VIDEO Duhovnicul căruia însuşi părintele Cleopa i-a sărutat mâna: „De când l-am cunoscut pe părintele Macarie, viaţa mea şi a familiei mele s-a schimbat”

Părintele Macarie (mijloc), duhovnicul din Munţii Vrancei  FOTO: Facebook

Părintele Macarie, stareţul schitului Munteoru, este cel mai important duhovnic al zonei Vrancea, pe care credincioşii îl consideră un sfânt.

De cinci ani, părintele Macarie Beşliu slujeşte la schitul Muntioru, după ce alţi 20 de ani a fost stareţ al Mănăstirii Poiana Mărului.

Pe vremea când slujea la Poiana Mărului, însuşi părintele Cleopa i-a sărutat mâna lui Macarie, zicându-i că este bucuros să vadă pe cel pe care Cuviosul Vasile l-a ales stareţ la mănăstirea lui.

De altfel, Macarie Beşliu este cel care în anul 2003 a pus la cale canonizarea Sfântului Vasile, dar şi călugărul care a văzut la Poiana Mărului „o lumină ieşind din crucea de lângă biserică, nici de foc, dar nici să zici că-i de aur, ci o lumină blânda care iradia cam la trei-patru metri, aşa, împrejurul crucii...", scrie î cartea sa Ciprian Voicilă, care i-a consacrta părintelui spaţii largi.

Adică crucea de lângă altar, sub care oamenii cred că ar fi moaştele Sfântului Vasile.

Cei care au stat în apropierea părintelui Macarie, vorbesc despre stareţ ca despre un sfânt. O femeie din Focşani spune  că părintele a vindecat-o atât pe ea, cât şi pe copilul verişoarei ei, grav bolnav.

„Eu am ajuns cu mulţi ani în urmă la părintele Macarie cu o problemă în ale cărei amănunte nu aş vrea să intru. Când am intrat în curte la părinte, am început să plâng. Apare părintele de la bucătărie şi-mi zice: „plângi cât vrei, lumea nu o să reuşeşti să o convingi prin plâns”. Deja părintele ştia ce vreau să îi spun şi ce problemă am fără să fi apucat să îi spun eu. Am început să îi povestesc de unde a plecat totul, dar părintele ştia mai bine.
Cert este că m-a certat, mi-a zis să nu mai blestem spunându-mi că nu este bine şi că este păcat, mai adăugând că, fiind acuzat de o faptă nefăcută primeşti cunună de la îngeri. Pentru mine părintele este un izvor nesecat de apă vindecătoare. Am o verişoară la Iaşi al cărui copil s-a îmbolnăvit, a făcut roşu în gât, aprindere la plămâni şi l-a ţinut pe gentamicină. De la Iaşi m-a sunat să mă duc la părintele. „Şi spune-i, zice, că Mirel, băiatul, moare”. Nu, n-o să moară, stai liniştită. „Dacă îmi spune să vin în genunchi până acolo în genunchi vin, dar să îmi scape băiatul”. Dar ce are? „Leucemie”. Lasă că sun eu pe cineva în Bucureşti, trimite-mi diagnosticul. Până la urmă nu avea leucemie, era intoxicat de medicamente. Dar copilul era grav, grav. Numai în perfuzii. Părintele i-a transmis să mai facă Acatistul Sfântului Nectarie şi al Sfântului Stelian că e apărătorul copiilor. „Dar eu îl pomenesc”, a zis părintele. După 3 zile m-a sunat iar. „Poţi să mă ajuţi să te mai duci o dată la părintele?” Pot. M-am dus şi părintele a început să râdă: „a început să-şi revină copilul, să stea liniştită”. Nu, părinte, că ţipă copilul, stă numai cu el pe picioare. „Dar ce ar vrea? La cât a fost de bolnav acum să nu-l mai ţină pe picioare? Spune-i să stea liniştită”. A venit la părintele şi l-a întrebat: „părinte, ce fac? Peste o lună trebuie să mă duc cu el la control”. „Ar fi bine să te duci la control să nu afli alt diagnostic peste mai mulţi ani”. Nu ştiu dacă s-a mai dus. Dar nu s-a mai îmbolnăvit, este o splendoare de copil, i-a întrerupt şi tratamentul. Numai prin rugăciunile părintelui s-a făcut bine. Mi s-a întâmplat să îi spun părintelui un diagnostic şi el să spună, nu e adevărat, nu e nici pe departe aşa”, povesteşte Florica M.

O altă femie povesteşte că viaţa ei s-a schimbat după ce l-a cunoscut pe părintele Macarie.

Omul trăirilor

„ Părintele Macarie nu este omul cuvintelor, el este omul trăirilor. În slujbă este luminos şi îi simţi rugăciunea. Când te întâlneşti cu părintele, parcă vede prin tine, el ştie încă dinainte de a fi în faţa lui care sunt frământările tale, iar, dacă ai parte să-l întâlneşti în momentele lui de bucurie, vei constata că te afli în faţa unui suflet de copil, vesel, bucuros, zburdalnic. Da, l-am văzut culegând bucuros ghiocei, plante medicinale sau ghebe, emoţionându-se ca un copil când ucenicii săi îi cântau de ziua lui de naştere sau în mulţimea de oameni, împărţind banane şi gogoşi la hramuri. Nu am văzut pe nimeni să plece de la părinte fără ca acesta să-i dea un mic dar, alimente, fructe, flori sau bunătăţi făcute chiar de el. Cum ţi se schimbă viaţa după întâlnirea cu acest om, atât de iubit de Hristos? Am simţit ajutorul părintelui Macarie de nenumărate ori în viaţa mea şi nu pot uita, de pildă, cum - doar cu binecuvântarea părintelui Macarie şi pentru rugăciunile sfinţiei sale - am ajuns cu bine de la Râmnicu Sărat în Bucureşti, cu ambreiajul de la maşină distrus. Maşina parcă zbura! De mai bine de zece de ani, de când l-am cunoscut pe părintele Macarie, viaţa mea şi a familiei mele este într-o continuă schimbare. Îi mulţumesc şi îi sunt recunoscătoare Bunului Dumnezeu pentru că l-a adus în viaţa mea pe părintele Macarie”, spune şi Violeta Ciuvăţ.