată şi de fotografie. A avut deja o expoziţie de grup şi plănuieşte să aibă prima expoziţie personală de fotografie în viitorul apropiat, fiind atrasă în special de imortalizarea clădirilor vechi, mai ales a celor abandonate. De mică i-a plăcut să filmeze şi să fotografieze, folosindu-se de aparatele pe care le avea tatăl său în casă.

După un timp, şi-a cumpărat un aparat de fotografiat mai performant şi a făcut şi un curs de specialitate, însă în acel moment i s-a părut prea complicat, fiind la un pas să renunţe. Dar şi-a dat seama singură că, pentru a reuşi în această artă, trebuie să fii autodidact, să vezi ce merge şi ce nu şi să te adaptezi permanent. În călătoriile sale, se opreşte mereu pentru a imortaliza prin fotografiile sale imobilele abandonate, care pentru ea exprimă trecerea timpului. „Mă atrag clădirile abandonate şi vreau să le surprind mereu prin fotografiile mele. Cred că exprimă un mesaj foarte puternic legat de trecerea timpului, dar au şi o notă de mister. Eu sunt pasionată şi de istorie şi cred că este un alt motiv pentru care clădirile de acest gen mă fascinează“, ne mărturiseşte Cristina. Talentul său a fost răsplătit cu un loc doi în 2017, la un concurs internaţional de profil, „Ecofest Junior“ şi cu un alt loc doi la concursul naţional „Copacul meu, pădurea noastră“ în 2018.

„Nu mă gândesc să plec din ţară“

După absolvirea liceului, va urma Psihologia, fiind impulsionată de dorinţa de a ajuta oamenii, de a-i ajuta să conştientizeze că obstacolele pe care le întâmpinăm în viaţă pot fi depăşite, chiar dacă unele par insurmontabile. „Nu mă gândesc să plec din ţară. Aici este foarte frumos. Avem şi noi lucruri la care trebuie să lucrăm, dar România este superbă ca ţară şi este păcat că nu mai vedem acest lucru“, încheie Cristina într-o notă optimistă.