Staţiunea Soveja, o pată neagră pe harta turismului. Cum se războiesc sindicatele şi autorităţile pentru un teren de 170.000 de metri pătraţi

După ce s-au investit peste 500.000 de euro în reabilitarea unor clădiri, lucrările au fost abandonate din cauza litigiului dintre autorităţi şi sindicate.

În timpul perioadei comuniste, Soveja s-a dezvoltat ca o veritabilă staţiune montană, fiind construite hoteluri, dar şi o tabără pentru elevi. În anii deceniului opt aici veneau anual mii de turişti pentru a-şi petrece vacanţele.

Minerii care scoteau cărbune din subterane şi se îmbolnăveau îşi găseau leacul respirând aerul cel mai curat din România, iar sportivii veneau serii la rând în cantonamente, să se pregătească pentru întrecerile oficiale.

Pe vremuri, Zboina, hotelul cu cele mai moderne dotări din regiune, te răsfăţa cu o sală de tratamente balneoclimaterice prin izvoarele de apă minerală din staţiune, bar, restaurant, sală de sport, bowling, terenuri de tenis, fotbal, club şi discotecă.

Astăzi, imaginea staţiunii este una dezolantă, aspectul general fiind unul de abandonare. Deşi şoseaua principală care face legătura cu Focşaniul a fost între timp reparată, staţiunea Soveja este în agonie.

În urmă cu cinci ani, Confederaţia Sindicatelor Democratice din România (CSDR) Sind Turism, care este administratorul staţiunii, a demarat ample lucrări de investiţii menite să readucă zonei renumele de odinioară. După ce s-au investit peste 500.000 de euro, lucrările au fost sistate, întrucât Consiliul Judeţean a considerat că terenul staţiunii îi aparţine.

“Le-am dat în anul 2013, printr-o hotărâre de Consiliu Judeţean, dreptul de folosinţă a terenului de sub clădiri, pentru că doreau să implementeze proiecte şi să acceseze fonduri europene. Dacă la momentul acela domnii de la sindicate mă sunau din două în două săptămâni pentru a ne consulta, după acel moment nu am mai vorbit deloc”, ne-a declarat Ionel Cel Mare, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Vrancea.

Reprezentanţii sindicatelor recunosc faptul că pot dispune de construcţiile existente şi de terenul de sub ele, dar reclamă că nu au ce face cu clădirile dacă nu beneficiază şi de terenul staţiunii, în suprafaţă de 18 hectare şi care a fost atribuit prin decret de stat, staţiunii, pe vremea comunismului.

S-au investit 2,5 milioane de lei

“Am sistat orice investiţie, pentru că drumurile şi terenurile au trecut la Consiliul Judeţean şi la Primărie. În total vorbim de 18 hectare de teren. Există un proces pe rol, iar instanţa a dispus să se vină cu cadastrul care era înainte de 1989, ştiu fiind că staţiunea Soveja este proprietară pe teren printr-un decret lege care este în vigoare. Am adus în complexul de tratament apă termală de la Izvorul Puturoasa, am reabilitat restaurantul Intim, am reparat acoperişuri la vile. Avem bani pentru investiţii, dar suntem obstrucţionaţi. Până nu se clarifică situaţia juridică, nu putem să mai facem nimic. Iar autoritatea locală ne cere să plătim impozite de 100.000 de euro pe an”, ne-a declarat Iacob Baciu, preşedintele CSDR.

Şeful sindicaşiştilor dinm CSDR spune că în momentul de faţă plăteşte şapte oameni care păzesc bunurie din staţiune, ceea ce înseamnă o gaură importantă, cu care s-ar fi putut investi în reabilitarea staţiunii.

“Vrem să facem din  Staţiunea Soveja o Perlă a Moldovei, unde să vină oamenii la tratament şi să beneficieze de toate condiţiile. La olteni am făcut investiţii la Căciulata, este minunat, pe litoral am investit în hotelul Traian, la Eforie şi arată impecabil, în Ardeal, la Oradea, am făcut hotelul Padiş, numai moldovenii nu vor şi mă doare inima”, ne-a mai spus Iacob Baciu.

Despre litigiul existent între Sind România şi Consiliul Judeţean ne-a vorbit şi directorul Sind România, care are speranţa că autorităţile judeţene vor reveni la sentimente mai bune.

Sindicatele vor înţelegere la autorităţi

“Prin hotărâre de Consiliu Judeţean ni s-a stabilit un drept de proprietate asupra terenului la o suprafaţă de sub un hectar, în condiţiile în care staţiunea are 18 hectare. În dispută rămân cele 17 hectare. Am atacat la instanţa de contencios, în sensul de a ni se recunoaşte dreptul de folosinţă asupra întregului teren. Tribunalul din Brăila a încuviinţat acum doi ani o expertiză tehnică de identificare topografică pentru fiecare imobil şi teren. Potrivit Consiliului Judeţean Vrancea, noi suntem proprietarii construcţiilor, dar în mod nejustificat ni s-a limitat dreptul de folosinţă al terenului doar la un metru în jurul construcţiilor. Ceea ce face imposibilă activitatea noastră, pentru că vorbim de o staţiune balneoclimaterică şi avem nevoie de orice suprafaţă de teren împădurită sau nu. Din acest motiv ne este imposibil să accesăm fonduri europene, pentru că nu-ţi dă nimeni bani dacă nu este reglementată situaţia juridică a terenului. În alte zone am găsit înţelegere la autorităţi şi am lămurit situaţiile juridice, ceea ce a dus la dezvoltarea zonelor prin investiţii importante în beneficiul turiştilor. Suntem interesaţi de dezvoltarea Sovejei şi avem posibilităţi să facem multe dar să înţeleagă şi autorităţile să nu ne limiteze dreptul de proprietate. Sperăm ca cei de la Consiliul Judeţean să-şi revizuiască poziţia, ne-a spus Adrian Boaje, director la Sind România.

Localnicii din Soveja sunt mâhniţi că  ceea ce se numea odată "Plămânul de oţel al regiunii” a devenit o mare ruşine pentru Vrancea.

“Ce vremuri au fost cândva. Staţiunea era atât de plină, încât turiştii care nu mai prindeau locuri de cazare în unităţile staţiunii se cazau la localnici. Veneam aici cu roţi de caşcaval şi fructe de pădure, care se vindeau ca pâinea caldă. Câştiga toată lumea. Au distrus tot şi nu pot să-mi dau seama cu ce scop”, ne-a declarat cu tristeţe în glas o localnică din Soveja.

Povestea staţiunii Soveja

Povestea staţiunii Soveja începe cam pe la 1870, când un negustor de stofă şi pânzeturi din Focşani este sfătuit să facă pe timpul verii "cură de aer" la Soveja pentru a-şi vindeca boala de plămâni. Treptat, clientela terapiei cu ozon în pădurile sovejene se extinde şi cum, pe vremea aceea, Soveja nu era încă staţiune, negustori, funcţionari, meşteşugari şi alţi reprezentanţi ai clasei medii citadine veneau să stea în gazdă la săteni pe timpul verii.

Datorită aerului de aici, autorităţile au decis la începutul secolului trecut înfiinţarea unei staţiuni balneoclimaterice.

Soveja iarna FOTO: Cristi Merchea

“În 1901, prefectul judeţului Putna a obţinut de la Ministerul Agriculturii şi Domeniilor aprobare să construiască în partea de vest a satului, înspre Lepşa, un mic hotel de lemn cu un cazino alături. Câţiva ani mai târziu, drumul către Soveja putea fi parcurs şi cu trenul datorită construirii unei căi ferate de către o societate forestieră. Trenul forestier avea un vagon de călători care aducea turişti şi transporta localnici către Focşani şi Mărăşeşti”, ne spune Florin Dîrdală, istoric la Arhivele Naţionale Vrancea.

În 1948 staţiunea este naţionalizată, cu toate vilele, hotelurile, parcul şi cazinoul. A fost o perioadă de decădere, dar autorităţile de atunci au conştientizat că "Perla Vrancei", poate fi un loc excepţional de atragere a oamenilor muncii la relaxare. Şi au acţionat în consecinţă, fără a lăsa să se distrugă, cum se întâmplă în ziua de azi.